1,092 matches
-
revedea pe prințesă; eram convins că, după ce-și luase rămas-bun de la oaspeții ei, se retrăsese. Nu. Stătea Încă așezată, singură, În mijlocul a douăzeci de scaune părăsite. Îngrijorată, cu gândul dus. Fără s-o pierd din priviri, mi-am ridicat servieta, cât mai lin posibil. Șirin era tot nemișcată, din profil, fără să-mi simtă prezența. Într-o tăcere meditativă, m-am așezat, mi-am luat Îngăduința s-o contemplu. Cu impresia că mă găseam, cu doisprezece ani mai Înainte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și am tras la sorți paturile: el pe cel de sus, eu pe cel de jos. Purta întotdeauna cămașă albă, pantaloni negri, pulover bleumarin. Era înalt, cu pomeți proeminenți, părul scurt. Când mergea la ore, se îmbrăca în uniformă, iar servieta și pantofii erau negri. Arăta ca un student tipic de dreapta și de aceea toți colegii îi spuneau Cavaleristul, dar bietul de el n-avea absolut nici o legătură cu politica. Spunea că poartă mereu uniformă pentru că e complicat să decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
voce de bas, care f\cea game. Pe ici, pe colo, se vedeau grupuri de câte patru-cinci studenți care schimbau opinii, râdeau sau țipau unii la alții. În parcare, câțiva indivizi se distrau cu rolele, iar un profesor cu o servietă de piele în brațe făcea slalom printre ei, încercând să-i evite. În curtea inerioară, o studentă cu coif pe cap, ghemuită la pământ, scria ceva în legătură cu invadarea Asiei de către americani. Era atmosfera obișnuită a pauzei de prânz din campus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca oaspetele să fie introdus și-i ieși În Întâmpinare. De Gubernatis purta un costum la două rânduri, avea o insignă În formă de poză la butonieră, un stilou la buzunarul de sus, un cotidian Îndoit În buzunarul hainei, o servietă sub braț. „Scumpe domnule comandor, luați loc, iubitul meu prieten De Ambrosiis mi-a vorbit de domnia voastră, om cu o viață Întreagă pusă În serviciul statului. Și cu o vână poetică secretă, nu-i așa? Haide, arătați-ne și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al II-lea scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre dinți: dați-vă la o parte, mai sunt și oameni care muncesc în țara asta, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Tocmai când voiam să înhaț de guler borcanul de muștar și să-i propun să-mi vândă jumătate din afacere contra salariului meu de profesor debutant, întrunirea de business a fost spartă de un individ în salopetă muncitorească, dotat cu servietă jerpelită și șapcă proletară, care ne împrăștie ca pe niște popice, mârâind teribil de supărat: ia faceți loc, mai sunt și oameni care vor să muncească în țara asta, nu doar gură-cască! C XXV Deschise mail-ul. Erau două mesaje, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și aroganță, dacă vrei să reușești, cel puțin în vremurile astea. Cine umblă cu scrupuluri feciorelnice e osândit mai dinainte să fie strivit de cei ce nu cunosc nici măcar din nume astfel de sentimentalisme romantice! Gata de plecare și luîndu-și servieta, adăugă cu alt glas: ― Ai luat masa? ― Încă nu, bâlbâi, surprins, Titu. ― Dacă-ți face plăcere, să mergem să mâncăm împreună! Deși foarte măgulit, tânărul răspunse că el ia masa la o familie ardeleană și, fiindcă n-a anunțat, oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
clar că sfera ei nu mai era perfectă, că într-o parte se turtise și că o umbră, care nu putea fi decât umbra pământului, acoperea lent, dar vizibil, tot mai mult din suprafața ei. Ne-am oprit, am lăsat servietele jos și, îmbrățișați și uimiți, am privit acest spectacol de deasupra acoperișurilor. Curând, globul de chihlimbar rămase luminat doar pe jumătate, iar apoi umbra se întinse, lăsând să mai scânteieze doar un corn din ce în ce mai subțire; în acest timp, prin piața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pe când treceam prin fața vitrinelor luminate, cu manechine încremenite pe schiuri, purtând pulovere și canadiene la modă, în lumina roșie și verde, fluorescentă, am văzut de departe înaintînd înspre mine o pereche îmbrățișată. Erau elevi de liceu, căci purtau în mâini serviete. Când s-au mai apropiat, am fost mirat de asemănarea fetei cu Gina: același mers țopăit, pe tocuri interminabile, aceeași haină de blană. Căciulița de vulpe cu luciu roșcat pe care-o purta fata era și ea asemănătoare cu a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un lănțișor fin de aur care se vedea prin gulerul bluzei albastre, părea și mai mică, aproape cât o vrabie. S-a trântit în banca mea, mi-a aruncat un "bonjur" și s-a apucat să-și scoată cărțile din servietă. Eu nu i-am răspuns nimic, dar nici n-am fost în stare, toată ora, să urmăresc ce se întîmpla la tablă. O priveam cu coada ochiului. Stătea dreaptă, afectată, cu toată feminitatea ei scoasă în evidență, și rânjea permanent
