625 matches
-
Puteau să prindă din zbor idei. Puteau învăța mai ales să-ncerce să se stăpânească. Poate chiar acum, băiatul acesta primea prima lecție de autocontrol. În sinea sa. Gosseyn oftă, vag optimist. Pentru că, amintindu-și de curtenii înfricoșați, de militarii servili și, de fapt, de toți cei pe care-i întâlnise până acum, era și timpul. Cât durară aceste gânduri intime ale lui Gosseyn, băiatul rămase tot acolo. În picioare. Fața-i încă era puțin contorsionată. Și nu mai exista nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ÎNAINTE ȘI INTERVENI: \ ZĂU, DOMNULE GONISH, DEȚINUTUL NU POATE... FAȚA MÎNDRĂ A NEGATISTULUI SE ÎNTOARSE CU RĂCEALĂ CĂTRE TÎNĂR: \ DE-AJUNS, MULȚUMESC. DAȚI-VĂ ÎNAPOI CA SĂ NU AUZIȚI... VREAU SĂ-I VORBESC ÎNTRE PATRU OCHI DOMNULUI HEDROCK. PELDY SE ÎNCLINĂ SERVIL: \ VĂ ROG SĂ MĂ IERTAȚI, DOMNULE GONISH. MI-AM DEPĂȘIT ATRIBUȚIILE. SE DĂDU ÎNAPOI ȘI LE FĂCU SEMN OAMENILOR LUI SĂ SE ÎNDEPĂRTEZE. ACEȘTIA SE ÎNGHESUIRĂ CA ÎNTR-UN VÎRTEJ ȘI PUSERĂ ÎN ȘOAPTĂ ÎNTREBĂRI. DAR PESTE MAI PUȚIN DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
teapa lui, și-am să-l dezmeticesc eu. Ceea ce mă Îngrijorează e că am informații că dumneavoastră ați angajat un borfaș ordinar, un indezirabil de cea mai joasă speță. — Nu știu despre cine vorbiți, domnule inspector. Fumero scoase chicotitul lui servil și cleios, de coterie și de comeraj. — Dumnezeu știe ce nume o fi Întrebuințînd acuma. Acum doi ani Își spunea Wilfredo Camagüey, as al mambo-ului, și se pretindea expert În voodoo, profesor de dans al lui don Juan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
var, a căror albeață mai subția obscuritatea, apoi o livadă nesfârșită, cu pruni sufocați de praf, care semnalau o zonă cu mai puține obstacole, fostă mahala liniștită, cu ridicături modeste, cu case care aproape că se prăbușiseră singure, printr-o servilă imitație a sensurilor înconjurătoare sau prin resemnata neputință de a se împotrivi încheierii veleatului lor. Mai era un singur zid, înalt și solid, ca de cetate feudală, și o portiță la fel, mascată în el, dincolo de care se auzea forfota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a despăturit o bucată de hârtie, pe care i-a întins-o lui Endō ca să o privească, rămânând cu degetul fixat pe un pasaj. Endō s-a aplecat și a studiat hârtia. Kobayashi i-a explicat ceva, cu un zâmbet servil pe chipul lui de șobolan. Lui Gaston i s-a părut totul foarte ciudat. Știa ce înseamnă Kobayashi pentru Endō. Îi văzuse ochii plini de ură și mânie când, pe șantierul acela, îi dezvăluise motivul pentru care pleca la Yamagata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Kobayashi i-a întins o umbrelă veche. Endō a tras ușa din sticlă, care nu glisa ușor, și a privit cerul înnorat, luându-și la revedere de la Kobayashi. — Atunci pe mâine! Kobayashi l-a condus până la ușă, cu același zâmbet servil pe buze. Gaston l-a lăsat pe Endō să meargă vreo zece metri pe strada plină de băltoace și noroi și apoi s-a luat după el și l-a bătut pe umăr. — Endō-san! Endō a rămas mut de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cenușii. Kobayashi a ieșit din casă. Endō l-a urmărit până la A-șaptea-zi-machi, strada cea mai animată a orașului, căreia i se mai spunea și Ginza din Yamagata. Când întâlnea vreun cunoscut, Kobayashi își arbora zâmbetul lui perfid, făcând o plecăciune servilă. — Încotro? îi strigă un bărbat de pe bicicletă. — Am niște treburi în Umamigasaki, răspunse Kobayashi. Când a auzit „Umamigasaki“, Endō a considerat că a sosit momentul. S-a plimbat prin tot orașul cu harta în mână de când a sosit în Yamagata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fost Întrebat din nou care e numele meu și scopul vizitei. Persoana care m-a luat la Întrebări trebuie să fi fost angajatul vreunei firme de pază, dar nu purta uniformă. Contrar așteptărilor mele, nu era o femeie supusă și servilă, ci un bătrân Într-un costum gri croit impecabil. „Vă rog să urcați cu ascensorul la etajul al doilea“, Îmi spuse Înainte de a dispărea În spatele monitorului unui calculator și de a se apuca de tastat. Am aruncat o privire spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse să se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp a fost sub controlul unui alt spirit. Spiritul lui Ashargin. Un spirit non-integrat. Dominat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
