1,489 matches
-
cu colții leviatanului, trupul unui om, scuturându-și capul cu violență și Împrăștiind În jur sânge și fâșii de carne. Cu scârbă, Își dădu seama că cele două trupuri erau Încă vii și se zbăteau În agonie, scoțând niște țipete sfâșietoare. Doi bărbați Încoronați cu aur, doi regi. Un tată și un fiu. 7 Zorii zilei de 12 august, la han Bernardo lăsă jos hârtiile pe care le consultase. Se ridică, iar privirea Îi era goală, ca și cum mintea i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
impresia că e absolut necesar să stăm de vorbă cu cei care vând, așa că te rog să vii mâine la mine, la biroul din Ginza.“ — Te duci, mamă? — E o rugăminte, așadar n-am încotro, zise ea cu un zâmbet sfâșietor de trist. Mama a plecat a doua zi, imediat după prânz. A condus-o fostul nostru șofer, Matsuyama, care a adus-o înapoi în jurul orei opt seara. A intrat în camera mea, s-a rezemat cu mâinile de birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de data asta. — Nu ți-e frig? — Nu. Doar un pic. Urechile mi s-au umezit de la ceață și sunt sloi. Am râs și l-am întrebat: — Ce s-o fi întâmplat cu mama? Băiatul îmi răspunse cu un zâmbet sfâșietor de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am țipat. Asta era, deci. Mama nu se mai afla printre noi. N-am înmormântat-o? M-au trecut fiori. Am deschis ochii. Se lăsase amurgul pe verandă. Ploua. O ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
știi? Am avut o criză mai serioasă zlele trecute, dar n-am spus nimănui. — Exact același miros ca înainte de a muri mama. — Beau de disperare. Viața e prea mohorâtă ca s-o pot suporta altfel. Sărăcie, singurătate, degradare spirituală... Sunt sfâșietoare toate. Ori de câte ori auzi posomorâtele suspine ale nenorocirii, care vin dinspre cei patru pereți din jurul tău, știi bine că nu ți-a mai rămas nici o șansă de fericire. Ce crezi că simte un om care-și dă seama că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
minut splendid de final, la început cu zgomotul pe care-l auzi într-o cochilie marină, apoi din ce în ce mai tare, la fel ca muzica în crescendo pe care o auzi pe scările unui hol magnific dinspre orchestră, până la sunetul clar și sfâșietor al momentului culminant când tobele își retează sunetul și îngroapă sacadat totul. Nu îmi dau seama dacă am fost doborât de refuz sau de emoția de a vorbi și a mi se răspunde și nu eram capabil în momentul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dar, fără doar și poate, „clasic“, un personaj aberant care dorește - ocazional și niciodată în adâncime - să-și facă cunoscute aberațiile; sau, ca să vorbim pe șleau, un Bolnav care, adeseori - deși se spune că neagă copilărește acest lucru - scoate țipete sfâșietoare de durere, de parcă ar fi gata să renunțe din toată inima la arta lui și la sufletul lui numai ca să poată trăi și el ceea ce alții numesc „bunăstare“ și, totuși (așa pretinde zvonul), când cineva - și, deseori, cineva care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
țesălă și întorcea capul spre ușa grajdului... Așteaptă și el pe stăpân își zise. Câinele rămăsese toată ziua la marginea stâncilor, acolo unde începea poteca spre mare... sau unde se sfârșea, pentru cei care urcau de pe mal... Urlase lung și sfâșietor de vreo două ori... Acum intrase în casă și se cuibărise lângă foc, scuturându-se din când în când, cu blana udă, mirosind a frig și ceață și alge ca orice câine care-și făcea veacul mai mult prin fiord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cap și făcu un gest cu mâinile, vrând parcă să înlăture cuvintele Antoniei ca fiind total nepotrivite. Atunci am spus: — Pune-mi mie ceva de băut, Antonia. Mai puternică decât spaima mea de o posibilă „scenă” era durerea surdă și sfâșietoare de a le vedea pe cele două împreună. Îmi întinse un pahar, turnă și în celelalte două, așeză unul la capătul dinspre Georgie al măsuței situate între ele. Eu m-am oprit la mijloc, cu fața spre cămin. — Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scoase un suspin prelung. Palmer dădu drumul mâinii lui Georgie, iar eu i-am făcut semn să o ia înainte. Când Palmer s-a îndreptat spre Antonia, am împins-o pe Georgie spre ușă. Antonia scoase un vaiet lung, tremurător, sfâșietor și se lăsă pe scaun într-un hohot de plâns. Am condus-o pe Georgie afară, lăsându-l pe Palmer să-i aplice Antoniei cele mai noi metode psihologice de a liniști o femeie isterică. 