22,890 matches
-
acest sens este regretatul Steve Jobs care, datorită practicii exercițiilor de mindfulness, în situații de criză (haos sau rigiditate) reușea să-și păstreze calmul și înțelepciunea. Mai exact, acesta își concentra atenția pe trăirile subiective pe care le avea - emoții, senzații, gânduri - acceptându-le și alegând să nu se raporteze față de acestea ca la fapte sau adevăruri general valabile. Fiind și el om, și prin urmare vulnerabil, Jobs era departe de a fi perfect, însă deținea bune ablități de autocontrol și
Când la tine în departament apare o situație de criză, gândește-te la această practică de la Google by https://republica.ro/cand-la-tine-in-departament-apare-o-situatie-de-criza-gandeste-te-la-aceasta-practica-de-la-google [Corola-blog/BlogPost/337699_a_339028]
-
E un public simplu, primitiv, fără turiști..., fără Señoritos cu pălării mari, cu boruri largi și țigări de foi, fără femei frumoase, cu piepteni în păr și mántile fistichii, instalate comod în rândul din față, fără anglosaxone frigide, avide de senzații autentice, în căutare de emoții tari.” Taurul este alergat și vânat cu metode identice celor din vremurile preistorice. Comparată cu această barbarie, corida e un joc civilizat, aproape un balet s-ar putea spune. Între timp s-au înăsprit legile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/fiesta-total/ [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
enorm, inima bate să sară din piept, corpul își mobilizează toate rezervele, părul se face măciucă, pielea de găină. Alergați de tauri, sub tropăitul lor asurzitor, cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în ceafă, amatorii de senzații tari par suspendați între spațiu și timp, între viață și moarte. Toate detaliile supărătoare ale cotidianului anost se topesc sub imperiul acelei clipe magice, mistice, extatice. Pentru unii dintre ei, encierros sunt un drog, evenimentul cel mai prețios al anului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/fiesta-total/ [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
iar unul mai înalt îi atinse genunchii. Privi cu atenție apa și unduirile ei și descoperi în mișcarea undelor ceva înșelător și nesigur. Se clătină ușor și frica pusese stăpânire pe el și se afundă încet în valuri, însă avusese senzația că se afla într-o mlaștină în care nu te mai poți mișca. Îl cuprinsese un fel de paralizie și încet, încet se afundă în vâltoare, dar învățătorul îl apucase de mână la timp, întrebându-l de ce se îndoise în
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1402954859.html [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
ne-am înțeles de ieri să stai cu Tataie în pat?! Nu vezi, e o mână de oase, abia de-l simți?! Mai ai răbdare vreo două zile, până se externează Sforăilă și te mutăm în locul lui! Când Senatorul avu senzația că-și recapătă glasul, amuți din nou sub baritonala interdicție a asistentei: -Gata cu gălăgia sau îți tai porția la prânz! Hai că vine vizita! Vizita veni și trecu aproape cu viteza luminii. Nu se deschise nici o foaie de observații
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1457855636.html [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
ca prima dată. Ne-am întreținut cam un sfert de ceas, apoi ne-am despărțit. Simțeam o ușoară emoție, ca și cum aș fi intrat într-o sală de spectacole la o premieră sau ca și cum m-aș fi pregătit să încerc o senzație nouă. Asta era bine, însemna că lectura operei scenaristului chiar mă interesa. Când am ajuns în apartament, am băut un pahar de vin roșu, am dat drumul la un compact-disc cu muzică de ambient și am început să citesc... ...Doar
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1489607121.html [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
