3,720 matches
-
spus mama ta? îi spun Jacintei, de cum putem vorbi singuri. Eu și cu tine putem face tot ce vrem. Dacă vrem. Dar nu vrem. Eu aș putea dori ceva. — Ce anume? — Să te mușc. — Pentru așa ceva, eu pot să-ți sfâșii carnea - și-și arătă dinții. În cameră e un pat cu cearșafuri albe, dar nu e clar dacă e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în mine ce-ar merita să fie păstrat... Nimic! - Ești un monstru! - Dispari... eu n-am nevoie de nimeni... nicodată n-am avut... Ha-ha, doar nu vrei să-ncep acum? N-am nevoie... Terminasem de rupt toate scobitorile și de sfâșiat șervețelele. Ana s-a îndreptat spre ușă. - Voievoade... Taică-meu chiar a crezut și crede în comunism! Înțelegi? Ha-ha-ha, ăsta a intrat din convingere... din convingere, mă, în ’68 îl prefera pe Troțki... Era mândru de carnetul lui, îl scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
peșterile sale, nici un vas Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea minte, ca lacrimile să-i curgă pe obraji. Își dădu frîu liber lacrimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pretind să se Încoroneze regi ai oricărui domeniu de-al lor? Le smulg limba și le scot ochii, le dau de băut plumb topit și, dacă și atunci se Încăpățînează să mai trăiască, fac În așa fel Încît să fie sfîșiați de patru cai... - Mi se pare foarte drept, admise Oberlus cu calm, și s-ar spune că Într-adevăr i se părea lucrul cel mai firesc din lume. Dacă n-ar fi teama de astfel de pedepse, orice laș ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Lassa refuză din nou: - N-am s-o fac. E o crimă. - E legea... „Legea mea”, și pentru prima dată nu mă voi arăta din cale-afară de crud, poruncindu-ți să-i dai să bea plumb topit sau să-l sfîșii În trei - făcu o pauză și Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să provoace o nouă reacție de violență, și mai virulentă. Așa se Întîmplase de fapt, și revenindu-și după agresiunea brutală, se trezise atît de aberant pedepsită, Încît fusese cum nu se poate mai fericită, cu toate că penisul acela uriaș o sfîșia pe dinăuntru și În cele din urmă nu avusese Încotro și trebuise să implore milă. Dar chiar În această implorare supusă de a nu mai continua să o chinuiască găsise o plăcere specială, pentru simplul fapt că, după cum era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
primejdie." Radul Popianu știa că domnișoara guvernantă este îndeajuns de instruită, încît să știe că niciodată lupii nu ar ataca pe cineva. Cel puțin cît trăiește. Iar dacă e mort atunci se cheamă că nu atacă, ci pur și simplu sfîșie. Sfîșie ceva care a fost, nu este un om, ceva care și-a pierdut calitatea de a fi atacat. "Nu trebuie să vă îngrijorați din cauza lupilor. Lupii sînt periculoși numai în povești. Cîinii. Ei da, cîinii sînt cu adevărat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Radul Popianu știa că domnișoara guvernantă este îndeajuns de instruită, încît să știe că niciodată lupii nu ar ataca pe cineva. Cel puțin cît trăiește. Iar dacă e mort atunci se cheamă că nu atacă, ci pur și simplu sfîșie. Sfîșie ceva care a fost, nu este un om, ceva care și-a pierdut calitatea de a fi atacat. "Nu trebuie să vă îngrijorați din cauza lupilor. Lupii sînt periculoși numai în povești. Cîinii. Ei da, cîinii sînt cu adevărat un pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sudul Moldovei, dincolo de munți, în Ardeal Brașovul, Făgărașul și înainte de toate Timișoara erau cuprinse în țesătura lui. N-o făcuse singur, o mare parte fusese creată cu ani de zile înainte, dar nenorocirea războiului, contraofensiva germano-austriacă, înaintarea bulgaro-germană în Dobrogea, sfîșiase în bucăți subțirea, invizibila mătase a rețelei de informații. Iar el, prin minune! ar fi spus cei mai mulți, a