680 matches
-
va constitui una din ultimele etape majore în reglementarea juridică a diferendului transnistrian. Principalii indicatori demografici pentru anul 2013: Populația regiunii la recensământul din 1989 era de 546.000 de locuitori (fără orașul Tighina și celelalte localități basarabene controlate de separatiștii transnistreni). Ca urmare a situației economice și politice din zonă, recensământul din 2004 făcut de autoritățile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populației cu aproximativ 150.000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv zona Tighinei). Populația regiunii
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
celelalte localități basarabene controlate de separatiștii transnistreni). Ca urmare a situației economice și politice din zonă, recensământul din 2004 făcut de autoritățile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populației cu aproximativ 150.000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv zona Tighinei). Populația regiunii la recensământul din 2004 era de 555.347 locuitori (incluzând municipiul Tighina): Din punct de vedere administrativ, Transnistria este împărțită în 5 raioane: și un municipiu: De asemenea are 69 comune și 68 sate. Teritoriile
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
Datare: 1991 Tabere: sloveni vs autoritatea federale iugoslavă Rezultat: sub presiune internațională, se dispune încetarea focului și retragerea trupelor federale Pierderi: 80 morți Datare: 1936-1939 Tabere: naționaliști vs republicani Rezultat: naționaliștii înving Pierderi: 850.000-900.000 morți Datare: 1991-1992 Tabere: separatiștii transnistreni(+ armata a 14-a rusă) vs autoritatea oficială Rezultat: semnarea unui acord prin care se recunoaște statutul autonom al autoproclamatei "Republici nistrene" Critici: deși oficial nu există o denumire contretă conflictului , lupta a fost dusă între separatiștii transnistreni împreună cu
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]
-
1991-1992 Tabere: separatiștii transnistreni(+ armata a 14-a rusă) vs autoritatea oficială Rezultat: semnarea unui acord prin care se recunoaște statutul autonom al autoproclamatei "Republici nistrene" Critici: deși oficial nu există o denumire contretă conflictului , lupta a fost dusă între separatiștii transnistreni împreună cu armata 14-a rusă împotriva la autoritatea oficială ,adică poliția cu voluntari.Ceea ce contravine la varianta dată de fosta guvernare comunistă despre un răyboi civil,de, fapt acest conflict poate fi sigur numit război între două state și
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]
-
pierdut stabilitatea, iar în 1969, Franco l-a numit pe prințul Juan Carlos că moștenitor al tronului, făcându-l în 1971 adjunctul său. La numit premier pe Luis Carrero Blanco. În decembrie 1973, Carrero Blanco a fost asasinat de mișcarea separatist basca ETA. După 1974, franchiștii nu s-au împăcat cu politica premierului Carlos Arias Navarro. Franco a murit pe 20 noiembrie 1975. Spania fiind exlusă de la distribuirea ajutoarelor prin planul Marshall, programul economic autarhic al partidului de stat, Falanga, a
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
avioane Șu-25 împotriva Iranului în timpul războiului dintre Iran și Irak din 1980-1988. Majoritatea dintre avioane au fost distruse sau refugiate în Iran în Războiul din Golf din 1991. Zece ani mai tarziu, Forța Aeriană Macedoneană au folosit avioane Șu-25 împotriva separatiștilor albanezi în conflictul macedonean din 2001. Avionul are o formă aerodinamică normală cu o aripă trapezoidala montată în mijloc și o frână și o coadă de avion convenționale. Numeroase metale diferite în diferite cantități sunt folosite în construcția structurii: 60
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