logica sa epileptică se convertește în credință. Șoaptele capătă chip de eveniment și timpul defilează pe nostalgia unei lumi fără ideal. Fiecare e singur. Privește nimicul din el, aprinde lumânarea în cimitirul propriei definiții, surâde ca o formulă plină de senzații disperate și își lustruiește viciul de a se crede „așezat în centrul universului” . Și tocmai când antinomia gurii dă la iveală saliva - singurul martor rămas al sărutului - se înfățișează moartea hrănindu-l cu aceeași singurătate ce se înfipsese în oase
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ganduri_de_la_marginea_lumii_iii_george_baciu_1340650468.html [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
orice om o cuprinde în vidul său statistic al gândirii prin interjecție. *** Sunt carnea uscată a Ideii prin care se prelinge complotul de dinaintea zicerii. Am mucegăit pe tăcerea tâmplei cu suspin de rugăciune și mi-am subțiat metafizicul în ridul senzației. Compasiunea lucrurilor mi-a știrbit marginea ca pe-o vitalitate a întâmplării supusă urletului devenirii ... Libertatea din oase tușește romanul materiei orgolioase în gângurit ca un EU absurd devenit capriciu. Mă presimt, mă foșnesc, mă constat o biografie prinsă de
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ganduri_de_la_marginea_lumii_iii_george_baciu_1340650468.html [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
crestelor pierdute-n nori ispitele tehuiului și astfel redevin ce-am fost când Tatăl mă însărcina ca omului să-i fiu tovarăș după ce raiu-l va rata... Dar cine ar putea pretinde că știe omul ca pe apă dacă Atoateștiutorul avea senzația că-I scapă?! Așa și eu. Pînă la Abel și moartea lui în Cain pitită de gelozia criminală, știam c-a omului ursită (după-ntâmplarea din Eden) cu suferința-l va uni și-apoi că moartea mai la urmă în
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_lucifer_pan_george_petrovai_1371735215.html [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
la cositul ierbii pe coasta abrupt, dă amețeli animalelor ce aleargă în pădure și se tolănesc la umbra deasă a acesteia. Vântul nu-și face simțită prezența, iar liniștea locului este atât de profundă, încât clipocitul unui pârâu îți dă senzația zgomotului scos de o cascadă. În ciuda acțiunii ce se complică tot mai mult, asemeni drumului parcurs într-un labirint, în ciuda apariției a tot felul de personaje stranii, rămân în centrul atenției în mod spectaculos două eroine, mamă și fiică: Victoria
ROMANUL DOREI ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1405224979.html [Corola-blog/BlogPost/374425_a_375754]
-
de declarațiile tuturor actorilor care au experimentat acest adevăr ori de câte ori au avut de interpretat roluri versificate. Presupunând că, alături de o Biblie clasică, fiecare am avea și această traducere în versuri, alternând textele pe care le citim, am căpăta dintr-o data senzația perceperii în stereo a comunicărilor urmărite, ceea ce ar fi un mare câștig pentru imaginația și memoria noastră care este ajutată și de sutele de frumoase ilustrații cu subiecte biblice potrivite descrierilor din paginile respective. Desigur, eu nu am citit toată
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1422332945.html [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
în brațele mele, cu picioarele desfăcute și slipul tras într-o parte, participând la alunecarea printre labiile fierbinți a năvalnicului înfometat, dornic de noi explorări. Atât mișcarea valurilor, cât și cea a feselor sale deasupra intrumentului de „tortură” îi crea senzații pe care spunea că nu le-a mai trăit. - Ah, ce bine e! Lasă-mă să mă bucur de toată plăcerea acestei aventuri pe mare! Cât mi-au lipsit aceste clipe de dragoste! Vreau să termin acum, odată cu tine! Fi
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445523433.html [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
cu noi. Nu ne-a mai interesat dacă prin zonă a trecut vreo barcă, sau vreo altă ambarcațiune pentru plimbat turiștii pe mare. Când ne-am revenit, eram transfigurați de plăcere amândoi, cu fețele roșii de emoție și plini de senzații fascinante și de broboane de transpirație. Dușul era alături, adică întinderea nemăsurată a mării... și de aceea, am sărit amândoi din barcă în răcoarea apei, pentru a ne mai tempera trăirile actului desfășurat sub razele destul de fierbinți ale soarelui. Un