glumă bună. Când am ajuns la Alex, am primit un telefon de la șeful a ceea ce era, după toate aparențele, departamentul lui Illmann - VD1, Medicină Legală. Am vorbit cu un anume SS-Hauptsturmführer dr. Schade, al cărui ton era în mod previzibil servil, fără îndoială din credința că aș avea oarece influență pe lângă generalul Heydrich. Doctorul m-a informat că o echipă luase amprentele din cabina telefonică de la West Kreutz din care se părea că ucigașul dăduse telefon la Alex. Acestea erau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sau frumusețe a idiomului fără frumusețe a povestirii? Tot acel omagiu lui Góngora, în circumstanțele în care i-a fost adus, în starea actuală a sărmanei mele patrii, mi se pare un omagiu tacit de slugărnicie față de tiranie, un act servil, și la unii, nu la toți, evident, un act de cerșetorie. Și toată acea poezie celebrată de ei nu-i decât minciună. Minciună, minciună, minciună...! Góngora însuși era un mincinos. Auziți cum își începe Singurătățile cel care-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adunase trupe la Baku, se pregătea să invadeze Persia și ar fi prudent ca ultimatumul să fie acceptat. Pe 24 noiembrie 1911, ministrul persan al Afacerilor Străine se prezentă, așadar, cu moartea În suflet, la legația rusă și Îi strânse servil mâna ministrului plenipotențiar, rostind aceste cuvinte: „Excelență, guvernul meu m-a Însărcinat să vă prezint scuze, În numele său, pentru afrontul pe care l-au suferit ofițerii consulari ai guvernului dumneavoastră”. Continuând să strângă mâna care-i era Întinsă, reprezentantul țarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că aveam coaie tari, ei au fost doar mijlocul inițial prin care am făcut carieră. Mulți au trădat, dar câți sunt artiști? Am fost ca Hemingway, care a avut convingeri politice de stânga, care a mai și devenit un reprezentant servil al liniei Partidului Comunist, s-a mai și certat pentru asta cu cel mai bun prieten, Dos Passos... sper că știi cazul. — Daaa, îîî... O fi fost un naiv... Am fost mai rău, poate, ca Hemingway. — Și n-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
putea găsi influențe și împrumuturi în cursurile profesorului său. Un astfel de cercetător nu a apărut în următorii trei ani de relativă libertate culturală și nici în deceniile dictaturii comuniste. Cu toate acestea, sub comunism, acuzația de neoriginalitate, de îndatorare servilă unor autori „retrograzi“, a devenit monedă curentă și slogan obligatoriu al oricărei referiri la Nae Ionescu, vizând criminalizarea sa integrală. A fost considerat unul dintre „plagiatorii cei mai sârguincioși ai filozofilor reacționari germani, precursori ai nazismului“. Ideile sale erau „versiunea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
vei primi pentru ea sau mai bine nu? Ca să nu spun ce rezerve am față de scrisorile pe care ai Început să le primești! Cel puțin cea pe care ai binevoit să mi-o traduci, iartă-mă, este de-a dreptul servilă. Cum poate un academician, un director de Institut, să te lingușească astfel? Și ce-ți scrie acel Victor, acel văr de care abia Îți aduci aminte? După ce ani de zile nu ai primit nici o scrisoare, nu ai știut nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu mai pomenesc de auzul selectiv. Aș fi fost spectaculoasă! Am exersat din greu, Rachel, a continuat ea în timp ce buza de sus îi tremura. Sincer! M-am purtat oribil cu toate femeile pe care le-am întâlnit și am fost servilă cu toți bărbații. Am exersat deschisul ușii frigiderului, am stat țeapănă lângă el, am zâmbit fals și-am zis: „Mulțumesclarevedere mulțumesclarevederemulțumescmulțumesclarevederemulțumescmulțumesclarevederelarevederela revedere“ timp de ore întregi, dar cei de la compania aeriană au zis că sunt prea scundă. „De ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
