740 matches
-
exil luminează dur necicatrizata inimă bolnavă a unui artist În cuirasă, un pacient scriitor, cercetându-se pe sine și contemplând lumea prin raportarea la „centaurii” cu care, În sanatoriul comun și dincolo de el, se simte solidar. Această enclavă a existenței sfâșiate concentrează drama destinului uman Însuși, iar solidara pulsație a durerii reverberează asupra omenescului În totalitatea sa. S. Iosifescu a atras atenția și asupra vibrației „pascaliene” din paginile postume ale lui Blecher. Credem că observația se extinde și asupra romanului Inimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
celor doar aparent vii, cei care nici nu trăiesc, nici nu mor, În risipire „neangajată” și, În definitv, inconsistentă, nici viață nefiind, nici nemurire nu pot aspira. În Tunelul, Maria (soția unui orb) este ucisă de amant (artist), pentru ca vocea sfâșiată a acestuia, neliniștitul pictor Juan Pablo, să-și afle traiectoria... Alejandra, ucigașă-martiră a ororii din Despre eroi și morminte, emite o stranie luminiscență, În jurul căreia vor gravita Întrebările tuturor celor ce au cunoscut-o, ca spre o nestinsă metaforă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Zidul: căram Împreună, extenuați, pe scara nesfârșită spre mansardă, uriașa mea valiză chinezească („hipopotamul”, cum o numise Paul), plină de conserve și vodcă, pentru nevoile călătoriei În care pornisem, firește, fără nici un ban. Ajunși sus-sus, la destinație, cu hipopotamul chinezesc sfâșiat și cu inimile duduind În pragul infarctului, gazda a scos, dintr-o delicată cutie lunguiață, flautul și mi-a cântat, În semn de bun-venit, fragmente dintr-o sonată de Telemann. Abia apoi am scos și eu din obeza valiză decedată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și să se facă nevăzut, o ajută. Reconstitui haosul lui Mark, așa cum și-l amintea. Împrăștie CD-urile. Cumpără alt poster cu o femeiușcă, să-l înlocuiască pe cel pe care-l distrusese: o blondă într-o rochie vărgată puțin sfâșiată, care ținea în mâinile unsuroase o cheie franceză și se sprijinea de o camionetă roșie ca sângele. Habar n-avea cum să procedeze cu Blackie. Se gândi să ia și câinele cu ea la Daniel, cel puțin până aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
supăra. Dar când Maria ne-a deschis, îmbrăcată la repezeală cu un capot, mi-am dorit să fi riscat să așteptăm împreună cu oamenii străzii. * —Ce s-a întâmplat? Mătușa Lynn? Harry? Mark? Apoi a văzut pantoful rupt al Lisei, ciorapii sfâșiați și picioarele sângerânde. —Ați fost atacate! Intrați, intrați! Nu am fost atacate. Lisa și-a ales prost pantofii pentru o plimbare așa de lungă. Maria schimbă o privire plină de empatie cu până de curând rivala ei pentru prietenia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în blugi, în dreptul genunchiului. Va trebui să o peticești, a spus creierul meu, cu un sarcasm detașat; blugii rupți nu mai sunt la modă de mult. * * * Am stat în cea mai fierbinte baie pe care mușchii noștri zdrobiți și pielea sfâșiată o puteau suporta. Am turnat întreg conținutul din sticla de Molton Brown Deep Relaxing Bath Oil în apă și, pentru o relaxare mai intensă, aveam sticla de votcă proptită de cadă, se dezgheța repede de la aburi. Stăteam cu capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
prefăcuse într-o uriașă încâlcitură de vagoane distruse și fiare contorsionate. Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oblic peste cadavrul unui soldat german, prăbușit pe scara interioară a imobilului. Darie observă că are amândouă picioarele scurtate într-un mod grotesc, din cioturile însângerate care ies din stofa uniformei se văd atârnând fâșii de carne roșie și piele sfâșiată, neagră de sânge. La nici câțiva pași, mai mulți șobolani cenușii, mari și grași, își împart frenetic o bucată de os. Imaginea dinților mici, ascuțiți ca niște pumnale și chițcăitul pofticios îl tulbură peste măsură. Întoarce oripilat privirea în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nenumărate tuburi de cartușe trase, încărcătoare, urme de sânge. Pe podea, doi nemți. Unul dintre ei, este întins pe spate cu brațele în lături. Partea stângă a feței nu mai este decât un terci însângerat de oase zdrobite și carne sfâșiată. Celălalt căzuse pe burtă lângă fereastra tăiată în butucii de lemn. Scapă un geamăt de durere printre buzele crispate atunci când un partizan îl întoarce cu piciorul. Halatul de camuflaj este făcut ferfeniță. Pe uniforma încă nouă se văd inițialele HJ123
