1,455 matches
-
Ce puii apărându-și, iubitul și-a ucis Când seara plânge trist o balalaică... Te strâng de drag, în vis și-n gând, iubito, Cu desfrânarea poftei dorului carnal, Cu patima iubirii ce n-ai împărtășit-o Într-un orgasm sfâșietor de madrigal... Referință Bibliografică: Te strâng / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 777, Anul III, 15 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TE STRÂNG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351903_a_353232]
-
omagiu duios și gingaș, sensibil și delicat CELEI CE NU MAI ESTE... Poeziile reprezintă un mesaj pios și special, dedicat soțieipentru eternitate, dovadă de netăgăduită iubire, de respect și prețuire. Pierderea unicei iubiri și disperarea eternei despărțiri generează o tristețe sfâșietoare a discursului liric, iar ”uitarea-mireasă” nu-și va face efectul, pentru că doamna inimii sale îl va însoți mereu, cu dragoste și zâmbet protector. Moto-ul cărții, aparținând lui Heinrich Heine, sugerează încercarea de a îngropa iubirea, dar și de a
PLÂNSUL INIMII, DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352377_a_353706]
-
ESTE O MESERIE PENTRU SUFLETE TARI! De obicei, orice lansare de carte este o sărbătoare - sau așa ar trebui să fie. Ca un botez al unui prunc. Depinde, însă, și de carte. Când cartea se constituie în oglinda unei realități sfâșietoare, ieșirea în lume - și din sine - a autorului stă mai degrabă doar sub semnul bucuriei întâlnirii cu convivi uniți de aceleași idealuri. O carte de publicistică trebuie să fie, în vremea noastră mai ales, dincolo de un volum de bibliotecă, spre
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352371_a_353700]
-
dar ei se numesc: Berthold Aberman, din Galați, azi în Israel, redactor la ziarul din Nayaret Ilit Perspectiva (În apropierea străzii Avrig, unde locuiau în acei ani ... ), Cornelia Păun, scriitoare publicată în Franța, USA, Malaezia, Australia etc.(Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului ... ), Dumitru K. Negoiță, din Rușavățu-Viperești- Buzău, cu o biografie de lucrător în diverse meserii, inclusiv de arbitru de fotbal, cu multiple pasiuni de colecționar (Am
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
lumină pe crengi de hăuri siderale.. Și iarăși e pe lume pace. Războaiele se liniștesc, ca pruncii lumii să se joace în dimensiunile-ngerești! Și cerul pe pămînt se varsă, cu-acea fecundă irizare, în inima oricît de arsă de armonii sfîșietoare... Surîde-n om o gingășie, de parcă sfinții ar sădi în orice suflet bucurie și-o inocență de copii! De parcă Dumnezeu se plimbă de mînă lin cu fiecare, cînd totul sună a colindă, și a zăpadă-aromitoare... Un dor de transcendent se-arată
ANGHEL POP, COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351488_a_352817]
-
admira materia, care este de fapt un Imn înălțat materiei... și înaintea morții aș fi împăcat, căci mi-am atins idealul, și mi-am împlinit menirea de sărman vierme omenesc pe lumea aceasta. (țipătul pescărușilor se aude foarte aproape, limpede, sfâșietor) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dar eu nu las materia așa cum este, o iau și o torn în alte forme, ca și cum aș iubi forma, ființa și vasul în care urmează să torn materia. Apoi caut s-o pun în a doua formă, și
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
spune mult mai mult decât în forma cioplită de mine, numai că noi, oamenii, nu știm să citim, să auzim ce ne spune prima formă. (tunetul se pierde în depărtare) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (oftând) Și atunci mă apucă, asemenea unui dor sfâșietor, nostalgia după prima formă...Căci creația este distrugere mai întâi, distrugerea formei în care Dumnezeu a lăsat piatra, materia, și abia după aceea este creație. Întotdeauna mă apucă un dor și o nostalgie după materialul pe care l-am ucis
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
în starea aceasta. Înlemnește-mă așa pe vecie ... ( ca și cum Dumnezeu l-ar fi ascultat rămâne împietrit în poziția aceasta, privind în depărtare cu ochii deschiși. Valurile mării se aud tot mai tare lovindu-se de stânci. Țipetele pescărușilor răsună limpezi, sfâșietoare, din ce în ce mai tare, ca și cum s-ar apropia) SFÂRȘIT
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
nu e cu totul imposibil. Deocamdată, cei care adastă la această poezie ca la o apă neîncepută, se pot alege cu imagini frumoase, domestice, într-o tonalitate calmă, caldă, plină de timidități inerente începutului, dar și cu accente patetice, adeseori sfâșietoare. Dacă poeta mărturisește că-și modelează versul din lut, trebuie să-i mai adauge și suflare de duh ca să prindă viață și doar atunci va putea să-i caute amprentele pe zăpada sinilie a înserării: „eu încă scormonesc / pământul aspru
