525 matches
-
material reciclabil, orice mențiune a acestui lucru pe ambalaj trebuie făcută în conformitate cu standardul român care adoptă standardul ISO 14021 "Etichete și declarații referitoare la mediu - Mențiuni autodeclarate - tipul ÎI de etichetare ecologică". ... c) Părțile ambalajului principal trebuie să fie ușor separabile în părți monomateriale. ... d) Ambalajele din plastic trebuie să fie marcate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare, sau cu standardul DIN 6120, părțile 1 și 2, împreună cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/161605_a_162934]
-
elementul «Interese minoritare» și, respectiv, la subelementul «Interese minoritare - alte elemente». j) Instrumente financiare derivate (FIN1) ... Instrumentele financiare derivate incluse în instrumentele compuse sau hibride (IAS 39.11, IAS 39 AG 27 și AG 29, IAS 32.28), care sunt separabile de contractul-gazdă, trebuie înregistrate separat de contractul-gazdă și, dacă este cazul, trebuie prezentate în bilanț în funcție de natura instrumentului financiar derivat. Totuși, în cazul în care contractul este evaluat la valoarea justă prin contul de profit și pierdere, conform opțiunii valorii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188317_a_189646]
-
individ pentru a face asta. În organizarea democratică modernă, statul are rolul unui „antreprenor de serviciu” care Își asumă furnizarea unei părți substanțiale din bunurile publice. Această parte a acțiunii colective are loc prin autoritățile și politicile publice. Procesul este separabil În cele două relații constitutive importante, anticipate mai sus. Prima relație este cea dintre furnizori (autorități centrale, locale și alte entități furnizoare de bunuri și servicii publice) și constituenți. A doua relație este cea dintre antreprenorii politici și administrație, În
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ultime abordări transcend, practic, perioada interbelică, percepută convențional Școala de la Chicago, Încercând să evidențieze direcții ale existenței unei a doua sau chiar a treia școli, bazată pe aceleași descendențe intelectuale (Abbott, 1999, 5). Cele două perspective corespund la trei perioade separabile În ceea ce privește scrierile istorice: istoriografia Școlii poate fi documentată Începând din anii ’60 și ’70, deci relativ târziu, dacă ne gândim că perioada definită, consensual, Școala de la Chicago este cea cuprinsă Între 1915 și 1935, grosso modo În perioada interbelică. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
religia privește doar sfera divinului, adică în special convingerile despre Dumnezeu, separată de restul experienței umane, este rezultatul categoriilor conceptuale moderne occidentale; această idee este absentă în antichitate. Cu alte cuvinte, în Orientul Apropiat antic nu exista o „dimensiune” religioasă separabilă de cea profană sau cotidiană, deoarece simțământul religios al acestor popoare pătrundea toate laturile ființei umane, nu numai pe cea a credinței în Dumnezeu. În consecință, studiul „religiei” din Israelul antic nu se poate limita la analizarea credințelor religioase, ci
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
elementul «Interese minoritare» și, respectiv, la subelementul «Interese minoritare - alte elemente». j) Instrumente financiare derivate (FIN1) ... Instrumentele financiare derivate incluse în instrumentele compuse sau hibride (IAS 39.11, IAS 39 AG 27 și AG 29, IAS 32.28), care sunt separabile de contractul-gazdă, trebuie înregistrate separat de contractul-gazdă și, dacă este cazul, trebuie prezentate în bilanț în funcție de natura instrumentului financiar derivat. Totuși, în cazul în care contractul este evaluat la valoarea justă prin contul de profit și pierdere, conform opțiunii valorii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203161_a_204490]
-
schilodește. Toți acești autori par să spună în cor că frica e întemeiată. Râsul și spaima sunt singurele reacții ale vesticilor în fața comunismului în literatură. Comedia și tragedia în stare pură. Cum însă de multă vreme ele nu mai sunt separabile în convenția literară, imaginea vestică a cortinei de fier este inevitabil superficială. * Lipsurile economice din interiorul comunismului îl fac pe lectorul vestic să exclame: Trăiască capitalismul, ce dreptate am avut! 1984 de Orwell e o dovadă grăitoare cât de cumplit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
variabilă, alcătuite din două sau mai multe substanțe, numite componenți, între care se exclud reacțiile chimice. Prin cuvântul omogen se înțelege că subtanțele ce compun o soluție nu sunt perceptibile cu ochiul, chiar înarmat cu un microscop, nici nu sunt separabile prin mijloace mecanice, ca filtrare, centrifugare, etc. La o soluție se distinge componenta care dizolvă și care este de obicei în cantitate mai mare, numită solvent (dizolvant) și componenta care se dizolvă, numită solvat (solut, dizolvat). Cel mai utilizat și