13 Pur și simplu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu era încă unsprezece noaptea, orașul părea pustiu, iar eu mă mișcam prin el ca un arlechin misterios și solitar dintr-un tablou: ca un asasin. Când îmi trecuse prin minte gândul că sunt îndrăgostit în chip irevocabil, disperat și sfâșietor, de Honor Klein, mi s-a părut în prima clipă că această idee a făcut lumină în viața mea. Mi-a devenit clar că acest lucru, și numai acesta, mă chinuia atât de presant prin noutatea lui, și totodată faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
superficialitate ca de obicei, spuse Palmer. Nu-l condamni. Te oripilează. Te cutremuri de groază. Dar nu contează sentimentele tale. Singura persoană care contează e Antonia. — Și Honor, am adăugat. I-am revăzut sânii bronzați și am simțit brusc durerea sfâșietoare a prezenței ei în casă, nu departe de mine, și a convingerii că, dacă nu mă detesta deja, o va face foarte curând. Am constatat că tremur cu adevărat și cu mare efort am reușit să mă stăpânesc. — Honor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dacă nu acela de dragoste, pe care l-aș fi putut asocia sentimentului care mă îngenunchease astfel. Nu puteam să mă întorc cu mintea la planurile mele înaripate și la deznodământul lor catastrofal fără a fi cuprins de o durere sfâșietoare. Dăinuia încă, pentru a mă chinui, ceva din visul de a avea o întâlnire măreață și miraculoasă cu Honor, întâlnire în cursul căreia lumina anemică ce însoțise ciocnirile noastre din trecut să devină sau să fie percepută ca fiind, strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
alunece pe făgașul nisipos și, de acolo, în mare, spintecând valurile. Gabriel, cu fața scăldată în lacrimi, căzu în genunchi lângă Adam și dădu să-l strângă la piept, dar copilul i se împotrivi, fluturându-și brațele și țipând cu sfâșietoare deznădejde. Timpul trecea și înotătorii se întorceau unul câte unul la țărm. Alex reveni prima. Era obișnuită cu lungi partide de înot în bazinul cald, dar nu în marea rece. Soarele era acum complet acoperit de nori și vântul devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știi bine... pentru noi amândoi... Da. Ce vreau eu să arăt este că pe dată George a început să transforme totul în altceva, în ceva îngrozitor, împotriva mea - oh, ca să se autoprotejeze, după cum ai spus. Dar ca să amestece durerea aceea sfâșietoare cu o ciudă meschină, cu răutate mârșavă, cu răstălmăciri și minciuni - această adâncă și fermă hotărâre de a preschimba o realitate cruntă într-un mecanism infernal menit să-l anihileze pe celălalt - asta-i lucrătura diavolului - așa ceva corupe totul, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Marți îi expediase scrisoarea, iar miercuri primi telefonul de la doctor. Acum era conștientă că suferința pe care i-o pricinuise Joey, că orice suferință era un nimic pe lângă acest tot, care era misterul pierderii lui William Eastcote. Simțea o durere sfâșietoare pe care nu i-ar fi putut-o alina decât bunătatea aceluia care nu mai exista decât în inima ei. Doamna Osmore, conducându-l pe Tom la ușă, recunoscu pardesiul și pălăria lui Greg. Afară, în strada întunecată pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sigur, neinteresant. Apoi, de-afară, dinspre stradă, erupe un urlet! Un urlet ascuțit, prelung, jălalnic! Animalic! Un hăulit respingător, chinuitor de câine! Peste care se suprapune, dinspre curte, un al doilea urlet... Un zbieret gros, spăimos, grăbit și cutremurător! Sfredelitor, sfâșietor și izbitor! Uman! E Nae...! Nae...! E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat! Fugi, Dănuțule! Aleargă! Zboară! Repede...!! urlă și Fratele. Ca întotdeauna, în menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se dilată și, din patru-cinci salturi, pașnicul triumvirat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pernă, și nu deschise ochii. Vocea DJ-ului Îl smulsese dintr-un vis superb, pe care Însă nu reușea să și-l amintească, și care, dispărând, Îi lăsase În urmă o senzație de binecuvântată oboseală și o părere de rău sfâșietoare. Dar după ce? Sau după cine? Vorbește-mi/ ca vântul printre arbori/ vorbește-mi așa cum cerul vorbește cu pământul, cânta o voce feminină la radio. Îi părea că mai auzise cântecul acesta, poate era cel care câștigase la Sanremo. Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iubire atât de nemărginită, Emma Îl ruga s-o creadă, să n-o considere la fel cu celelalte, nici ea nu iubise pe nimeni așa cum Îl iubea pe el. Și spunând acestea, expresia chipului ei devenea timidă și supusă, aproape sfâșietoare, și-l incita și mai mult și-l Împingea să fie chiar mai agresiv. Iar ea Îl ierta, căci Îi era teamă că fusese greșit Înțeleasă sau disprețuită, sau abandonată, și-l Îmbrățișa și se Împăcau, iar acele litigii furibunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
glas cu care să-și rostească gândurile, o altă minte pentru a le croi. Viața mea, se gândi, nu mai e doar a mea: e a noastră. Își pudră obrajii cu fard. La contactul cu peria moale simți o durere sfâșietoare. Continuă, suspinând, până când Îi păru că vânătaia dispăruse. Nu reușea să șteargă din gând imaginea pistolului din torpedo. Și Își spuse că ea nu avea dreptul să moară. I-o jurase lui Kevin În dimineața aceea. Avea dreptul să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sub masa din bucătărie, desculță, cu bluza albă pătată de sânge și răvășită, descoperind buricul În care strălucește - lucios, foarte nou - un inel metalic. Adolescentă vie În fotografiile lipite pe frigider, În care el o va fi privit cu mândrie sfâșietoare de fiecare dată când a băut o bere, de fiecare dată când a mușcat dintr-o roșie. Adolescentă fără nume, Îmbrăcată În alb În ziua Împărtășaniei sale; adolescentă la geamul mașinii Fiat Tipo a lui Buonocore - zâmbește-i lui tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alimentară prin singurul oraș din țară În care, umblă vorba, mai există produse - bineînțeles, dacă știi unde să te uiți, dacă știi persoana potrivită și alte „dacă“ la care el are răspuns prin natura profesiei. Înserarea din centrul Craiovei miroase sfîșietor a fum de toamnă. Sau poate că mirosul de fum v-a rămas În nas de la cîrnații din punga cu care ghidul a stat În brațe, În ultima parte a călătoriei cu microbuzul.] Intrăm În rutina militară. La 7.30
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acum. Ben a fost bine după circumcizie și așa va fi și Connor. Acum poți s-o lași baltă? Bridget a scos un oftat exagerat și extrem de Îndurerat. În același moment, a intrat Saul. Bridget i-a aruncat o privire sfâșietoare. Saul i-a răspuns pur și simplu cu un zâmbet. Ruby nu și-a putut da seama dacă zâmbetul său era unul disprețuitor sau dacă era menit doar pentru a păstra pacea. Cunoscându-l pe Saul, era a doua variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ale lui Connor Întinse ca ale unui pui gata pentru fript, a simțit că Îi crește sila. Nu a văzut ce s-a Întâmplat În continuare pentru că a Închis ochii. Următorul lucru de care a fost conștientă a fost vaietul sfâșietor pe care l-a scos Connor. În timp ce oamenii spuneau mazeltov-uri și fratele lui Fi a luat-o pe Bridget ca s-o servească cu un pahar de whisky În scopuri curative, Ruby nu s-a mișcat. Stătea cu picioarele lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la cuptor cu bureți și gălbiori, nimeni nu era În stare să Înghită altceva decât băutură. Bărbații jucau după cum le cântau țiganii din vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum se cuvenea munca lor și văzându-i căzuți aproape În nesimțire de la băutură, cele două neveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rându-i: „Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură pentru cine Îmi desface și-mi citește scrisorile fără să-mi ceară voie. Dar nu-l Înjur direct. Am chiar o duioșie sfâșietoare pentru amărâtul cu pricina. Mă gândesc că aș fi putut avea eu destinul lui. Până la urmă, În unele puncte de vedere cam semănăm (chiar și fizic!). Ca să nu pomenesc de faptul că de familia noastră Îl leagă nu puține lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]