2,502 matches
-
I Corinteni III, 23). Această învățătură a Sfântului Apostol Pavel este de o importanță crucială pentru viața creștină în general, și pentru viața sacramentală în particular. Ea descoperă tensiunea esențială pe care se bazează această viață, de unde ea își trage seva și care nu poate fi îndepărtată fiindcă aceasta ar însemna părăsirea și, în același timp, mutilarea majoră a credinței Bisericii însăși: încordarea ce se află în fiecare din noi între "omul cel vechi care este corupt de poftele cărnii" și
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
într-un proiect despre curse întrerupte, despre blocaje, întârzieri, rute ocolitoare și fluturi fragili prinși în ziduri de beton. Celebrarea vieții, “ceremonia” simbolică pe care aceasta o implică și toate ritualurile necesare sunt adesea neonorate din cauze multiple. Vitalitatea și seva pot seca adesea, iar arta intră în conflict cu existența atunci când nu este o prelungire firească, ci o entitate izolată într-un turn de fildeș intangibil. Adesea, un artist își poate construi opera ca pe un castel imaginar, pe care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93000_a_94292]
-
să nu grăiască multe, ca nu cumva să greșească în cele rostite. .”. Deși mărturisirea pe care i-a făcut-o Părintele Vasile Prescure, acum trei ani, autorului celei de-a doua evocări din ,,Lumea monahilor”, George Crasnean, este plină de sevă, ca și scrisoarea pe care acesta a primit-o, în august 2012, de la cel de curând adormit întru Domnul -, facem un salt tocmai la penultimul paragraf, citând mărturisirea celui care ,,i-a înfipt crucea la căpătâi”: Nicolae Burdea, care-l
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
interviurile luate unor personalități de prestigiu, editorialele care afirmă o atitudine luată față de problemele ardente ale zilei au totdeauna la bază nu numai o documentare serioasă, o cultură în domeniu, ci și har, inspirație, creație, fără de care textul nu are seva emoției pe care el este menit să o poarte spre cititor. Numai asemenea texte publicistice pot asigura prestigiul ziarului sau revistei ce beneficiază de semnăturile unor adevărați profesioniști ai domeniului. Dar un asemenea ziarist nu se formează ușor. Nu mică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93404_a_94696]
-
cromatice de tonuri variate prin juxtapuneri de alb cu violeturi, verzuri, roșuri, rase pe alocuri cu cuțitul de paletă pentru a reda transparența și încărcate cu pastă doar în zone clar delimitate. Fără a fi tratate naturalist, sunt pline de sevă și viață. În contrast cu florile, fondul este o combinație obținută prin reveniri, ștergeri și raderi cu cuțitul de ocruri galbene și roșu de fier combinate cu alburi de zinc și de plumb și, pe alocuri, cu adaosuri de glasiuri făcute cu
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
pricepere de mâna de gospodar a domnului Arsu. După o primăvară blândă și generoasă, ajutați și de hărnicuțele albine, tinerii și viguroșii caiși își umpluseră crengile cu acele boabe de smarald pe care le ajutau să crească, pompând în ele seva lor de grijulii „părinți”. Că visul oricărui pom este să facă fructe cât mai frumoase și cât mai gustoase care să poarte sâmburele menit să-i prelungească viața în timp. De altfel, acesta este misterul vieții: pomul să dea fructul
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
suflet brazde mari desprind. De la o vreme sunt numai lumină, sub nicio umbră nu mă răcoresc. Cu inima de bucurie plină simt că încet, încet întineresc. Din ramurile mele plesnesc muguri ce râd, de fericire strălucind, când simt o nouă sevă-n rădăcină. Și totu-mi pare simplu și firesc încât îmi vine-a crede c-o să țină poate mai mult decât am să trăiesc. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sunt fericit Doamne, cum ard ! / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SUNT FERICIT DOAMNE, CUM ARD ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383198_a_384527]
-
unui vechi mister, Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă, Mai scîrțîind prin viscol și prin ger. Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare, Ce se hrănește chiar cu carnea mea... Atunci mă dărui ție în crispare, Îmbogățind cu mine seva ta. Citește mai mult Cînd ne iubim parcă fugim departe,Spre ceru-mbrățișării ca de foc,Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte,Noi, două simple stele de noroc.Sîntem eroi într-o minune pură,De
