543 matches
-
și am băgat-o cu ciocul în apă. O vreme a rămas demnă și a refuzat să bea, condamnînd probabil în mintea ei aceste apucături grobiene. Pînă la urmă natura a învins cultura și Gertrude s-a lăsat în voia setei. Și-a revenit văzînd cu ochii și a dat din nou să spună ceva. A deschis larg ciocul, dar tot fără vreun rezultat. Era o rață foarte comunicativă, dar, dintr-un motiv pe care nu-l știam încă, mută. Am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îl înspăimânta ideea de a reîncepe lunga fugă; mersul nesfârșit prin nisipuri și bolovănișuri, tot timpul sub un soare neobosit, fără să știe încotro se îndrepta și dacă acea întindere dezolată se sfârșea într-adevăr undeva. își amintea înspăimântat chinul setei și al durerii de nesuportat din fiecare mușchi prins de cârcei și se întreba de ce continuă să stea acolo, la umbră, cu bocceaua în mână, așteptând întoarcerea unui om, a unui asasin, care voia să-l ducă din nou spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cum înțelesese că făcea targuí-ul, ce părea că-și atinsese scopul de a se transforma în piatră. Și se privi pe el însuși, frânt în două părți, din care una părea a fi un simplu martor, total străin de realitatea setei, căldurii sau deșertului, pe când cealaltă devenise o coajă goală, un înveliș uman incapabil să simtă sau să sufere. Și, fără a reuși să adoarmă de tot, evadă spre locuri foarte îndepărtate, spre timpuri trecute, mai fericite, spre amintirea fiilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un desert de stânci și nisip, în care mureau unul câte unul, pentru aceste ființe primitive și dezbrăcate devenea, cu toată naturalețea, un loc aproape paradiziac, mulțumită surprinzătoarei lor abilități în folosirea resurselor. Săptămâni întregi, spaniolii suferiseră chinurile insuportabile ale setei, care îi conduseseră în mormânt pe mulți dintre ei, si totusi cei de pe Peștele Zburător le-au demonstrat, în decursul unei singure nopți, ca avuseseră la îndemână suficientă apă încât să mențină în viață un numar de oameni de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și care, prin strictețea regulilor impuse anihilează orice libertate a persoanei. Biserica din început lupta doar, după cum se știe, contra celor ”inteligenți” în beneficiul celor ”săraci cu duhul”... [...] ... ea a pus dintotdeauna accentul pe eradicare (a senzualității, a mândriei, a setei de putere, setei de câștig, setei de răzbunare), dar a ataca pasiunile la rădăcină înseamnă a ataca viața la rădăcină: practica bisericii e ostilă vieții... Același mijloc: castrare, eradicare, e ales instinctiv în lupta cu o poftă de către cei prea
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
strictețea regulilor impuse anihilează orice libertate a persoanei. Biserica din început lupta doar, după cum se știe, contra celor ”inteligenți” în beneficiul celor ”săraci cu duhul”... [...] ... ea a pus dintotdeauna accentul pe eradicare (a senzualității, a mândriei, a setei de putere, setei de câștig, setei de răzbunare), dar a ataca pasiunile la rădăcină înseamnă a ataca viața la rădăcină: practica bisericii e ostilă vieții... Același mijloc: castrare, eradicare, e ales instinctiv în lupta cu o poftă de către cei prea lipsiți de voință
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
anihilează orice libertate a persoanei. Biserica din început lupta doar, după cum se știe, contra celor ”inteligenți” în beneficiul celor ”săraci cu duhul”... [...] ... ea a pus dintotdeauna accentul pe eradicare (a senzualității, a mândriei, a setei de putere, setei de câștig, setei de răzbunare), dar a ataca pasiunile la rădăcină înseamnă a ataca viața la rădăcină: practica bisericii e ostilă vieții... Același mijloc: castrare, eradicare, e ales instinctiv în lupta cu o poftă de către cei prea lipsiți de voință, prea degenerați pentru
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
inima orașului fără odihnă, iar În această imagine mizeră a lutului corupt se află scris destinul tuturor viețuitoarelor, da, al regilor pămîntului, al prinților inteligenței, al atotputernicilor stăpîni ai limbilor și al nemuritorilor făuritori de versuri, al speranței, dorinței și setei mistuitoare care pot sălășlui incredibil În Închisoarea minusculă a capului și care pot zdruncina și zdrobi micul lăcaș În care sînt ferecate. Mortul era Îmbrăcat În niște haine banale și prin Îmbrăcămintea sa mizeră, ieșea la iveală din nou calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sigur că sub strict control al CIA), de către un sait de internet numit WikiLeaks. Aici să vezi umor nene! Telegramele acestea, arată neîndoielnic vocația infinită a acestui neam românesc, de a-și înjura și a-și da în gât cu sete semenii lor de pe meleagurile carpatine, folosind uneori cele mai suculente pasaje din folclorul românesc. Desigur, dvs. veți zice în cunoștință de cauză, că în aceste telegrame nu există nimic cu adevărat nou, adică un ceva despre care presa să nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