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
cunoscute de undeva! Erau acele lovituri sacadate în lemn, ale cântecului de toaca. M-am oprit în loc pentru a asculta ceva ce nu cred că am mai auzit vreodata și nici nu aveam să mai aud. Un cântec de toaca sfâșietor de lin, de pătrunzător, plin de ceva ce iți cucerește sufletul. Am ramas țintuit locului unde începusem să ascult și nu mă dumiream ce se întâmplă cu mine. Auzisem toaca la biserica din Petia, satul meu natal, măi auzisem și
CÂNTECUL DE TOACĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346556_a_347885]
-
toamnă cât o iarnă Și încă-o toamnă-iarnă la un loc, Ne umple golul golul care toarnă În noi acid de-acid stropit cu foc. E semn că peste lume o să cearnă Prăpăd după prăpăd și nenoroc, Că va suna sfâșietoarea goarnă Sfârșitul la sfârșit de gong și joc.. E semn că lumea-n lume se răstoarnă Și-i vremea vremii, ajunsă la soroc, O nesfârșită toamnă să aștearnă, Un anotimp nedefinit din infinitul stoc... Și-i clipa clipei ce descarnă
PRĂPĂD DUPĂ PRĂPĂD de ROMEO TARHON în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351241_a_352570]
-
în spuma apelor Într-un ocean amețitor, Precum un biet nevăzător Într-un oraș amăgitor Silit să fie cerșetor La mila trecătorilor, Precum un inocent odor Abandonat în cărucior La ușa unui ascensor Din bezna unui coridor, Precum un dor sfâșietor De graiul drag, nepieritor, De sat, de țară, de popor, De-al doinei plânset și fior... Iubita mea, un vers de dor Cu dulce gust al buzelor Și gust sărat al genelor Îți pun în piept ca mărțișor... Referință Bibliografică
DE MĂRŢIŞOR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345552_a_346881]
-
-se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să se vadă pereții metalici. Seiful era absolut gol. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu se poate... Nu se poate..., bâigui, izbucnind într-un plâns sfâșietor. Apucă telefonul...” Cine apucă telefonul ? Porcu, desigur ! (Observați cîta subtilitate are autorul, Șerban Mărgineanu: el zice PORCU, nu PORCUL ! Ei bine, acest ultim roman, „În umbra iubirilor Secrete” Editura PERPESSICIUS - BUCUREȘTI - s-ar putea prezenta sub magnifica găselniță a autorului
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
are ca vizitiu pe Omul de zăpadă. Lucreția Ionescu Buiciuc ne dezvăluie “Taina Crăciunului” care e foarte frumoasă: “Orice fulg are o picătură de durere-n suflet, / de aceea vremea se răcește și începe să plângă / iar florile albe devin sfâșietoare abia la atingere. Sărutarea fulgului a-ncremenit apusul de soare-n ore / și eu, legănată de valurile albastre ale Sărbătorii, / risipesc în aer colinde de dor. / Pentru sărbătoarea Crăciunului așez clipele ordonat pe hârtie, / credința face din zăpadă clipe de taină
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
nostru român. Natură este cea mai indispensabilă, valoroasă și grandioasă comoară prin care omul a fost desăvârșit de Dumnezeu. Iubita patrie - România, este asemeni unui imens palat ce cuprinde minunate taine stropite cu vraja magiei în necuprinsul infinit al farmecului, sfâșietor de suflete flămânde de noutatea și gradul de intrigare al aventurii în lumea frumosului reunite cu puritatea, candoarea clipelor de neuitat, a extazului la nivel maxim. Tot ceea ce ne înconjoară ascunde în sine o simbioză dintre mistic și euforie, rafinament
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
iar cel mai bine știu să o facă lacrimile, cu puterea lor, cu acel giulgiu sfânt ce acoperă și curățește. Lăsând ochii să plângă o lacrimă în fiecare zi, dovedim că suntem ființe vii, sensibile, vulnerabile, umane. Lacrima e muzica sfâșietoare a sufletului prin care se spală suspinul. Când un sentiment este îngropat de viu el nu moare, dar în schimb devine un izvor nesecat al lacrimilor și de multe ori al acelora însângerate. Apa aceea specială ce alungă dorințe înăbușite
LACRIMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354777_a_356106]
-
se taxau cu zece procente. Așa că, spectacol după spectacol, la fiecare reprezentație de „operă flamencă” se pasau din mână-n mână sume frumușele, care schimbau buzunarul în perfectă legalitate, chiar sub nasul funcționarilor fiscali consternați. Odată cu apariția „Operei flamenca”, duhul sfâșietor, supranumit duende face loc unuia mai lent. Forma cea mai preferată de flamenco pe scenele operei cu același nume era fandangoul melodic și unduitor. Succesul său se datora și faptului că microfoanele de pe atunci nu erau suficient de performante pentru