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin sinusul nazal. Dar răcoarea îl mai învioră, deși dinspre cutiile de gunoi venea un miros caracteristic. Automobilul crem lucea stins, geometric, cu geamurile lună, lângă bătător, între Ladă și Wartburg. Arhitectul scoase cheia argintie și descuie. Lăsă lângă roată servieta diplomat și intră pentru o secundă în mașină. Aprinse farurile, jucîndu-se cu cele două faze. Dădu drumul la ștergătoare, apoi la radioul de bord. Un glas de bărbat vorbea despre starea vremii. Arhitectul zâmbi. Totul era în ordine. Apăsă atunci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fără nici un regret. El încercă să-i explice că e vorba de un experiment, dar ea nici nu vru să-i asculte explicațiile. E drept că nici nu divorță când ruda lor veni într-o altă duminică, în brațe cu servieta profesională în care se aflau un letcon-pistol, sârmă de cositor, șurubelniță cu bec, tranzistori, diode, liță, ulei special, tinner, bandă izolatoare, clește, patent, set de șurubelnițe și un chitanțier cu plaivas și indigo. Orga Reghin, deja cumpărată de Emil Popescu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pământului. Computerele vor face restul. Ar trebui să începem întîi cu vecinii noștri, apoi Franța, Italia, Mexic, Suedia... Dar să nu uitați Uganda, adăugă după o scurtă pauză. Când îl zări apropiindu-se, tânărul își împături jurnalul, căută ceva în servietă, apoi se ridică alene de pe bancă, parcă nu s-ar fi îndurat să se despartă de umbra teiului. Porni agale, cu pași leneși, în direcția opusă, întorcînd mereu privirile spre bancă. De abia după ce-l văzu așezîndu-se, grăbi pasul și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trecută îmi venea greu să recunosc că, într-adevăr, am confundat unele visuri cu starea de veghe, dar a trebuit să mă las convins de anumite evidențe... Dar, de data aceasta, criza de somnambulism, mașina care mă aștepta... Profesorul deschise servieta aproape plină și introduse cu grijă caietul între reviste și broșuri. - Ca să repet și eu expresia dumitale de adineauri, dacă nu te-aș cunoaște din albumele de familie, dacă nu ți-aș fi văzut fotografiile de la treizeci la șaizeci și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vrei să așez al treilea trandafir? - Lucrurile sunt mult mai grave decât ne așteptam, auzi glasul Profesorului. I se păru că-l aude printr-o perdea groasă, sau venit de foarte departe. Și totuși era în fața lui, în fotoliu, cu servieta pe genunchi. - Mult mai grave decât ne așteptam? repetă absent. Profesorul se ridică, se apropie de el și-i puse mâna pe frunte. - Nu te simți bine? îl întrebă. Ai avut cumva o noapte proastă? - Nu, nu. Dar chiar în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în urmă, în dreptul unei cafenele de curând deschise, se auzi strigat în romînește: - Domnul Matei! Domnul Dominic Matei!... Întoarse speriat capul. Un tânăr înalt, blond, cu capul gol, se îndreptă grăbit spre el, încercînd în același timp să-și deschidă servieta. - Am învățat puțin românește, spuse într-o franceză stângace, dar nu îndrăznesc să vorbesc. Știam că sunteți aici, la Geneva, și cu atâtea fotografii la dispoziție, nu era greu să vă recunosc... Căută nervos în servietă și-i arătă câteva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
timp să-și deschidă servieta. - Am învățat puțin românește, spuse într-o franceză stângace, dar nu îndrăznesc să vorbesc. Știam că sunteți aici, la Geneva, și cu atâtea fotografii la dispoziție, nu era greu să vă recunosc... Căută nervos în servietă și-i arătă câteva fotografii, din față și din profil, din unghiuri diferite. Fuseseră luate, în toamna lui 1938, chiar de chirurgul care reușise să-i modifice atât de radical trăsăturile figurii. - Și, pentru orice eventualitate, adăugă zâmbind, port cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
