806 matches
-
simțit, apoi, miros de lapte cald și am răsuflat ușurat. Afară, focul arsese ultimele lemne și ploua peste cenușa caldă... Când am deschis ochii, am observat că stelele se loveau de vârfurile chiparoșilor, dar plouase, într-adevăr... ― Vara e pe sfârșite. Zilele acestea te voi părăsi, Galilei. ― Cum stam întins în pat, m-am gândit că, într-o privință, ai dreptate. Nu există glorie decât printre oameni Chiparoșilor nu le pasă de descoperirile mele... Și, în clipa aceea, am înțeles, uimit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dădea să intre putea vedea un mic altar, încastrat într-o nișă adâncă, chiar sub ferestruica de aerisire apărată de o gratie. Teja a luat dintr-un ungher două torțe, le-a aprins și mi-a întins una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a fixat torța într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mână, fără să le mai sting pe celelalte. Nu de groază sau de teamă față de acel loc, ci din cauza durerii pricinuite de o asemenea stricăciune a trupului nostru. Am dorit să pun aceste triste lucruri la începutul cronicii de-acum sfârșite, și nu la urmă, unde ar trebui să stea în respectul cronologiei, încât cititorul să judece întâmplările vieții regelui Rotari și ale vieții mele cu milă creștinească și cu indulgență. Amintindu-și că, mai devreme sau mai târziu, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
două spade și trei sulițe. Vânatul a fost pe măsură: câțiva iepuri, ceva potârnichi și prepelițe, pierzând mult timp, deoarece trebuia să ne pitim, să aflăm unde își aveau cuibul și să așteptăm seara ca să le prindem. Vara era pe sfârșite, și noaptea se făcea tare frig. Lupii și urșii nu erau deloc puțini. Așa că unul dintre noi trebuia să stea de pază în timp ce restul dormeau puțin și prost, treziți de orice trosnitură. În fine, n-aveam cremene și nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi se par niște idioțenii. Dar câțiva oameni îmi stau la inimă și îmi sunt dragi. De aceea răspunde-mi fără ocolișuri la întrebare: ce vrei de fapt în schimbul secretului? Nisipul din clepsidra care măsoară timpul întâlnirilor noastre e pe sfârșite, va trebui s-o sparg retezându-ți gâtul. A desfăcut brațele precum cel care se resemnează. - Bine, Stiliano, n-ai decât. Ți-am spus și-ți repet, nu vreau decât ca băiatul să plece teafăr. Am încredere în cuvântul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ariberto nu avea bărbăția să trimită trupe care să mă captureze în ducatul de Benevento, a trimis ucigași cu simbrie care puneau în primejdie viața fiului meu și a viitoarei lui soții. Sunt în vârstă, existența mea pământeană e pe sfârșite și nu vreau să fac vreun rău celor dragi. Așa că, în ciuda mustrărilor lui Grimoald și ale lui Ansoald, am decis să dispar, luând cu mine un exemplar din această cronică, precum și a mea carte Istoria longobarzilor și alte câteva lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fie chiar mai agresiv. Iar ea Îl ierta, căci Îi era teamă că fusese greșit Înțeleasă sau disprețuită, sau abandonată, și-l Îmbrățișa și se Împăcau, iar acele litigii furibunde se sfârșeau În Împreunări chiar mai furibunde, care Îi lăsau sfârșiți, extenuați și fericiți că se iubesc atât de mult. În perioada aceea tehnicianul de studio al unei case discografice o prezentă pe Emma directorului, care consideră că fata avea o prezență scenică interesantă și o voce destul de bună. Îi propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Tenica a mai venit de câteva ori și a plâns în genunchi în fața icoanei, apoi ani buni n-a mai văzut-o. Și din nou a venit cu doi copii care aveau ochii ei. Nu era prea bătrână, dar părea sfârșită și Zogru a știut că n-o s-o mai vadă și-așa a și fost, că n-a mai venit după aceea. Numai Ioniță nu venea, rămânea acasă să aibă grijă de treburile curții, mai întâi ca om de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai puțin și începea să i se micșoreze cheful de viață. Tot ce mai putea să facă pentru ea era să încheie cumva legătura ei ciudată cu Andrei Ionescu. Așa că, într-o zi de iulie, când viața îi era pe sfârșite, l-a sunat pe Andrei și l-a chemat în strada Gelu Căpitanul: Vino neapărat să-ți arăt ceva, e un film pe care trebuie să-l vezi, n-am