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
unui vechi mister,Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă,Mai scîrțîind prin viscol și prin ger.Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare,Ce se hrănește chiar cu carnea mea...Atunci mă dărui ție în crispare,Îmbogățind cu mine seva ta.... XXVIII. CHEF ÎN SECȚIA DE NUIELE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. V-am spus de mult, nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci, în vremurile astea se poate interpreta orice, mai ales
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
-mi fac în scoarța ta o casă, copacule, ca să intru în ea pe furiș, să-ți fiu mai aproape, copacule, chiar dacă frunzele-ți vor cădea. Am să te acopăr cu brațele-mi ca într-un alint, copacule, să-ți simt seva trupului tău, când zvâgnește între palme, copacule. Să fiu vecin cu veverițele, ori cu ciocănitorile, copacule, sau corbii cei bătrâni, și alți chiriași de-ai tăi, copacule. Să ne uităm la soarele dimineții, să-i zâmbim oacheș, copacule, și să
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
mult COPACULEAm să-mi fac în scoarța tao casă, copacule,ca să intru în ea pe furiș,să-ți fiu mai aproape, copacule,chiar dacă frunzele-ți vor cădea.Am să te acopăr cu brațele-mica într-un alint, copacule,să-ți simt seva trupului tău,când zvâgnește între palme, copacule.Să fiu vecin cu veverițele,ori cu ciocănitorile, copacule,sau corbii cei bătrâni,și alți chiriași de-ai tăi, copacule.Să ne uităm la soarele dimineții,să-i zâmbim oacheș, copacule,și să
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
firele de ață Ce-au trecut fugar din dimineți, Într-un smog de nepătrunsă ceață... Clopotele plâng mereu risipa, Dar nu are cine să le-audă Turma a rămas fără păstor, Răsturnată pare acum și cârma... Se rostesc Cuvinte fără sevă, Dezgolite clar de conținut, Zvonul strigă că Adam și-o Evă Din cerescul rai au și căzut... foto sursa internet 26 martie 2016 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Se zvonește / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI
SE ZVONEȘTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383280_a_384609]
-
nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Femeia este-o floare parfumată. Ea naște... Viitorul în dureri și chin. Este Icoană, în suflete purtată, Ea, este puritatea florilor de crin. Femeia-i insomnia care te frământă Dulcele din seva unei flori... de vis! Femeia este versul care te încântă Pe de rost îl știi, fără să-l fi scris. Femeia e ființa ce suferă-n tăcere Atunci când copilașul este bolnăvior. Noaptea, ea privește a stelelor cădere Cu gândul întristat
FEMEIA de DOINA THEISS în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383286_a_384615]
-
Sau turma. Lupii în blană de oaie. Niște căcăcioși. Am vrut să edific un oraș de oameni liberi, dar, tot mai surprins, constat că am plămădit unul de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această ură/iubire se va naște monstrul numit Revoluție. Revolta-canibal. Totdeauna, devorându-și o parte din fii. În fiecare supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aripile larg întinse, o vrabie. în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul, două veverițe săreau poznașe din creangă în creangă, desfătându-se cu fumul de iepure. Ciocănitoarea ciocănea copacii în căutarea omizilor, încercând să prevină infestarea țesuturilor lemnoase. Sevele urcau neabătut prin rădăcini, trunchiuri, crengi, iar la nivelul celulei vegetale, sub acțiunea clorofilei, plantele sintetizau pe deplin substanțele organice din bioxidul de carbon și din săruri minerale. în fața unei asemenea armonii a Firii, și călugării și lotrii se simțiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunde că pan Bijinski e, totuși, doar un personaj. Așa este, într-adevăr. Dar la fel cum orice om normal are o familie, rude, fii, nepoți și strănepoți ce primesc prin ramurile tot mai subțiri ale arborelui genealogic nu numai seva unui nume, ci și încărcătura socială a lui, la fel personajul își are rudele, moștenitorii săi care s-ar simți ofensați dacă acum după ce-a trecut atâta amar de vreme de când pan Bijinski ș-a făcut oale și ulcele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