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ochi mari și plete lungi, șatene, încă nu este mort. Dar nici mult nu mai are. O bucată lungă și groasă de lemn este adânc înfiptă în gât. Sângele bolborosește în rană, în ritmul respirației chinuite, prelingându-se sub umărul sfâșiat, din care ies cioturi de oase sfărâmate. Cu un glas ușor stingher, Menzel îl strigă din spatele unui paravan întărit. Pornește într-acolo iar ceea ce vede când ajunge face să caște larg gura a uimire. De pe o pătură ce acoperă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru ce este chemat. Marius se ridică încet. Își șterge cu dosul palmei pământul de pe față. Înregistrează rapid urmele încleștării violente care se văd peste tot. O gaură uriașă se deschide în zidul clădirii. În jur, morman grotesc de corpuri sfâșiate și gâturi tăiate, nemți și români căzuți de-a valma. Ceva, sau mai degrabă cineva, se ridică din mormanul de trupuri. Fără cască, pe alocuri cu uniforma carbonizată din care încă mai iese fum, cu greu poți recunoaște în arătarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și și-a Împletit degetele. S-a aplecat În față și mi-a vorbit domol. ― Vreau să te asigur că toate astea rămân Între noi, Callie. Nu o să le spun părinților tăi nimic din ce-mi spui tu aici. Eram sfâșiată. Luce, În scaunul lui de piele, cu părul lung și cu botinele până la gleznă, era genul de adult căruia i s-ar fi destăinuit un copil. Era de aceeași vârstă cu tatăl meu, dar parcă ținea de generația tânără. Ardeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care se aflau acolo, oameni de război. 4. A doua zi, după omorîrea lui Ghedalia, pe cînd nimeni nu știa nimic, 5. au venit din Sihem, din Silo și din Samaria, optzeci de oameni, cu barba rasă și cu haine sfîșiate, care își făcuseră tăieturi în piele; aveau și daruri de mîncare și tămîie, ca să aducă la Casa Domnului. 6. Ismael, fiul lui Netania, le-a ieșit înainte din Mițpa, și mergea plîngînd. Cînd i-a întîlnit, le-a zis: "Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
a mîncat, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol, m-a înghițit, ca un balaur, și-a umplut pîntecele cu ce aveam mai scump, și m-a izgonit. 35. Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfîșiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. "Sîngele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!" zice Ierusalimul. 36. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, îți voi apăra pricina, și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, și-i voi usca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
trebuia să scrie „... Între termenii «martir», de conotație religioasă, și «erou»”. Spunem și scriem termenul ,,de recurs din 26 noiembrie 2010”, spre pildă, când este vorba de o dată calendaristică, stabilită de un magistrat pentru judecarea unei cauze. Sintagama „... a României sfâșiată...” constituie un dezacord gramatical. Termenul determinant al sintagmei citate trebuia să aibă forma „sfâșiate”. Este obligatorie repetarea prepoziției „de” În fața substantivului „politicile”, adică așa: „de politicile” Virgula de după substantivul propriu, Predeal” este superfluă. Teribil de ignorant este domnul Adrian Nicolae
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
în tabără"... La televizor era ceva absurd, nu mai știu ce. Am făcut o baie și am plâns tot timpul în apa albăstruie și fierbinte... Mi-au explodat deodată, creierul, inima și sexul! Sânt sfâșiat în bucăți! Și bucățile sânt sfâșiate și ele-n bucăți! Dumnezeule, nu mai pot să respir, căci beregata mea e deșirată inel cu inel și zgârci cu zgârci. Coastele-mi străpung pielea toracelui și țeasta mi s-a desfăcut în parietale, în etmoid, sfenoid și occiput
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Am rămas împietrită de groază, până când o mână mare și palidă s-a încleștat deodată pe marginea jachetei de la deux-pièces-ul șofraniu pe care-l purtam. Atunci m-am smuls urlând de lângă sicriu și-am lăsat în mâna ființei teribile taiorul sfâșiat. M-am trezit în cearceafurile ude și am aprins lumina. Dar Ester, în vremea când mergeam la tanti Aura, era o fată vioaie și foarte deșteaptă, care citea tot timpul cărți groase, prăjindu-se la soare în remorca vechiului camion