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
cântă, cântă! alină-mi durerea albită în tâmplă, de-atât nenoroc... ah! de-amar și de of până-n zori să tot joc. Strunește-ți cobza, ușor, din umbra înserării mă ridică și inima-mi tresalte, cânte, - ca pasărea spin -, duios, sfâșietor ... Cântă-mi, cobzare! și lasă-mă să mor, de dorul zărilor albastre. ... pe sterpele drumuri să curgă doar ploaia, în ritmul inimilor noastre. Și noroiul și hohotul lumii, cobzare, fi-vor - ultimul decor, iar lacrima ta, blândă alinare, la ceas
CÂNTĂ, COBZARE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354983_a_356312]
-
așteaptă Thomas. Crapă să mănînce mititei cu muștar și cu hrean. Pe drum i-am povestit despre nunțile care se puneau la cale în văgăună. Stai să vezi, că mai au de tras, bieții oameni, și tonul ei a fost sfîșietor de trist, dar apoi a rîs, veselă, și mi-a zis cu ironie: Ai ratat-o pe Lizuca neichii, nenorocitule ... lasă, că te-am văzut eu cum te uitai la ea! Brusc, am devenit misogin. Femeile! Ce poți să spui
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
te încălzea moartearoșul infinit are forma clapei rănită de singurătate nimicirea divininului nu ... XXIX. CALEA TATĂLUI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011. delicatețea spațiului dintre puncte sprijin aleargă ascultătoare pământiul nopților drum întunecat de sfâșietoare povară tâmpla rotund de gleznă sângera neliniște lumea ascunsă-n plete uimește vântul cu nerăbdarea trăitului de margini în tălpi ai ascuns viitorul tânăr ca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasul la încheietura dreaptă brațul încorsetat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
glasul la încheietura dreaptă brațul încorsetat cu moartea ceasurilor nu și-a găsit niciodată trupul am uitat să mai număr viețile din fiecare monedă uitată-n pleoape ... Citește mai mult delicatețea spațiului dintre puncte sprijinaleargă ascultătoare pământiul nopțilordrum întunecat de sfâșietoare povarătâmpla rotund de gleznă sângera neliniștelumea ascunsă-n plete uimește vântulcu nerăbdarea trăitului de marginiîn tălpi ai ascuns viitorul tânărca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasulla încheietura dreaptăbrațul încorsetat cu moartea ceasurilornu și-a găsit niciodată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
dăruim cheile sufletului în speranța că nu le vor pierde niciodată. Ai în interior uși pe care nu le-ai descuiat niciodată în prezența altcuiva... Uși care parcă s-au blocat de atâta nefosinta...Cand le deschizi auzi sunetul acela sfâșietor și prelung al durerilor și părerilor de rău... Și totuși într-o zi te hotărăști ,fără să te gândești prea mult să dai cheile cuiva.Impuls ,încredere...? Nu știu... Știu doar că în momentul în care le-a pierdut vine
CHEIA CE TI-AM DAT ASEARA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356650_a_357979]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CALEA TATĂLUI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului delicatețea spațiului dintre puncte sprijin aleargă ascultătoare pământiul nopților drum întunecat de sfâșietoare povară tâmpla rotund de gleznă sângera neliniște lumea ascunsă-n plete uimește vântul cu nerăbdarea trăitului de margini în tălpi ai ascuns viitorul tânăr ca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasul la încheietura dreaptă brațul încorsetat
CALEA TATĂLUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355564_a_356893]
-
se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să se vadă pereții metalici. Seiful era absolut gol. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu se poate... Nu se poate..., bâigui, izbucnind într-un plâns sfâșietor. Apucă telefonul mobil, pregătindu-se să cheme poliția. O ultimă rămășiță de luciditate îl opri, totuși. Din seif dispăruseră banii, dar mai ales dosarele, dosarele sale, cele atât de importante. Medită la încâlcitele declarații... În fine, apare și poliția, care
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
mai strînge neaua cu lopata nu mai iese-n prag ca să ne vadă pe pridvor s-a stins, demult, mușcată.. Trist, Grivei, rămas langa căsuța c-a murit stăpîna lui cea bună nu mai umblă noaptea pe ulița lătra, lung, sfîșietor, la Lună. Și cum stau, așa, privind grădină și ograda care-i proaspăt ninsa mama iese-n prag, face cu mîna și-n pridvor mușcată e aprinsă. Țîțîna Nica Țene . Referință Bibliografica: Toarcem amintirea, Poezie de ȚÎȚÎNA NICA ȚENE / Al
TOARCEM AMINTIREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355761_a_357090]