reușit să înnoade firele, să întărească urzeala; să adauge, uneori să dubleze pînza străvezie. Dar nu prin minune, ci cu minte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stare și cu dreapta a înfipt cuțitul în locul la care nu se gîndise nici o clipă în gît. Cu un urlet străin, nu-l recunoștea, nu-l cunoștea, era urletul lui, care acoperea horcăitul soldatului, a răsucit lama și apoi a sfîșiat cartilagiile, tendoanele, mușchii și pielea, simțind sîngele cum țîșnea cu o presiune uriașă printre degetele sale. L-a împins pe soldat lăsîndu-l să cadă în iarbă și în partea cealaltă s-a prăbușit el, cu măruntaiele răscolite, cu ochii plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au fost nevoiți să gîndească ei pentru că alții o făceau în locul lor, cînd numai executau ordinele primite cu satisfacția bovină a lipsei de îndoială. Doar atunci cînd hotărăști ceva sub privirile întrebătoare ale celor ce așteaptă decizia, doar atunci te sfîșie îndoiala, dacă faci bine?, dacă faci rău? De aceea este de o mie de ori mai ușor, de o mie de ori mai liniștitor să îndeplinești ordinul decît să-l dai. Și, oricît de îngrozitoare ar fi cazarma, ea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfârșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
le Îngânase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stând În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfâșiat de regrete, se așeza lângă ea, Îi lua mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi‑a dat pe lângă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngâna printre hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m‑a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lângă mine era mormanul de bucățele rupte de hârtie. M‑am ridicat de pe podea și i l‑am Înapoiat. „L‑am sfâșiat cu pioșenie“ am zis. Apoi i‑am dat mapa cu fotografii. „Pe cele În care eram Împreună le‑am distrus.“ Apoi l‑am văzut o dată la o tribună unde citea o proclamație. Părea deja un om Înfrânt, care Își presimțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și că e dispus să-l folosească la orice oră din zi și din noapte. Se lasă o tăcere apăsătoare, în care cei de pe Marara încercau să-și facă o simplă idee despre forță și dimensiunile unui organ ce putea sfâșia o fată că Purúa, care făcuse dragoste cu majoritatea celor de față, si, după ce le lasă un timp ca să reflecteze, o altă față adaugă cu glas stins: A fost un adevărat coșmar, pentru că ne mai și obligă să asistăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Pitó convins. Nu este el diferit, căci dacă ar fi, i-ar fi dăruit și celelalte fete sufletele lor, iar ele tremura numai când îi aud numele... E ea! O cățea în călduri și fără inima... De ce n-o fi sfâșiat-o și pe ea, ca pe Purúa? S-ar fi transformat într-o amintire frumoasă, iar noi nu ne-am mai fi simțit ridicoli. —Așa te simți? Ridicol? —Tu nu? —E posibil, recunoscu Tapú Tetuanúi, deși, mai degrabă, aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
uriaș rechintigru se lovi de unul din pereții Mararei, care se cutremura. —Înapoi! Înapoi! strigă imediat Miti Matái. Să plecăm de-aici, c-au să ne distrugă!... Și nu exagera, căci în beția acelui măcel bestial rechinii începuseră să se sfâșie unii pe alții, ca și cum abundență sângelui i-ar fi înnebunit și n-ar mai fi fost în stare să deosebească un corp omenesc inert de trupul unui rechin neatent sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Radiografia dezvăluie adevărul, ceva lung și subțire îndoit în vezică. V-ul ăsta lung și subțire dinăuntru colectează toate mineralele din urina puștiului. Se face tot mai mare și mai dur, acoperit cu cristale de calciu, se lovește de colo-colo, sfâșiind căptușeala moale a vezicii, împiedicând urina să se