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
revoltă în fața sorții, zeița Fortuna zâmbindu-mi totdeauna ironic, diminuându-mi bucuria puținelor plăceri. De multe ori mă întreb intrigat, de ce nu am primit și eu un bilet de gală la marele spectacol al vieții?! Iluziile pierdute în copilăria întreruptă, sfâșiată și călcată în picioare mi-au lăsat în urmă cicatrice severe, iar din preaplinul sufletului împătimit de ură izvorăște un monolog abisal al anticomunismului. Dacă-l voi face cât de cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu un genotip bestial. De altfel, bestia umană poate fi: O tentativă eșuată a naturii, Irațională eroare conceptuală Lipsită de adevăr și frumusețe Pe albastrul crizei de sacru. În propriul univers josnic și confuz Viața-i o perpetuă profanare Dureros sfâșiată și golită de sens Ce colectează diagnostice sumbre. Drama ei spirituală alunecă Spre un dezastru moral irefutabil În legătură cu cruzimea Cu păcatul și chiar cu moartea Cu trăsăturile de fiară rănită, Însetată încă de sângele cald Bestia poate fi din când
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Pe Creangă îl puteți găsi în Rai, unde continuă să scrie...» Cireșul de la poartă și-a coborât horbota între pământ și cer, acoperind urmele lui Nică, lăsate prin cânepă.. Piatră, durere și reformă Un cuțit în șale, răsucit în carnea sfâșiată: gata, m-a luat iar! Dau să mă ridic și cad la loc pe pat. Mă târăsc spre telefon și formez numărul de la Salvare. Dinții mi se încleștează de durere, nu pot articula primele cuvinte. Cu chiu cu vai, îi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
țara asta, mai sunt tribunale. Îl dau pe mâna parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a amețit stricata asta. Cine știe ce-o fi între ei. Stănică ciugulea cu o scobitoare, mefistofelic, câteva măsline. Felix, în schimb, se simți sfâșiat. Ar fi voit să strige, să protesteze împotriva insultelor, dar emoția îl pironise pe scaun. Simion îi făcea semn mereu să vină la masă, deși el voia să plece și ședea deoparte. - Bine, zise Stănică, așezîndu-se de-a binelea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chinuindu-se să aprindă o lumânare pe care mereu i-o stingea vântul, bătrâna a trezit bietul copil care, privind nedumerit în jur, a început iarăși să urle. Am mers mai departe, pierzându-i din raza vederii mele, cu sufletul sfâșiat. De ce, Doamne ? De ce ? îmi venea să urlu spre cerul de un albastru strălucitor și sărbătoresc. Astfel am ajuns înapoi la birjarul care se descurcase fără sprijinul meu : își găsise, el știe cum, un ajutor și meștereau împreună la roată, ceea ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orice catastrofă, mobilizându-i pe supraviețuitori prin frica unită cu bucuria că, deocamdată cel puțin, ei au scăpat. Camioane și căruțe cărau moloz. Ca să apuce din ce rămăsese, lume proastă și vagabonzi scormoneau prin dărâmături, pe care fluturau zdrențe, stofe sfâșiate, zburau hârtii. Ciocane și ferăstraie se auzeau din toate părțile, sub liniștitoarea impresie de stabilitate pe care o degajă totdeauna munca normală. Mergeam melancolic prin lumina, iarăși moale și caldă, a prânzului. Câte un zid dărâmat oferea, cu indecență, intimitatea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zburau hârtii. Ciocane și ferăstraie se auzeau din toate părțile, sub liniștitoarea impresie de stabilitate pe care o degajă totdeauna munca normală. Mergeam melancolic prin lumina, iarăși moale și caldă, a prânzului. Câte un zid dărâmat oferea, cu indecență, intimitatea sfâșiată a caselor. Am ieșit spre Covaci și deodată m-am oprit : între două case rămase întregi, un loc gol, curățit de moloz - ca o gură știrbă, după o extracție. Și pe acel maidan nou apărut ardeau lumânări înfipte în pământul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adu-ți aminte... Scoția. Pe neașteptate, Îmi trece prin minte un gînd coerent. Deschid ochii, cu un fior de Încîntare. Îi știu un secret. Îi știu un secret ! — Ce-i ? zice avidă Jemima. Ți-ai amintit ceva ? — Păi... Mă opresc, sfîșiată. I-am făcut o promisiune lui Jack. I-am promis. Și ce dacă ? Ce dacă i-am promis ? Mă trece iar un val de emoție puternică. De ce naiba Îmi țin promisiunea aia idioată ? Ce, el mi-a ținut mie secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]