de la Rîbnița și conduse de Igor Haidukevici și Aleksandr Tomazenko, ajutați de unii ierarhi și preoți basarabeni promoscoviți (printre care și arhimandritul Marchel) au luat cu asalt Palatul Episcopal din municipiul Bălți, cu binecuvântarea arhiepiscopului Vladimir și cu acordul liderilor separatiști de la Tiraspol . Deși reședința era păzită de credincioșii din Bălți, la asalt au participat și unii lucrători ai Poliției, iar PS Petru Păduraru a fost izgonit din reședința episcopală din Bălți, construită de mitropolitul Visarion Puiu în anii '30 . La
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
acordat episcopului Iustinian de Tiraspol și Dubăsari cetățenia Republicii Moldova, printr-un decret emis în conformitate cu art. 88 al Constituției Republicii Moldova și cu art. 24 al Legii Cetățeniei . Episcopul Iustinian s-a remarcat prin faptul că a fost un colaborator al regimului separatist de la Tiraspol, fiind unul dintre adevărații soldați ai interesului imperial rus în această zonă și unul dintre prigonitorii înverșunați ai Mitropoliei Basarabiei de-a lungul anilor, de când a fost adus de către Patriarhia Moscovei în Republica Moldova. S-a manifestat prin neacceptarea
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
declarațiile sale politice, în care susține dreptul la autodeterminare al așa-numitului „popor transnistrean” și necesitatea ca Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove să rămână sub oblăduirea Patriarhiei Moscovei. Începând din anul 1996, el a salutat din tribună, alături de liderul separatist Igor Smirnov și de ceilalți lideri politici din Transnistria, toate paradele militare ale "Armatei Transnistriei" și a binecuvântat mai multe așa-numite „Mari Adunări ale trupelor căzăcești de la Marea Neagră”, susținând în toate interviurile și pastoralele publicate în revista eparhială de la
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
din Chișinău. În anul 1992, arhimandritul Marchel Mihăescu i s-a adresat public lui Igor Smirnov cu formula de „Excelența Sa, Președintele Republicii Moldovenești Nistrene”, în telegramele și scrisorile lui către liderul transnistrean din timpul războiului din 1992, publicate în revista separatiștilor „Râbnițki Metallurg”. La data de 26 august 1992, arhiepiscopul Vladimir Cantarean al Chișinăului și întregii Moldove l-a numit pe arhimandritul Marchel Mihăescu în funcția de secretar al Vicariatului Arhiepiscopal din municipiul Bălți. De asemenea, el a participat la asaltul
Marchel Mihăescu () [Corola-website/Science/308686_a_310015]
-
municipiul Bălți. De asemenea, el a participat la asaltul Episcopiei de Bălți din 14 septembrie 1992 a 20 de persoane înarmate aduse de la Rîbnița și conduse de Igor Haidukevici și Aleksandr Tomazenko, cu binecuvântarea IPS Vladimir și cu acordul liderilor separatiști de la Tiraspol . Scopul atacului reședinței episcopale era acela de a-l scoate de acolo pe PS Petru Păduraru, episcopul de Bălți. După alungarea episcopului Petru din reședința episcopală, PC Marchel s-a instalat acolo ca protopop al raionului Bălți din cadrul
Marchel Mihăescu () [Corola-website/Science/308686_a_310015]
-
de secetă, cu ultima epidemie de holeră, care a ucis cca. 24.000 de oameni, și cu acutizarea unei crize financiare care punea guvernul în situația să nu poată plăti administrația și armata. În plus, în Moldova se făceau simțiți separatiștii, motiv pentru care noul domnitor a făcut o vizită acolo, între 9 și 26 august. Pe plan extern, amenințarea intervenției turcești tot nu pălise. Adunarea Constituantă a votat pe 3 iulie 1866 o lege pentru înstrăinarea bunurilor statului până la totalul
Guvernul Ion Ghica (2) () [Corola-website/Science/306968_a_308297]
-
și alții; vizita a fost un succes, deși domnitorul a semnalat prin gesturi că nu accepta vasalitatea în raport cu sultanul. În octombrie 1866 au avut loc alegeri cenzitare pentru camera inferioară; întrucât nici una dintre cele trei grupări (liberali, guvernamentali și cuziști/separatiști) nu a obținut majoritatea, s-a creat o situație excepțională: deși nici una dintre grupări nu agrea guvernul, nici una nu era dispusă să-l răstoarne, în schimb l-au hărțuit prin interpelări și prin refuzul de a vota bugetul. Doar după