contribuție în acest sens având-o atât ritmul și măsura versurilor, cât și lexicul la care apelează poetul, aducând uneori ecouri din tragedia antică, mai ales că artistul știe forța cuvântului, derivând din a celui primordial, de a declanșa magma setei de-a cunoaște - poezia e receptată ca o formă de cunoaștere și, în special, de autocunoaștere: Nu știu nici cine sunt, nici ce mă-ncearcă, singurul lucru cert, în tot acest periplu prin viață, fiind incertitudinea: Un gând uimit de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
100 de ani. Este o bucurie că în fiecare an la Bârlad, toamna, se sărbătorește „Zilele culturale ale Bârladului” iar pe frontispiciul unor publicații locale stă scris numele celei ce a fost, este și va fi „Academia Bârlădeană”, simbol al setei de cultură a localnicilor. Re gret însă faptul că la sfârșitul anului 2007, ediția pentru Bârlad a zia rului „Obiectiv” de la Vaslui titra că bibliotecile din Vaslui , Bârlad și Huși n-au avut în bugetul lor sumele necesare pentru împrospătarea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță, și ați venit pe la Mine." 37. Atunci cei neprihăniți îi vor răspunde: "Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, și Ți-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ți sete, și Ți-am dat de ai băut? 38. Cînd Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am îmbrăcat? 39. Cînd Te-am văzut noi bolnav, sau în temniță, și am venit pe la Tine?" 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine." 44. Atunci Îi vor răspunde și ei: "Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță, și nu Ți-am slujit?" 45. Și El, drept răspuns, le va zice: "Adevărat vă spun că, oridecîteori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cu frenezie de câteva zeci de tineri, desigur discipoli sau, oricum, admiratori ai distinsului academician prin corespondență. Privindu-i de la distanță, urmărindu-le gesuturile largi, țipetele entuziaste, mi-au dat lacrimile.Iată, care va să zică, îmi spuneam, cel mai superb tablou al setei de cunoaștere ! Iată dovada dragostei, stimei și respectului acordat de tinerele mlădițe faimosului stejar academic ! Copleșit, inundat încă de rușinea de a desmembra cromatica grupului cu inepțiile mele bioenergetice de numai un milion am dat să ies pe ușă, acțiune
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
întotdeauna lângă ei cu inimile înspăimîntate: dacă ne-au văzut? Plimbările acelea mi-au rămas acum mai proaspete și ucigător de dulci în amintire. Căci dacă amintirea cărnii se trece ușor, dacă unirea, cât de perfectă, a trupurilor e asemenea setei și foamei și se uită, nimic din opacitatea aceasta nu era în comuniunea noastră dinafară de oraș, când ochii își spuneau singuri tot, și o simplă îmbrățișare înlocuia o noapte de dragoste. Numai acolo mai puteam regăsi fiorul acelor priviri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
hotărât: „Am să fug din închisoarea asta blestemată”... Cum să fugă din închisoare, om bun? a întrebat Hliboceanu. Uite că o fugit!...Era o noapte întunecoasă și ploua strașnic...O strigat la santinelă să-i aducă apă, că îi este sete... Când santinela s-o apropiat cu oala cu apă, nenea Jănel l-o apucat de mână zdravăn, i-o sucit-o cu toată puterea și l-o izbit cu capul de gratii...Santinela o căzut!...Nenea Jănel i-o luat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eroului. Efectele iremediabil distructive ale uriașului asupra tabloului natural în care îi este permis să viețuiască atacă în manieră similară acțiunilor lui Flămânzilă, aceștia conlucrând, parcă, pentru nimicirea cosmosului teluric și dominând spațiile prin care călătoresc („prăpădenia apelor”). Simbol al setei, al poftei continue de apă, la rândul ei element vital al continuității și particularitate a chtonianului prin care este permisă ființarea, Setilă absoarbe calitățile benefice, mântuitoare, de origine biblică ale apei pentru a le transmite și imprima din punct de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ajunge „cu mâna la lună, la stele, la soare, și cât voia de sus” (Păsări-Lăți-Lungilă). Analizând din viziunea nutritivă, se diferențiază grupul Flămânzilă-Setilă-Păsări LățiLungilă, dominat de vigilența cu privire la supraviețuire, și cumulând principiile de bază ale subzistenței: lipsa foamei și a setei. Pe baza acestor calități din sfera alimentară, cei trei reușesc să ducă la îndeplinire două sarcini impuse de Împăratul Roș, îndeplinindu-și cu succes țelurile. O asociere de tip primordial se poate realiza și între personajele Gerilă și Setilă, a