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445523433.html [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
barcă, iar ea s-a sprijinit cu o mână de copastie, cu cealaltă ținându-se de umărul meu. Nu-și dezlipea buzele de gura mea, mușcându-mi pe cea superioară cu nervozitate. Simțeam durerea, dar o ignoram, căci îmi trezea senzații nebănuite până atunci. m prins cu ambele mâini copastia barcii și am fixat-o pe draga mea cu umerii de barcă. Foarte ușor, cum înotam amândoi, doar dând din picioare, s-a putut produce cuplarea corpurilor noastre tinere și dornice
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445523433.html [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
prieten adevărat, care să rezoneze la aceleași dorinți, simțăminte și aspirații. Era o încântare să poți avea încrederea că aceste sentimente sunt naturale, sincere și pline de romantismul tinereții, că fățărnicia nu are ce căuta în aceste clipe. Era o senzație și stare de bine pe care nici eu nu le mai trăisem de mulți ani, de când viața mi-a oferit posibilitatea să întâlnesc pentru prima dată dragostea, la o vârstă poate prea tânără, care nu mi-a arătat cum s-
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445523433.html [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
-l conștientizăm, alții se bucură de venirea noastră pe lume. Vine rândul nostru să ne bucuram mai târziu, când apar mlădițele noastre sau ale celor dragi și nu de puține ori, când privim minunea vieții întruchipată în ochii de copii. Senzația de nou născut, o trăim într-un anume fel, doar primăvara. Actul căsătoriei este și el un moment deosebit de important. Inceputul căsătoriei cu alaiul somptuos al nunții formează momente de neuitat pe viață, dar îl trăiești doar odată, pe când anotimpul
ORICE ÎNCEPUT E O PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1425669759.html [Corola-blog/BlogPost/380792_a_382121]
-
pictează pielea cuvintelor se dezbrăca de galopul căilor cu pământ urlând sub copite, trece cu înserarea legată de gât. Întâmplările agățate-n copaci se lipesc transpirate de iriși arzând... Altitudinea scrisului aduce de departe vulturii albi înflăcărându-și propriul sânge - senzația morții galante plimbându-și imaginea și lecțiile de pian prin fața satelor fără porți. Se desfrunzesc pietre, sângele se aruncă cu praștia și se răsucește-n răni, aripile zeilor îngheață înainte de a atinge numărul vieții. Nu trezi ecourile în șirul ierbii
TRECEREA DINTÂI de ELENA LAURA BUMBAC în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_laura_bumbac_1411060128.html [Corola-blog/BlogPost/349925_a_351254]
-
Ion Coja sau marele eminescolog Constantin Barbu, invitați de marcă ai emisiunii. E foarte adevărat că în clipa decesului toate cotidienele au semnalat trecerea în eternitate a poetului, aducându-i rânduri laudative, găsind în acest moment tragic un subiect de senzație. Sigur că nimeni n-avea să știe că, dincolo de aparențe, mucalitul, expansivul și veșnicul în vervă Mircea Micu era măcinat de o maladie ascunsă și perversă care avea să-l reducă la tăcerea totală. De aceea, mi se pare remarcabilă
DUBLA LANSARE DE CARTE ( PROZĂ ŞI POEZIE).OMAGIU ADUS SCRIITORULUI MIRCEA MICU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Dubla_lansare_de_carte_proza_si_poezie_omagiu_adus_scriitorului_mircea_micu.html [Corola-blog/BlogPost/348433_a_349762]
-
apei al urgenței și dezolării primul vis înaintea dezordinii călătorie tulburată (Rosa Lentini, Tsunami și alte poeme, Ed. Mirton, 2011) În cazul lui Sánchez Robayna, însă, e vorba de o mai mare afinitate spirituală și poate că așa se explică senzația de similaritate a limbajului poetic, dar și prețuirea pe care și-o poartă reciproc poetul timișorean și poetul insular (Sánchez Robayna trăiește în Canarias, la fel ca González Montañez). Iată ce spune Sánchez Robayna despre Eugen Dorcescu: „O profundă explorare