Guvernul Ion Ghica (2) () [Corola-website/Science/306968_a_308297]
-
Republican din partea secției din Tiraspol; 1990 - 1993, în cadrul secției Tiraspol a Frontului Popular, fondează prima asociație neguvernamentală - Comitetul pentru Drepturile Omului din Transnistria și își propune ca scop monitorizarea crimelor contra umanității săvârșite de agenții fostului KGB și a regimului separatist instaurat de grupul „ALPHA” a BFI (ФСБ) mascat în căzăcime. 02.06.92 - 21.08.92 - deținut politic, împreună cu grupul „ILAȘCU” 1993 - 2009, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova, președinte (ales în 1993, 1998, 2006). Împreună cu Comitetul Helsinki pentru
Ștefan Urâtu () [Corola-website/Science/307803_a_309132]
-
secrete ruse (GRU). A condus operațiunea de arestare căpitanul GRU Victor Gusan, în prezent șeful Imperiului financiar din Transnistria "Sheriff". , ultimul deținut din grupul „Ilașcu”, a fost eliberat la 4 iunie 2007 după 15 ani de detenție în închisorile regimului separatist din Transnistria. În anul 2004, OSCE și Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg au hotărât că Transnistria și Rusia trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt detenției arbitrare a reclamantilor - Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa - membri
Tudor Petrov-Popa () [Corola-website/Science/307794_a_309123]
-
ani, Partidul Republican a fost înfrânt la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2005. Mărăcuță și-a păstrat mandatul de deputat, însă partidul său a pierdut majoritatea în parlament iar Mărăcuță a trebuit să renunțe la funcția de președinte al parlamentului separatist. În decembrie 2005, a fost ales ca președinte al Parlamentului politicianul Evgheni Șevciuk, membru în Partidul Reînnoirii („Obnovlenie”). În decembrie 2005, deputatul a fost ales în funcția de reprezentant special al Sovietului Suprem pentru relații interparlamentare. Pentru merite în sprijinirea
Grigore Mărăcuță () [Corola-website/Science/307836_a_309165]
-
fi sprijinul acordat partidului al-Daʿwa, interzis de autorități. De cealaltă parte, Iranul acuza regimul Ba’th ca fiind anti-Islamic și o marionetă a puterilor occidentale. Totodată, regimul de la Bagdad era acuzat de acte de agresiune împotriva Iranului, datorită suportului acordat separatiștilor din Khuzestan, străveche provincie persană, cărora Irakul le promisese public asistență în vederea eliberării “Arabestanului”. Conform celor declarate de guvernatorul general al provinciei, Amiralul Aḥmad Madani, Irakul furniza arme rebelilor. În repetate rânduri, trupe irakiene atacaseră orașe de graniță, în special
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
avioane cu dublă comandă MiG-29UB). Acestea aparțineau fostei Bazei Aeriene nr. 86 de la Mărculești (în prezent, Aeroportul Internațional Mărculești). Din cauza dificultăților financiare, Armata Republicii Moldova a vândut treptat avioanele. Patru (cinci, după alte surse, în funcție de veridicitatea doborârii unui avion de rebelii separatiști în timpul conflictului din Transnistria) au fost vândute în Yemen. Statele Unite ale Americii au achiziționat 21 de avioane MiG-29 din Republica Moldova în 1997 pentru a preveni vânzarea lor către Iran (MiG-29 "Fulcrum-C" poate transporta armament nuclear). Un avion a fost livrat
Mikoian-Gurevici MiG-29 () [Corola-website/Science/307946_a_309275]
-
a 14-a) în conflictul din Transnistria. În acest moment, armata rusă continuă să staționeze pe teritoriul Moldovei încălcând angajamentele de retragere totală luate de Rusia la conferințele OSCE din 1999 și 2001. Conform Curții Europene a Drepturilor Omului, regimul separatist se află „cel puțin sub influența decisivă a Rusiei” și „supraviețuiește grație sprijinului militar, economic, financiar și politic pe care Rusia i-l furnizează.” Teritoriul RMN se poate confunda cu cel al regiunii geografice Transnistria, la care se adaugă orașul