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Camil Petrescu , în , ,Spiritul pentru literatură " , Editura Eminescu, București , 1970, p . 138. </ref> Drama eroului ar proveni din încercarea lui de suprapunere a unui ideal făurit de înclinația sa de sorginte filozofică spre sistem, pe realitate. Aceasta nu poate răspunde setei de absolut a eroului. O dramă a imposibilității de comunicare care naște impacturi declarate sau înnăbușite, dar resimțite grav de el. Salvarea eroului nu este filozofia care generează. La rândul ei, alte sisteme, fiind substanța ce hrănește setea de ideal
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Te-am găsit! Nu-i așa că tu ești dragostea? Zbateri... prin strigătele de lumină, Împlinire... vino, clipă ruptă din alte lumi. 10 mai 1965 (luni) O voce... Ora 6. Scularea! Vrei cafea sau ceai? Nu mai vreau nimic. Mi-e sete... nu, nu de lumină, ci de apă obișnuită. V-am spus vreodată că lumina mea se află-n mine? 11 mai 1965 (marți) Lui Martin. Nu mi-e nimeni stăpân și totuși, undeva, o voce-mi șoptește că tu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru ei/ pentru somn/ veșnicul/ mă simt de parc-aș fi mama mamei mele/ între niște oameni din alt secol/ care trăiesc ca să-și crească fragezii pui/ sau să se apere de țânțari// nu mi-e foame/ nu mi-e sete/ dar simt un gol/ în stomac// mi-e tare urât”. Consubstanțialitatea dintre poetică și problematică se conservă ca principiu compozițional și în Juventus (1994), o inedită arheologie a stării de a fi tânăr. Numai că aici repertoriul atitudinilor este mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
Diagnosticul clinic al DZ la vârstnici: este dificil, de cele mai multe ori DZ fiind la aceste persoane asimptomatic (24). Absența poliuriei se datorează creșterii pragului renal de eliminare a glucozei, iar odată cu vârsta asistăm și la o alterare „fiziologică” a mecanismului setei. Alteori vârstnicii pot prezenta simptome nespecifice, ce sunt atribuite altor cauze, sau chiar dacă prezintă simptome specifice DZ ele sunt interpretate greșit. Scăderea în greutate și astenia pot trece neobservate, iar poliuria este interpretată ca incontinență urinară sau infecții urinare. Polidipsia
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
deci cu lumea și cu el însuși: Poetul devine un operator al limbajului, dar și creator al lui"1 Ion Pop spunea, în studiul său "Poezia unei generații", că Ioan Alexandru ar propune fapta împotriva cuvântului ca o expresie a setei de real, cităm: "Eu fac ceva ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui, care poate fi uneori o trădare a faptelor 2, idee ce i s-ar potrivi și lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
descrie o lume complexă de fenomene în care mijloacele rațiunii nu-l mai satisfac. Poetul pendulează între pământ și cer, sfâșiat și chinuit de întrebări, între cunoașterea lumii reale și setea de absolut. Am putea grupa elegiile în elegii ale setei de real și ale setei de absolut, precum și elegii ale contemplației, ale dilemei. În "Elegia a șaptea", autorul își declară opțiunea pentru real, încearcă fuziunea cu realul și, pentru a descoperi esența acestuia, își multiplică organele receptoare: Întind o mână
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fenomene în care mijloacele rațiunii nu-l mai satisfac. Poetul pendulează între pământ și cer, sfâșiat și chinuit de întrebări, între cunoașterea lumii reale și setea de absolut. Am putea grupa elegiile în elegii ale setei de real și ale setei de absolut, precum și elegii ale contemplației, ale dilemei. În "Elegia a șaptea", autorul își declară opțiunea pentru real, încearcă fuziunea cu realul și, pentru a descoperi esența acestuia, își multiplică organele receptoare: Întind o mână, care-n loc de degete
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]