ce să-ți povestesc, spusese ea, iar Andrei Ionescu răspunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mergea, se oprea să mănânce din puținele merinde pe care le luase de acasă, se odihnea ți pornea din nou la drum. După câteva zile începu să apară în mintea lui îndoiala că nu va găsi drumul: „Merindele sunt pe sfârșite, picioarele mi-au obosit, soarele îmi topește puterile, iar, în ploscă, mai am doar câteva picături de apă. Ce să fac? Dacă nu găsesc curând un izvor, mă voi stinge”. Continuă să meargă rugându-l pe Dumnezeu să-i dea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-mi facă și mie felul! Iar dacă pune mîna pe nepotul dumneavoastră, o să fie de rău, În sfîrșit, pentru puștiulache... - Da’ ce e cu nepotul meu? Jandarmul Îi povesti rapid vizita lui Nicolas din ajun, cînd seara era pe sfîrșite, și Îi spuse de amenințările lipsite de ambiguități pe care le proferase Pérec. Marie aruncă o scurtă privire spre biroul lui Lucas și se hotărî s-o șteargă. Trebuia să-l prevină pe Nicolas de primejdie cît mai iute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici să rămîn uitîndu-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa e descuiată și intru. Îmi croiesc drum În Întuneric către un scaun din mijloc și mă așez sfîrșită pe plușul moale, purpuriu. Și, cum stau așa privind spre sala goală, mută și Întunecată, două lacrimi mari și grele Încep să-mi șiroaiască pe obraji. Nu-mi vine să cred că am dat greș Într-o manieră atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
opera mașina de cafea, dar avea nevoie de mâini ca să se bărbierească, să facă Însemnări, să se Îmbrace, să fumeze, să iscălească cecuri. E știut că dacă nu‑ți dai singur silința să te Însănătoșești, ești un repudiat, un om sfârșit. În dimineața când Ravelstein și cu mine am nimerit peste arbuștii Împănați cu papagali care se Îndopau cu boabe roșii și vânturau zăpada, patul de spital cu triunghiul de oțel a fost demontat și mutat din dormitorul pacientului. - Slavă Cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aproape țopăind într-un înfocat joc după psalmodiata bucurie a crucii biruitoare. Acela, cu ochii larg deschiși, cu gura căscată, părea că-l ascultă bucuros nevoie mare. Mâine, cu concluzile Iachimovici nu venise. A doua zi a simpozionului era pe sfârșite și el nu numai că nu venise, dar nu dăduse nici un semn. O justificare măcar a absenței. O scuză oarecare, pe care să o poată prezenta adunării. Asculta fără interes intervenția doctorului Fârtat, din Șoptireanca. Aceleași dezvoltări, din fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
erau lovite de mâinile unui muzician nevăzut, apoi lăsa decorul să-și tragă răsuflarea și atingea pianissimo acoperișurile pentru a răbufni din nou, cu și mai mare forță, după secunde în care erai tentat să crezi că diluviul era pe sfârșite. Privi bălțile mari din curte și i se făcu o poftă nebună să umble desculț prin apa rece. Aruncă papucii din picioare și își suflecă pantalonii. Coborî cele patru trepte - înregistră scârțâitul uneia dintre ele - și lipăi prin apă cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Și oricine crede în Mine, nu va muri... 2011... iunie 28... Trecuse abia o săptămână de când se intrase în solstițiul de vară... începutul anotimpului astronomic al verii... Luna lui Cireșar era pe sfârșite... Era în ziua din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel. Clopotul, de la Biserica cimitirului „ Eternitatea ” , bătea cu dangăt rar... Era dangăt de moarte... Bătea atât de rar, parcă ar fi numărat clipele fiecăruia. Nu mai era bătaie de clopot, era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de pe mormânt, simțind cum i se împotmolește mintea, în învălmășagul acela de gânduri. În jur era tăcere, o tăcere adâncă. În tăcere, parcă și gândurile tac... Candela ardea cu flacăra dreaptă, liniștită. Copacii foșneau încet, parcă suspinând. ...Ziua era pe sfârșite, se stingea încet-încet, ca o lumănare. Iorgu cu Emil s-au întors de la cimitir acasă. Soarele nevăzut se prăbușise în noapte... Era aproape de ceasul magic în care nălucele sunt gata să țâșnească, din sufletul amărât de gânduri. În casă, tăcere
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