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Protestele împotriva guvernului republican erau mai puternice aici. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 39,9% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari. La alegerile locale din 1990, separatiștii au câștigat în orașele Tiraspol, Rîbnița și Tighina, dar au pierdut în raioanele Dubăsari, Grigoriopol și Slobozia. În general, populația rurală, majoritar moldovenească, s-a opus separatismului, dar populația urbană l-a susținut. Printr-o campanie de intimidare și violențe
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
au câștigat în orașele Tiraspol, Rîbnița și Tighina, dar au pierdut în raioanele Dubăsari, Grigoriopol și Slobozia. În general, populația rurală, majoritar moldovenească, s-a opus separatismului, dar populația urbană l-a susținut. Printr-o campanie de intimidare și violențe, separatiștii și-au extins treptat controlul asupra întregii regiuni. Pe 2 septembrie 1990 a fost autoproclamată „"Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Transnistreană"” (RSSMT), iar la 25 noiembrie 1990, a fost ales prin vot universal Sovietului Suprem al RSSMT. La 25 august 1991
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor rebele . Rebelii, ajutați de trupele sovietice, și-au consolidat controlul asupra părții majoritare a zonei disputate. Autoritățile ruse au contribuit din punct de vedere militar și politic la crearea regimului separatist din Transnistria. Armata moldovenească s-a aflat în inferioritate, lucru care a împiedicat Republica Moldova să recâștige controlul asupra Transnistriei. La 21 iulie 1992 a fost semnat un acord de încetare a focului. RMN a supraviețuit prin sprijinul militar, economic, financiar
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
Ivanțoc, Leșco și Petrov-Popa continuă să fie încălcat. Curtea consideră vinovate Republica Moldova, pentru că ""nu își exercită autoritatea asupra unei părți a teritoriului său"" și Rusia, întrucât ""totalitatea actelor comise de militarii ruși în privința reclamanților, inclusiv transferul lor în mâinile regimului separatist, în contextul unei colaborări a autorităților ruse cu acest regim ilegal, sunt de natură să creeze o responsabilitate în ceea ce privește actele acestui regim."" Vladimir Voronin, președintele Moldovei, ""l-a acuzat public pe dl. Ilașcu că el ar fi cauza menținerii în
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
prin constituție autonomie teritorială pe principii etnice localităților cu populația majoritară găgăuză, din sudul Republicii Moldova. La data de 26 iunie 1995 Republica Moldova este admisă ca membră cu drepturi depline în Consiliul Europei. La 7 februarie 1996, Mircea Snegur și liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov au semnat Deciziă protocolară cu privire la soluționarea problemelor apărute în domeniul funcționării serviciilor vamale ale Republicii Moldova și Transnistriei. Ca urmare a semnării acestui document, regimul anticonstituțional și separatist, care s-a instaurat prin distrugerea structurilor de stat
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
Europei. La 7 februarie 1996, Mircea Snegur și liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov au semnat Deciziă protocolară cu privire la soluționarea problemelor apărute în domeniul funcționării serviciilor vamale ale Republicii Moldova și Transnistriei. Ca urmare a semnării acestui document, regimul anticonstituțional și separatist, care s-a instaurat prin distrugerea structurilor de stat moldovene, a căpătat de la Republica Moldova dreptul de a utiliza propria ștampilă vamală cu inscripția: "Republica Moldova. Vama Tiraspol". În ultimul an de mandat, Snegur a intrat în conflict cu conducerea Partidului Democrat
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]