evacueze. Rinichii îi sunt înfundați. Puținul care i se mai scurge din puță e roșu de sânge. Puștiul ăsta, cu părinții lui acolo, cu toată familia, ăia uitându-se la radiografia neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vrei să vezi cum e să-ți atingi intestinele, cumpără niște prezervative din piele de oaie. Ia unul și desfă-l. Umple-l cu unt de arahide. Dă-l cu vaselină și ține-l sub apă. Apoi încearcă să-l sfâșii. Să-l rupi în două. E prea dur și elastic. E atât de lunecos încât abia poți să-l ții în mână. Un prezervativ din piele de oaie e, practic, doar o bucată de intestin. Acuma înțelegi care-i situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zuruia câte ceva, ca niște vreascuri sau pietricele sau nisip. Fiecare pungă, o pernă argintie umflată cu azot pentru a-i păstra conținutul mort. Lasagna cu sos de carne sau ravioli cu brânză. Rezistente la viermi ori ba, Veriga Lipsă putea sfâșia o pungă doar cu mâinile lui acoperite cu păr creț ca ăla pubian. Pentru a pregăti mâncarea, cei mai mulți dintre noi tăiam punga cu o foarfecă sau cu un cuțit. Vârai mâna și scormoneai până dădeai peste pliculețul cu oxid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pomului de Crăciun. Ambalajul, legat cu grijă, ascundea o taină anume și ea nu se grăbea s-o descopere. Privea cutiile încercând să amâne dezlegarea misterului. Mai devreme sau mai târziu, era nevoită să le deschidă. Atunci taina se împrăștia, sfâșiată de mâinile ei. În ultima dimineață în care îmbrăcă uniforma apretată de ciclul I, se așeză la locul ei și aruncă, o ultimă privire, tovarășei de la catedră. Dădu frâu liber lacrimilor, știind că acești elevi de clasa a IV-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Fostul. De ieri începând, e prietenul meu". Luana asculta fără să comenteze. Prea puțin o interesau rivalitățile dintre ele, dar nu putea să nu remarce cât erau de răutăcioase, că de dragul unui băiețoi ar fi fost în stare să se sfâșie cu unghiile. Din instinct, se ferise de anturajul lor. Preferase grupul băieților, mai sinceri și mai curajoși în a-și rezolva conflictele deschis, cu mâinile goale. Săreau la beregata dușmanului, gata să-și dea viața pentru cauza în care credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de plâns. Vreau să vorbesc cu tine, îi spuse lui Renar. Amuțiră cu toții și se uitară la ea ca la o arătare. Renar sări de la masă și se repezi spre fată. Mătușa Vera îi ordonă scurt să rămână pe loc. Sfâșiată de minciună și de reacția neprietenoasă a femeii, Luana simți că va izbucni din nou în plâns. Băiatul privi spre maică-sa și-i spuse simplu: Te rog! Își luă bicicleta și împreună cu Luana ieși în stradă. O conduse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
casă dojenind-o pentru imprudența pe care o făcuse suindu-se pe bicicletă. Opriră în fața porții. Luana se așeză pe bordura trotuarului și își acoperi operația cu mâna, încercând să atenueze senzația de lamă de cuțit ce încearcă să-i sfâșie burta. De ce te-ai urcat pe bicicletă? Cum ai putut să faci o asemenea prostie? Acum o să-ți fie rău. Las-o dracului de bicicletă, scrâșni fata. De ce nu vrei să te mai întâlnești cu mine? Ce ți-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
restrâns. Rămasă singură, Sanda nu reuși să se adune. Prevedea un trai chinuit pentru fetița ei, alături de un tânăr impulsiv, lipsit de experiența vieții și de o educație sănătoasă și stabilă în sânul unei familii adevărate. Amintirea lui Ștefan îi sfâșie sufletul. Numai o nebună ar fi renunțat la un astfel de bărbat. Radu Noia n-avea, nici în douăzeci de ani, să ofere Luanei ce-i oferise Ștefan în timpul căsniciei lor. Nu contesta inteligența, puterea de muncă și frumusețea cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]