săpară pământul. Piatră cu piatră, completară cercurile. Metru cu metru, urmară drumul pe care-l indicau rădăcinile palmierilor. Erau convinși, „știau“, datorită existenței lor de secole în regiuni atât de pustii, că, dacă acei palmieri erau vii, aceasta se datora sevei pe care o primeau dintr-un loc pierdut în albia acelei sekia. Și dacă se afla acolo, oriunde ar fi fost, ei aveau s-o găsească. Într-o noapte, când Ajamuk lucra la peste douăzeci și cinci de metri adâncime, din cauza presiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu fie adevărat. Lumina dimineții începea să alunge umbrele nopții. Drumul era o rană în trupul muntelui, lamele buldozerelor mușcaseră adânc din sol. Bolovani și pietre mai mărunte ieșeau din pământul roșu de pe margini. Picături de apă, ori poate de sevă, se scurgeau din cioturile rupte ale rădăcinilor copacilor. Stâlpi de lemn, pe care era agățat un cablu gros, se înșiruiau pe margine, paralel cu drumul. Locurile prin care trecea îi erau complet străine, peisajul suferise schimbări majore, ce îl făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stîrnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sîngele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stîncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nimeni, am văzut coborând o fată. O adevărată rază de soare. Privi încet în dreapta și-n stânga, ca pentru a cântări lucrurile. Nu se mai auzeau loviturile tunurilor și bubuiturile obuzelor. În aer încă se mai simțeau căldura toamnei și seva ferigilor. Avea la picioare doi săculeți de piele maronie ale căror fermoare de cupru păreau să ascundă mari mistere. Ținuta ei era simplă, fără efecte sau înflorituri. Se aplecă puțin, ridică cele două trăistuțe și dispăru ușurel din raza privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tot ce-am visat, am și scris despre asta: am trădat ca valul, întorcând capul, niciodată nu-mi amintesc perfect versurile alea ale mele: Sunt un poem cu o mie de degete,/ transcris și ajuns înăuntru, /doar eu știu din seva cărui Orfeu am supt. /nu se mai poate face nimic./ o întreagă poveste se naște din mine... Parcă așa sunau, era despre trădare... — Ce-ai visat și-ai trădat?, tu, iubirea mea, nu trădezi, tu ești Maestrul meu, eu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
liceu, ce ziceam?, am trădat totul, ca valul care întoarce capul, apoi altceva, nu mai știu bine, continuam altfel, ceva de genul, sunt un poem cu o mie de degete, cad în mine, transcris și ajuns înăuntru, nu știu din seva cărui Orfeu am supt. Nu se mai poate face nimic. O întreagă poveste se naște din mine... mama, ce ar fi zis maică-mea în situația asta?, mama ar fi zis că Teatru, eu pentru Teatru te-am pregătit!, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe care-l aveai Înainte de război. Comiți o mare eroare crezând că poți fi romantic fără ajutorul religiei. Uneori Îmi spun că pentru noi amândoi secretul succesului (atunci când Îl găsim) constă În elementul mistic din noi: prin noi curge o sevă care ne sporește personalitatea, iar când se scurge din noi, personalitățile noastre se chircesc. Trebuie să remarc că ultimele două scrisori de la tine au fost cam veștejite. Nu te pierde În personalitatea altuia, fie că e vorba de o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tine, nici realizările tale, pe care va trebui să le demonstrezi din nou. Rainer și Anna se tem de necunoscut. Anna dă semne că vrea să spună și ea ceva. Cei doi bărbați tineri, care clocotesc pe dinăuntru de atâtea seve și energii, sunt gata să se încaiere. Un profesor prevăzător îi desparte, invocând disciplina și religia. E chiar profesorul de religie. Anna ajunge chiar să țopăie puțin de nerăbdare, ca să arate că vrea și ea să spună ceva. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
originalitate. Dintr-o inspirație înrudită vine și strania Domnișoară Hus, cu fantasticul ei descântec de nebună, de o originalitate de expresie, de o vigoare de notație și putere coloristică indiscutabile. Dar nici la această "manieră" pitorească și orientală, plină de sevă folcloristică, poetul nu s-a oprit mult, ci a ancorat în formula ermetică a Jocului secund, al doilea promontoriu al modernismului liric românesc, cel dintâi fiind poezia lui Tudor Arghezi, ce nu-și răspund numai prin valoare și putere de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]