În afară de el nu se mai afla nici un client acolo și un chelner în vârstă, mai mult lat decât înalt îi ieși zâmbind cu gura până la urechi în întâmpinare. Poftiți, bine ați venit, domnule ofițer! Luați loc la noi! se aplecă servil acesta, de ziceai că se rupe de spate. Unde vă place, așezați-vă unde vă vine mai bine! Cristi îl privi încruntat, mirându-se că omulețul îl cunoștea, dar se așeză fără să scoată nici un cuvânt la o masă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șteargă pe frunte și după cap. Nu mai avem Heineken! Cristi tresări. Lângă el apăruse un alt chelner, mai tânăr de data aceasta, care stătea ușor aplecat asupra lui, așteptând răspunsul său. Ce ai spus? Ne pare rău, repetă acesta servil, dar nu mai avem Heineken. Bine. Altceva, ce mai aveți? Avem o bere neagră excelentă. I-am spus colegului că nu-mi place berea neagră. Altă bere blondă. O Stella? E foarte bine. O Stella Artois rece. Vine! rosti tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clienții din cârciumă? Nu cred că poți să faci așa ceva. Eh, pentru dumneavoastră... Hai, nu mă supăra! Consider că nici n-ai spus una ca asta. Fă-mi te rog nota! Nu costă nimic, domnule inspector, spuse Maricel aplecându-se servil spre polițist, e din partea casei. Fugi, măi, de aici! Spune-mi, cât costă berea! Parol, domnule polițist! Mi-a făcut plăcere să vă tratez cu o bere. Cristi încercă să-și facă o idee cam cât ar fi putut costa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Farfuridi, Clevetici vrea „respectul convențiunii cu condițiunea de a fi schimbată în totul”. Postelnicul Tache Lunătescu, personajul lui Alecsandri din Iașii în carnaval, obsedat de ideea complotului împotriva stăpânirii este o prefigurare a Conului Leonida, după cum comisarul Săbiuță prefigurează pe servilul Pristanda. Se pot observa asemănări și între comisul Agamemnon Kiulafoglu din Iorgu de la Sadagura și candidatul guvernamental, Agamemnon Dandanache din O scrisoare pierdută. Comisul sosește la moșia slugerului Gângu, să se instaleze ispravnic, după o călătorie cu căruța poștei asemănătoare
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
polițaiul din comedia O noapte furtunoasă. Automatismele lor „curat” și „rezon” indică o egală sărăcie intelectuală a două generații diferite de polițai. Polițaiul apare la Caragiale sub înfățișări diverse în toate comediile. Una este cea discutată mai sus, a polițaiului servil, cu dependență absolută față de cei pe care-i slujește. Pentru Leonida poliția e atotputernică și își poate permite orice. Autoritate politică este și Nae Ipingescu, ipistatul devotat lui Jupân Dumitrache, confesorul acestuia. Sunt apropiați pe plan social și sufletesc, discutând
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse să se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp a fost sub controlul unui alt spirit. Spiritul lui Ashargin. Un spirit non-integrat. Dominat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fapt, mă doare mai puțin supoziția dragostei ei netrainice decât gelozia că va aparține altuia. Că va fi îmbrățișată pe gură, pe tot corpul gol, că va fi a lui, că ea, după câteva săptămâni (poate mai puțin) de primire servilă a mângâierilor - obligată față de amintirea de altădată - după câteva lacrimi de remușcare, simțind că totuși faptul brutal produce asupra simțurilor ei, acum învățate, aceeași voluptate, va lăsa slobodă firea ei, se va încolătăci, va tremura, va geme, va obosi. Așa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
curând, voi porni eu însumi spre apus, ca ariergardă. Nu pierde timpul, riscând să ne faci să pierdem această ocazie strategică. Mitsuhide se prosternă, răspunzând că avea să respecte instrucțiunile ca la carte. Apoi, considerând poate că se arătase prea servil, se ridică, privi direct spre mesager și adăugă: — Te rog să-i vorbești Domniei Sale cum găsești de cuviință. Îl conduse pe emisar până la poartă. Cu fiecare pas, nervii îi erau întinși la limită de vântul care sufla prin clădirea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
delir. Chițu înhață o furculiță și un cuțit din cutia compartimentată pentru tacâmuri și, plin de morgă, se duce drept la masa domnului Panciu, iar pe drum se încheie la un nasture, așa, ca să nu apară descheiat de tot. Aplecat servil din mijloc, așează furculița în stânga profesorului și cuțitul în dreapta sa. Profesorul își ridică spre el privirea contrariată. Nu-l recunoaște. Spune pe un ton mai degrabă obosit decât iritat: Ți-am spus, drăguță, că nu mănânc nimica. Îl privește ceva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]