arătă câteva fotografii, din față și din profil, din unghiuri diferite. Fuseseră luate, în toamna lui 1938, chiar de chirurgul care reușise să-i modifice atât de radical trăsăturile figurii. - Și, pentru orice eventualitate, adăugă zâmbind, port cu mine în servietă și albumul de familie. Să intrăm o clipă în cafeneaua asta continuă deschizând ușa. Nici nu bănuiți ce emoții am avut când v-am zărit, adineaori. Mi-era teamă că auzindu-mă strigînd: "Domnule Matei!", n-o să întoarceți capul... - Așa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trimit romanul dacă, la apariție, veți fi în aceiași termeni de prietenie cu Linda. L-am cunoscut bine pe fratele ei, pilotul, cel care a murit la Okinawa... Se întrerupse brusc, ca și cum și-ar fi amintit ceva important, și deschise servieta. - Să nu uit albumul de familie, spuse. I-am făgăduit doctorului Gavrilă că, dacă reușesc să vă întîlnesc, am să vi-l predau... Sunt documente prețioase: amintiri din, cum să spun? amintiri din prima dumneavoastră tinerețe... Ajuns acasă, împachetă albumul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pereche mărimea mea, mă Învîrt fără scop, cu picioarele aproape Înghețate, pe aleile În marginea cărora s-au adunat frunze, salutînd ofițerii care, la fel ca mine, se fac că au treabă. Deodată, parcă sînt prea mulți. Umblă preocupați, cu servieta după ei, ca să se Închidă Într-un birou și să-și scoată din ea sticla de vinars. Unul Îmi spune să nu stau, să fac ceva cu frunzele alea din alee, ba chiar Îmi dă o greblă În acest scop
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-su a fost liberal, ’ce c-a făcut pușcărie prin cinzeci și ceva. Cine dracu’ a mai pomenit, domn’e, țăran liberal? — Ei, se poate, s-a mai pomenit..., zice profesorul și-și strînge tacticos hîrtiile și le pune În servietă. Dar, domnu’ Mărin, pot să vă Întreb ceva? De unde sînteți dumneavoastră de baștină? — Io? De ce baștină, bre, domn’e? zice mecanicul Înțepat. — De naștere, omule, de născare, de unde ești? — A-a-a! Io? De la Gostavățu, mai În jos pe Olt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
comerciale, la Băi, în parc, ca și în grădina Belmont. Ruby nu luă în seamă apelul. — Așteaptă o clipă, domnișoară Doyle. Bill, unde îmi sunt ochelarii? — Uite-i. William Eastcote îi aduse de pe o bancă ochelarii, în tocul lor, și servieta. John Robert deschise servieta și scoase din ea un plic închis, împăturit în două. — Uhuu! Uhuu! — Ești bună să-i dai asta... e încă în serviciul doamnei McCaffrey? Întrebarea îi fusese adresată lui Bill, s-ar fi zis că Rozanov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parc, ca și în grădina Belmont. Ruby nu luă în seamă apelul. — Așteaptă o clipă, domnișoară Doyle. Bill, unde îmi sunt ochelarii? — Uite-i. William Eastcote îi aduse de pe o bancă ochelarii, în tocul lor, și servieta. John Robert deschise servieta și scoase din ea un plic închis, împăturit în două. — Uhuu! Uhuu! — Ești bună să-i dai asta... e încă în serviciul doamnei McCaffrey? Întrebarea îi fusese adresată lui Bill, s-ar fi zis că Rozanov nu se aștepta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
național-socialist1. Dar nu se putea accepta acest lucru. Și, disprețuit, tratat drept provocator, a trebuit să fug cu lașitate în huiduieli. Antropologul G. Balandier, pe care îl însoțeam, m-a ajutat în acest sens. Mi-a adus puțin mai târziu servieta pe care o abandonasem urmăritorilor! Suntem în 1980! Și puterea intelectuală numește Binele și Răul. Ceea ce poate fi spus și ceea ce nu. Totuși, opera romanescă și biografică a lui Arthur Koestler este foarte cunoscută. De curând (1979) Manès Sperber, de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fac de râs burghezia din care au făcut parte până de curând!... Dar pe lângă asta, ele sunt un exemplu negativ, cum spuneam. Și acest lucru noi nu-l putem tolera". Instructorul Cerchez n-avea nicio hârtie pe catedră. Doar o servietă veche, pe jumătate goală, pe care o lăsase să zacă jos pe podium, rezemată de piciorul catedrei. Chiar goală, așa arăta servieta aia. Fleșcăită. "Am să vă dau cuvântul pe rând, iar voi să vă exprimați punctul de vedere." De la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]