ILINCA ILIAN, EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL POEZIEI HISPANICE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_in_spatiul_po_eugen_dorcescu_1392619816.html [Corola-blog/BlogPost/347308_a_348637]
-
tresări, se ridică brusc de pe bancă și porni tăcută, vădit emoționată, de-a lungul falezei spre cămin. Întregul corp îi tremura. Nu știa ce să creadă acum despre ea. S-a ridicat ca să scape de această teroare plăcută, plină de senzații care i-a pus în mișcare cu viteză tot sângele, sau să-și apere onoarea din pudicitate? Nu a mai trăit asemenea emoții, nemaifiind în asemenea situații. Ce va face pe viitor dacă Cristian va insista cu aceste intimități? Să
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405932635.html [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
întreg numit „Fantezie”, pe care ni l-a lăsat moștenire Ende, unde orice este posibil prin puterea voinței. A intra în lumea creată de Baruch Elron înseamnă a primi o gură de aer proaspăt, o răsuflare de viață și o senzație de libertate. Universul său, guvernat de o natura feminină și senzuală, maternă și frumoasă, pășește din minune în minune. Nu sunt, bineînțeles, Alice, și, totuși, contemplând aceste opere cred că înțeleg ceea ce a simțit ea când a intrat pe ascuns
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/In_ascunzisul_lui_baruch_elron.html [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
de vocea auctorială, ca un suport de care e preferabil să se sprijine, ca de bastonul pe care-l ține, de fantezie, agățat de braț. Vocea parcă îl conduce, îndreptându-i pașii într-acolo unde vrea să ajungă. E o senzație aproape materială, altceva decât glasul povestitorului, punctând, cu un soi de considerații filozofice sau psihologice, momentele cheie ale acțiunii. Ex. “Este interesant de observat acest carusel al vieții în care oamenii urcă și coboară, intersectându-se atât de diferit “. Își
DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1397580382.html [Corola-blog/BlogPost/347819_a_349148]
-
rotund. Și parcă și timpul s-a ghemuit în fața acestor tineri frumoși care încep un capitol ce se anunță a fi cu totul inedit, plin de mistere care se cer deslușite. Așa cum Laura își mărturisește la un moment dat: “Am senzația că suntem doar noi doi, prizonieri ai timpului, blocați împreună parcă pentru o eternitate...!” Monologul Laurei în fața oglinzii dezvăluie adevăratele sentimente ale tinerei și acest procedeu de prospectare a conștiinței, mai puțin folosit în scrierile epice, aruncă lumini difuze asupra
DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1397580382.html [Corola-blog/BlogPost/347819_a_349148]
-
se răspândește, ca vinul, până la ultima celulă în corp. Victoria asta e a mea și a sorții deopotrivă, ea mi l-a scos în cale pe micul om care mi-a mulțumit, chiar înainte de Crăciun! Eu sunt unchiul Drosselmeyer. O senzație nedefinită de aproape bine. Încep și să râd, amintindu-mi de copilă și de crema de cacao, un râs zguduitor, epuizant, Doamne, ce bine e să râzi! Așa adorm, ghemuit, așa îi pun punct zilei ăsteia nebune, palide, cu o
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” by https://republica.ro/eugenie-de-craciun-zun-leu-nenea-sau-cat-ai-dumneata [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
cultivă grădina, așa cum ne îndemna Voltaire, ci Istoria, Țara, Neamul, Orașul... Asta doar dacă Voltaire avea în vedere că jardin desemna cândva Paradisul... Iar autorul își descrie Paradisul - gura de rai... Lectura acestui crâmpei de proză nu-ți oferă deloc senzația "du déjà vu", ci, aș spune eu, cu tăria francofonului care știe ce spune, senzația "du jamais vu". Bijuteria asta de text e scrisă cu pana muiată în suflet, întruchipează trăirile și emoțiile autorului, ființă solară, îndrăgostită de lumină și
REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT, SAU FUGA DIN INFERN DE PROF.UNIV.DR.CONSTANTIN FROSIN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1487678739.html [Corola-blog/BlogPost/376230_a_377559]