728 matches
-
le vedea un sfert de ceas departe de țărm. Undele liniștite o duceau și în curând ajunse la stâncile din mare. Ea merse-ncetinel de-a lungul lor, răzămîndu-și mînile de păreții de piatra, ajunse la o peșteră din care curgea sfâșiat și strălucind un izvor, intră mergând de-a lungul pârâului și deodată o panoramă cerească se deschise ochilor ei... D-zeule! ce rai! gândi ea. Ea merse-nainte prin iarbă, care, mirositoare, îi gâdila corpul, s-aruncă în lacul limpede ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
le vedea un sfert de ceas departe de țărm. Undele liniștite o duceau și în curând ajunse la stâncile din mare. Ea merse-ncetinel de-a lungul lor, răzămîndu-și mînile de păreții de piatră, ajunse la o peșteră din care curgea sfâșiat și strălucind un izvor, intră mergând de-a lungul părîului și deodată, o panoramă cerească se deschise ochilor ei... D-zeule! ce rai! gândi ea - voi sta aici puțin. Ea merse-nainte prin iarbă, care, caldă și mirositoare, îi gâdila corpul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
te tradă, ce râde în inima ei când ochii ei sunt plini de lacrimi. O, ea n-a fost o femeie... Protest în contra numelui. Asta era dispozițiunea lui Ion în urma morții Sofiei. Mult timp în urmă, el, deși cu inima sfâșiată, deși cu sufletul turbure, însă cu fruntea sa de artist etern senină, nu te lăsa să întrevezi nimica. Eu, din contra, care văzusem figura frumoasă a acelei fiice a pământului, a acelui înger blond, eu îl visam zi și noapte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i]virea asupra unui obiect, ci are în minte[a] ei totdeuna mai multe, adesea contradictorii, în eternă neliniște sufletească, un caos de imagini; ea împărtășește și lui Ioan acest mod de-a vedea și face din el o natură sfâșiată, neconstantă, catilinară. Sufletul lui Ioan în întregul, în viața lui internă devine identic cu al [lui] Poesis. Gânduri sclipitoare, dar fără adâncime - iată caracteristica ei. Și această receptivitate largă, tocmai pentru că e largă, nu e adâncă, ci seamănă cu undele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nervoase de depresie, în public sau în mediu restrâns). Uneori au fost agresați și membri ai autorităților de supraveghere: este cazul unui milițian de la o secție de votare, care a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, uniforma fiindu-i sfâșiată de mulțime (Oprea și Olaru, 2002, p. 20). Și în acest caz, distrugerea uniformei era tot o formă de ucidere în efigie a instituției reprezentate de individul respectiv. Prevăzând o ripostă din partea forțelor de ordine - care, de la un punct încolo
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni Înscrise Într-un album adolescentin: „PÎnă cînd va tîrÎ sufletul mantaua mîhnirilor sfîșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pîne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tînguitor-juvenile, regizate În decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imagism, de pe acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu Îndrăzneli „moderniste” În linia unui Adrian Maniu, prelucrînd abil sinestezia simbolistă și forțînd, În sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mîhnirilor sfîșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mîhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sînt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău În vînt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul serii de hîrtie”, „În clavir sînt accente vechi, ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
propria-i suferință, devine ageră și devoratoare „ca tigrul În pustiuri”: „Îmi place a naturei sălbatecă mînie, Și negură, și viscol, și cer Întărîtat, Și tot ce e de groază, ce e În armonie Cu focul care arde În pieptu-mi sfîșiat. La umbră-n Întunerec, gîndirea-mi se arată, Ca tigrul În pustiuri, o jertfa așteptînd, Și prada Îi e gata... De fulger luminată, Ca valea chinuirei se vede sfngerînd.” Tudor Vianu credea că Gr. Alexandrescu „descrie o configurație, nu un peisaj
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