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
minimal-raționale, 5) o soluție prin condiționarea criteriului paretian slab printr-o proprietate de raționalitate tare (disjunct-monotonia). Cuvinte-cheie: teoreme de imposibilitate, alegere socială, preferințe individuale, preferințe sociale, decisivități libertariene, preferințe intruzive, preferințe condiționale, preferințe empatice, preferințe autosustenabile, preferințe liberale extreme, preferințe separabile, preferințe rațional-libertariene, preferințe disjunct-monotone. Considerații preliminare. În (1978), Suzumura scria: „[...] pentru a evita această dificultate (paradoxul lui Sen) suntem forțați să slăbim fie regula Pareto, fie pretenția libertariană, aceasta în cazul în care nu dorim să renunțăm la aplicabilitatea generală
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
preferințelor pe baza unui criteriu etic, nici o dihotomie între valori și preferințe nu poate fi observată”. [Breyer și Gigliotti, 1980, p. 62] 3.5. Restricția Breyer Autorul propune patru restricționări ale domeniului universal. Prima se bazează pe conceptul de preferințe separabile și vizează rezolvarea paradoxului Gibbard. Acestea sunt echivalente preferințelor necondiționale ale lui Gibbard (1974), le voi explica pe baza exemplului conformist vs. nonconformist. Pe scurt, conformistul preferă orice pereți de aceeași culoare cu cei ai nonconformistului, în vreme ce acesta din urmă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acesta din urmă preferă pereți de orice culoare diferită de cei ai conformistului. Preferințele nu sunt, așadar, pentru pereți de culoare galbenă sau albă, ci sunt în legătură cu acțiunea celuilalt. Când preferințele au această formă, se poate spune că nu sunt separabile. Breyer demonstrează că, dacă eliminăm din domeniul universal aceste preferințe, atunci sistemul de drepturi va fi coerent. Altfel spus, eliminarea preferințelor neseparabile oferă o rezolvare paradoxului Gibbard. Problema este că eliminarea acestor preferințe nu este suficientă pentru rezolvarea paradoxului Sen
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
drepturi va fi coerent. Altfel spus, eliminarea preferințelor neseparabile oferă o rezolvare paradoxului Gibbard. Problema este că eliminarea acestor preferințe nu este suficientă pentru rezolvarea paradoxului Sen. Aceasta pentru că, în cazul teoremei de imposibilitate a unui paretian libertarian, preferințele sunt separabile. De aceea, Breyer amendează suplimentar condiția domeniului universal, înlăturând preferințele neliberale, definite ca acele preferințe pentru o problemă, opuse preferințelor individului decisiv pe acea problemă, și pentru care intensitatea ordinală este mai mare decât cea pentru perechea pe care el
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cu decisivitățile libertariene ale celorlalți, atunci tranzitivitatea preferințelor individuale va face ca decisivitatea paretiană să nu intre niciodată în conflict cu drepturile individuale, indiferent de numărul indivizilor. 3.5.* Restricția Breyer [d.3.5.1*]: Un individ i are preferințe separabile (PS) cu privire la o problemă jX , dacă și numai dacă pentru două perechi de x variante următoarele condiții sunt satisfăcute: [d.3.5.2*]: Domeniu restricționat la preferințe separabile. O funcție de decizie socială are un domeniu nerestricționat de tip 1sU dacă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
5.* Restricția Breyer [d.3.5.1*]: Un individ i are preferințe separabile (PS) cu privire la o problemă jX , dacă și numai dacă pentru două perechi de x variante următoarele condiții sunt satisfăcute: [d.3.5.2*]: Domeniu restricționat la preferințe separabile. O funcție de decizie socială are un domeniu nerestricționat de tip 1sU dacă include numai ordini de preferințe separabile. [d.3.5.3*]: Domeniu restricționat la preferințe separabile 2 ( 2sU ). Domeniul funcției de decizie socială constă în orice profil logic posibil
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
dacă și numai dacă pentru două perechi de x variante următoarele condiții sunt satisfăcute: [d.3.5.2*]: Domeniu restricționat la preferințe separabile. O funcție de decizie socială are un domeniu nerestricționat de tip 1sU dacă include numai ordini de preferințe separabile. [d.3.5.3*]: Domeniu restricționat la preferințe separabile 2 ( 2sU ). Domeniul funcției de decizie socială constă în orice profil logic posibil de ordini individuale cu condiția că una dintre aceste ordini să fie formată din preferințe separabile. [t.3
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