niste frunze verzi de primăvară. Aerul proaspăt al sfârșitului de noapte îi sfichiui pielea. A tras adânc aer în piept... S-a înfiorat până la ultima fibră a ființei lui și s-a simțit viu... Era pe la mijlocul toamnei... ... Octombrie era pe sfârșite. Era, după Sf. Cuvioasă Paraschiva. Toamna purta nori albi pe sus, pe un cer frumos și senin, parcă spălat decurând. Iorgu, zi de zi... mai mult singur, tăcut, meditând, se închise ca într-o carapace care îl izola de lume
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
capăt de pod, iar existența noastră spirituală celălalt capăt, iar la mijloc punctul de control... iată, reprezentarea întregii noastre existențe... "Dosarul propriei noastre existențe”, la punctul de control. Luați mâncați acesta este Trupul meu... ... Început de noiembrie. Toamna era pe sfârșite. Se înnoptase demult... Se apropia de miezul nopții și pe Iorgu tot nu-l prindea somnul. Gândurule nu-l lăsau. - Nu pot să dorm!... Își zise el. Să număr... poate adorm! Unu, doi, trei,... cinci... zece... cincizeci, dar somnul tot
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care este pe cale de a o regăsi pas cu pas, îndurerat, biciuit de suferință și de încercări. - Mă supun, ascult, mă resemnez, murmură Iorgu împăcat cu gândul ăsta... mă târăsc din cădere în cădere și mă ridic ca un animal sfârșit dar ascultător. În fiecare i nouă încercare îmi aduce un nou adevăr, încep să înțeleg menirea suferinței pe pământ. Dacă aș fi blestemat viața, ca femeia lui Iov, dacă aș fi urmat sfatul ei; Blesteamă-l pe Dumnezeu si crapă!”, aș
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Ceva murise și în el odată cu ea... Și se depărtă sprijinit în baston, cu capul înțepenit pe grumaz, purtând parcă pe umeri povara întregii lumi... Părea a fi un fel de stindard zdrențuit al unei lumi care era pentru totdeauna sfârșită... - Vasilica a fost tot ce mi-a dat viața mai bun!... murmură el ieșind pe poarta cimitirului, abia stăpânindu-și lacrimile. ... Ziua se stingea încet, încet ca o lumănare. Soarele nevăzut se prăbușise în noapte... Era ceasul magic în care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
arăta orele opt și douăzeci dimineața. Isi șterse ochii de lacrimi adevărate, cu dosul palmelor murmurând. Mai către amiază mă duc la cimitir!.. Memento mori!.. Era în ziua de Sf. Dumitru, o zi mohorâtă de toamnă târzie. Octombrie era pe sfârșite... Vântul toamnei sufla rece, frunzele copacilor cădeau pe aleile cimitirului fluturând leneș, într-un cântec abia șoptit, neauzit... In cimitir vântul mângâia ierburile și frunzele copacilor înalți, care cu foșnetul lor cânta în șoaptă povestea celor adormiți de aici. Păsări
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înseamnă mult, dacă te-ai simțit bine cu mine! S-au plimbat de mână prin parc, au mâncat înghețată pe băț și au făcut poze la minut la un fotograf care se afla în parc pentru așa ceva. Ziua era pe sfârșite. Nici nu au observat cât de repede a trecut timpul. Se simțeau bine și asta era important pentru ei, pentru sufletul lor. - E timpul să mergem acasă, spuse Frusina. - Da, nici nu am observat cât de repede a trecut ziua
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Cu părul Înfășurat Într- unul dintre prosoapele de un alb imaculat pe care le-am găsit În baie m-am tolănit În așternutul impecabil, nu fărĂ oarecare nostalgie după această ultimă seară burgheză de dinaintea marii aventuri, care, iată, era pe sfârșite. Însă cum am Început să mă uit pe hărțile și instrucțiunile pe care ni le dăduse Tukalaq, nostalgia s-a risipit, lăsând loc celui mai viu interes amestecat cu entuziasm, deși nelipsit de un oarecare gol În stomac. la urma
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Cu părul înfășurat într- unul dintre prosoapele de un alb imaculat pe care le-am găsit în baie m-am tolănit în așternutul impecabil, nu fără oarecare nostalgie după această ultimă seară burgheză de dinaintea marii aventuri, care, iată, era pe sfârșite. Însă cum am început să mă uit pe hărțile și instrucțiunile pe care ni le dăduse Tukalaq, nostalgia s-a risipit, lăsând loc celui mai viu interes amestecat cu entuziasm, deși nelipsit de un oarecare gol în stomac. La urma
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]