includeți în carte. Vă citesc un fragment: Șase și încă șase ani, în osândă-ncleștat foc fiecărui simț îmi este dat de șapte ori mădularele torturate, injuriile și basmele nerozilor nici soarele nu-mi este-ngăduit ochilor, nervii surpați, oasele zdruncinate, pulpele sfâșiate, durerile mă însoțesc unde pun capul, lanțuri, sângele scurs și veșnica groază mâncarea-abia de-ajuns și slinoasă. Da, văd pe chipurile voastre că v-a îngrozit, este oleacă mai realistă decât celelalte, dar am vrut să rezum în ea torturile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care mergea odată cu el. La picioare, îl însoțea motanul negru pe care-l găsise demult, în copilărie, și pe care, de teamă că părinții nu-l vor lăsa să-l aducă în casă, îl ascunsese în cotețul pustiu al câinelui sfâșiat, într-una din iernile vechi, când coborâseră lupii. Se bucură, văzându-l, și nici măcar nu se întrebă de ce, pe măsură ce înaintau, motanul se făcea tot mai mare, cât o pisică sălbatică, apoi căpăta ochi sfredelitori de linx și, în cele din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să privească cerul, cu ochi neclintiți și uscați. Când găsi puterea de a se uita la ce lăsase în urmă, se găsi într-un spectru știrb al luminii, căruia i se vedeau mai ales marginile, roșu și violet. Sub veșmintele sfâșiate, loviturile lăsaseră carnea umflată și vineție. Pielea se îngroșase ca o crustă întunecată și hainele, de uscătura sângelui, deveniseră scorțoase. Se trase îndărăt, de parcă trăia un coșmar și ar fi vrut să se ferească, stând cu fața la perete. Numai că, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în lături și ochii holbați, ci și pe la răscruci, aruncați peste uluci, ca niște rufe puse la uscat, ori pe treptele catedralei. Morții aveau cu toții ceva în comun, ochii larg deschiși, o spaimă fără margini întipărită pe față și gâtul sfâșiat. Zvonurile mergeau chiar mai departe, îngrozindu-i și mai tare. Din rănile victimelor nu curgea niciun strop de sânge, de parcă fuseseră atârnate cu capul în jos și niște animale lacome și ciudate le lipăiseră sângele până la ultima picătură. Străjerii patrulau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum se cuvine, noi nu putem să-l iertăm. Rămaseră în jurul lui, nemișcați. Umbrele, privind unele peste umerii celorlalte, grăbindu-se fără să se bulucească, se apropiară pentru a-și depune fiecare mărturia. Aveau lucruri simple de arătat. O carte sfâșiată, un pumn de monede de aur cu urme de pământ, osul moale al tâmplei purtând în spatele urechii urma glonțului, un pistol din vremea războiului, purtat prin munți, fotografia împăturită a tânărului rege în uniformă, un ochi spart, din care curgea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scop, dar să vă serviți cu aceste mașine oarbe ca [să] nu ajungeți nicăiri - asta n-o pot înțelege; pentru ca să vă retrageți în fața unui care după voi nu are încrederea țărei - asta iar nu o înțeleg. În fața unificărei patriei noastre sfâșiate, sângerânde, vă iertam chiar crima paricidiului, dar să ne omorâți puțina încredere ce o aveau puterile în noi, garanția esistenței noastre naționale, pentru a nu ajunge nicăiri - asta e crud. Apoi ne-ați jucat guvernul în mâna unor oameni dintre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
C) principalele indicii care fac să apară și să transpară adevărul despre demoni, mai bine «tacă-mi gura», după cum zicea Herodot 4. Dar să vorbim despre sărbătorile religioase și despre sacrificii, despre zile nefaste și lugubre În cursul cărora sunt sfâșiate victime, se mănâncă carne crudă sau, invers, se postește, oamenii se bat cu pumnul În piept, În vreme ce În nenumărate locuri sanctuarele răsună de măscări șaischrologiaiț 5 și de nebune «alalai», urlete scoase cu capul dat pe spate 6. Mă simt
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
o abandoneze. În primăvara lui 1993, prietena Îl anunță: „Am uitat să-mi iau pilula luna trecută. Sunt Însărcinată și bineînțeles că păstrez copilul. De tine depinde dacă vrei să fie și al tău”. Și iată-l pe eroul nostru sfâșiat dureros Între dorința de a nu-și bulversa deloc viața și ocazia de a-și vedea Împlinit unul dintre cele mai dragi vise... În Revoluția Solară Uranus, Neptun și Venus din casa a V-a (copiii) se află În opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
o agresează. Femeia spun primele cronici ale ziarelor s-a apărat cu toate puterile date de disperarea sa cum a putut mai bine. Apoi este omorâtă de agresorul său. Va fi găsită, cu pantalonii în vine și cu lenjeria intimă sfâșiată, aproape goală și însângerată. Un prim examen medico-legal a demonstrat existența unei traume craniano-faciale, răni, zgîrieturi și fracturi pe tot corpul. Nu s-a demonstrat că ar fi avut loc niciun fel de violență cu caracter sexual, însă a fost