variante următoarele condiții sunt satisfăcute: [d.3.5.2*]: Domeniu restricționat la preferințe separabile. O funcție de decizie socială are un domeniu nerestricționat de tip 1sU dacă include numai ordini de preferințe separabile. [d.3.5.3*]: Domeniu restricționat la preferințe separabile 2 ( 2sU ). Domeniul funcției de decizie socială constă în orice profil logic posibil de ordini individuale cu condiția că una dintre aceste ordini să fie formată din preferințe separabile. [t.3.5.1*]<footnote [t.3.5.1*] și [t
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de preferințe separabile. [d.3.5.3*]: Domeniu restricționat la preferințe separabile 2 ( 2sU ). Domeniul funcției de decizie socială constă în orice profil logic posibil de ordini individuale cu condiția că una dintre aceste ordini să fie formată din preferințe separabile. [t.3.5.1*]<footnote [t.3.5.1*] și [t.3.5.2*] nu sunt formulate de Breyer (1977). Demonstrațiile sunt făcute urmând pe cele ale lui Gibbard pentru teoremele sale de posibilitate cu preferințe necondiționale. footnote>: Condiția libertariană
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
5.1*] și [t.3.5.2*] nu sunt formulate de Breyer (1977). Demonstrațiile sunt făcute urmând pe cele ale lui Gibbard pentru teoremele sale de posibilitate cu preferințe necondiționale. footnote>: Condiția libertariană este consistentă cu domeniul restricționat la preferințe separabile 1. [t.3.5.2*]: Condiția libertariană este consistentă cu domeniul restricționat la preferințe separabile 2. [t.3.5.3*]<footnote Teorema îi aparține lui Breyer (1977). footnote>: Nu există o SDF care să satisfacă *L , P și 1sU . Demonstrație
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
făcute urmând pe cele ale lui Gibbard pentru teoremele sale de posibilitate cu preferințe necondiționale. footnote>: Condiția libertariană este consistentă cu domeniul restricționat la preferințe separabile 1. [t.3.5.2*]: Condiția libertariană este consistentă cu domeniul restricționat la preferințe separabile 2. [t.3.5.3*]<footnote Teorema îi aparține lui Breyer (1977). footnote>: Nu există o SDF care să satisfacă *L , P și 1sU . Demonstrație [t.3.5.1*]. Să începem printr-un exemplu. Luăm cazul conformist vs. nonconformist trebuie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Breyer (1977). footnote>: Nu există o SDF care să satisfacă *L , P și 1sU . Demonstrație [t.3.5.1*]. Să începem printr-un exemplu. Luăm cazul conformist vs. nonconformist trebuie arătat că preferințele care produc paradoxul lui Gibbard nu sunt separabile. În primul rând, din cele patru perechi de decisivitate, știm că 2 (0,1)a este o x variantă a lui 1(0,0)a și că 4 (1,1)a este o x variantă a lui 3 (1,0
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
0,0)a și că 4 (1,1)a este o x variantă a lui 3 (1,0)a . deci (singura alternativă nedominată). Să luăm, acum, un caz general, și să vedem dacă pot apărea alte inconsistențe, atunci când preferințele sunt separabile: să presupunem contrariul, anume că preferințele sunt separabile, dar apar inconsistențe. Să presupunem că avem doi indivizi, i și j, și să luăm următoarele alternative: 1(0,0)a , 2 (0,1)a , 3 (1,0)a , 4 (1,1
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a este o x variantă a lui 3 (1,0)a . deci (singura alternativă nedominată). Să luăm, acum, un caz general, și să vedem dacă pot apărea alte inconsistențe, atunci când preferințele sunt separabile: să presupunem contrariul, anume că preferințele sunt separabile, dar apar inconsistențe. Să presupunem că avem doi indivizi, i și j, și să luăm următoarele alternative: 1(0,0)a , 2 (0,1)a , 3 (1,0)a , 4 (1,1)a , unde 1(0,0)a și 3
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1(0,0)a și 2 (0,1)a sunt j variante , 2 (0,1)a și 4 (1,1)a sunt i variante și 4 (1,1)a și 3 (1,0)a sunt j variante . Dacă preferințele sunt separabile, înseamnă că, ori de câte ori un individ a selectat, prin condiția libertariană, 0 în dauna lui 1, între alternativele care îi sunt personale, va trebui să continue să prefere pe 0 lui 1 și în celelalte alternative care îi sunt personale. Presupunem
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
selectat, prin condiția libertariană, 0 în dauna lui 1, între alternativele care îi sunt personale, va trebui să continue să prefere pe 0 lui 1 și în celelalte alternative care îi sunt personale. Presupunem că i și j au preferințe separabile și că între alternativele 1(0,0)a și 3 (1,0)a i preferă pe 1(0,0)a . Dacă ne uităm la i aspecte , asta înseamnă că i a preferat pe 0 lui 1. Dar i mai are
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
i aspecte , asta înseamnă că i a preferat pe 0 lui 1. Dar i mai are o pereche de alternative pe care este decisiv, anume 2 (0,1)a și 4 (1,1)a . Prin premisa că i are preferințe separabile, trebuie ca i să prefere pe 2 (0,1)a lui 4 (1,1)a . Facem la fel cu j: din premise 1(0,0)a și 2 (0,1)a sunt j variante . Presupunem că j preferă pe 2
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]