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Association Global Bulgaria Initiative [http://www.cls-sofia.org/ uploaded/1144746138 optimistic theory about the pessimism of the transition -en.pdf; accesat la 15.04.2005]. Kuhn, Thomas (1999 [1962]), Structura revoluțiilor științifice, București, Humanitas. Latour, Bruno (1988), The Pasteurization of France, Cambridge, Harvard. Lovinescu, Vasile (1993), Mitul sfîșiat, Iasi, Institutul European. Lovinescu, Eugen (1997 [1924/1925]), Istoria civilizației române moderne, București, Editura Minerva. Linton, Ralph (1968), Fundamentul cultural al personalității, București, Editura Științifică. Luhmann, Niklas (1995), Social Systems, Stanford, Stanford University Press. Luhmann, Niklas (1997), "Globalization or World
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Stere anunță posibilitatea catastrofei expansiunii bolșevice peste Nistru: "dacă vreo conjunctură internațională va îngădui trecerea oștilor moscovite peste Nistru, astăzi nici o stavilă nu le va mai putea opri la Prut. Nici măcar nu ne va aștepta numai robia comună, ci națiunea sfâșiată va fi ea însăși expusă primejdiei de moarte."198 Scrisoarea către Moș Ion Codreanu a apărut în Adevărul, la 10 aprilie 1930, rămânând necitită de elitele noastre politice. Exact peste un deceniu, la 28 iunie 1940, Consiliul de Coroană va
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
doar la Chișinău, nicicum la București, în anul Centenarului Eminescu. Iar asemenea amănunt ne luminează asupra stranietății comemorării Poetului, în Țară, sub semnul bicefalității puterii de la București, care ne trimite la o fracturare a spiritul românesc, la o conștiință publică sfâșiată, dedublată în antiteze monstruoase. Comemorarea fusese concepută și pentru apariția celui mai important și mai controversat volum de publicistică din ediția academică, volumul X. Bunul de tipar se dăduse pe data de 28 aprilie 1989, pentru ca să fie gata de lansare
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Întreaga "epopee" se află între copertele volumului X de Opere, iar cei vizați s-au opus, și dintr-o parte, și din alta, scoaterii pe piață a tomului. Proprio motu, era în joc Basarabia, care se eliberase de "complexul conștiinței sfâșiate"323 și ieșise pe scena istoriei la vedere. Odată tipărit, volumul nu a primit "bunul de difuzare", urmând să zacă în depozit și să fie dat la topire, ca în cei mai negri ani ai bolșevismului / proletcultismului. Au fost un
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
putut fi nici măcar semnalate la Indexul textelor neincluse, programat să apară în volumul al șaselea din ediția critică. Asta se întâmpla în 1987. (Vezi studiul introductiv la Duiliu Zamfirescu, În Basarabia, ediția citată, p. 18). 323 Am tratat fenomenul "conștiinței sfâșiate" la românii din Basarabia și din Țară în cartea mea Basarabia sau drama sfâșierii, Editura Flux, Chișinău, 2003. 324 Vezi Nicolae Georgescu, studiul introductiv la ediția critică citată, p. 15. 325 Paul Goma, Basarabia, II, în "Viața Basarabiei", an. I
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
grădina Ghetsimani), dar dorindu-și o mască senină. Din sute și sute de mențiuni despre Sinele în constantă legănare, din secvențele despre un Nichita încordat care, în subtext, vrea să conducă dar se vede condus rezultă un personaj liric anxios, sfâșiat, ulcerat de conștiința fragmentarului: "E făcut să mă domine neîntregul, / zeița fără brațe, zeul fără glezne. / Copacii fără trunchiuri, iarba fără verde / slalom de alb prin verticale bezne..." Un "Eu" unduitor Departe de a fi un homo ludens, Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o perfectă idealitate. Ieronimul Ilenei Mălăncioiu, transtemporal, o nălucă, e în fond o idee; viziune apropiată misterului (Hieros = sfânt): "Tu, Ieronim, ai pierit cum m-ai atins (...) / Tu, Ieronim, ai pierit în chiar acea clipă / În care m-ai atins, sfâșiată sunt / Și e noapte și abur de mort împrejur / Și de frică trebuie să cânt" (Cântec). Stranietățile întrețin sistematic atenția: Ieronim are "un ochi de sticlă", acesta "puțin mai albastru decât celălalt / și puțin mai rotund / și puțin mai adânc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
erau mai aproape decât nordul peninsulei pe care o locuiau. Preferau să înfrunte primejdia apelor decât să se avânte pe uscat spre tărâmurile noastre. Să se strecoare pe sub perdeaua de fulgere a cumplitelor furtuni. Cu vâslele rupte și cu pânzele sfâșiate, să spere, totuși, în salvare, tăind cu vârful corăbiilor talazurile care acopereau puntea. Să înfrunte monștrii fioroși în adâncuri, pregătiți să scufunde vasele și să înece marinarii. În tunetele asurzitoare, să-l invoce pe Zeus ca să-i cruțe de mânia
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]