1,631 matches
-
aștri ce se rotesc în jurul planetelor și primesc lumină de la Soare. Printre aștri mai putem cita: cometele, nebuloasele, îngrămădirile de stele etc. Aparența bolții cerești Privind cerul, avem impresia că vedem deasupra noastră o imensă boltă de forma unei calote sferice, ce se sprijină pe suprafața solului de-a lungul unui cerc, numit orizont. Ziua, bolta cerească este albastră, pe timp urât este cenușie și pare a fi turtită, iar în nopțile senine e presărată cu stele. Bolta cerească are Terra
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
vasului, dacă este turnat în acesta. Aflându-se în interiorul unui alt lichid, conform legii lui ARHIMEDE, lichidul își ''pierde'' greutatea, parcă nu o mai are datorită faptului că forța de gravitație nu acționează asupra lui, lichidul ia forma sa fireasca sferică. Untdelemnul plutește în apă, dar se scufundă în spirt. De aceea, se poate prepara un astfel de amestec din apă și spirt în care untdelemnul nici nu cade la fund și nici nu se ridică la suprafață. Introducând puțin ulei
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
un moment dat cu o anumită probabilitate. Mecanica cuantică nu utilizează noțiunea de "orbită" sau "traiectorie", ci de "orbitali electronici". Orbitalul electronic este graficul densității de probabilitate pentru o stare dată. Orbitalul stării fundamentale a atomului (starea 1s) are formă sferică, orbitalii stărilor 2p sunt de forma lobată. Deoarece reprezintă densitatea de sarcină electrică într-un punct dat din spațiu, se poate spune că aceasta reprezintă sarcina electronului, extinsă în tot spațiul sub formă de "nor"; la fel de bine, se poate afirma
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
suprafață. Tensiunea superficială Existența tensiunii supereficiale explică multe fenomene din lumea vie. Două picături mai mici, când se ating tind să se contopească. Picătura mai mare va avea o suprafață totală mai mică, deci o energie superficială mai mică. Forma sferică a celulelor libere este, de asemenea, condiționată de tensiunea superficială. Deci fenomenele superficiale arată evoluția unui sistem spre starea de echilibru care este starea caracterizată printr-un minim energetic. Să considerăm un lichid aflat într-un vas. O moleculă aflată
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
energia consumată pentru a mări cu o unitate suprafața liberă a lichidului. In SI se măsoară în J/m 2. Datorită tensiunii superficiale care tinde să micșoreze suprafața liberă a lichidului, acesta se comportă ca o membrană elastică. Deoarece forma sferică este forma care, pentru un volum dat, are suprafața minimă, din acest motiv picăturile de lichid sunt sferice. Forma celulelor libere și a unor ființe unicelulare este determinată de asemenea de tensiunea superficila, acestea căpătând forme ce corespund unor suprafețe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
m 2. Datorită tensiunii superficiale care tinde să micșoreze suprafața liberă a lichidului, acesta se comportă ca o membrană elastică. Deoarece forma sferică este forma care, pentru un volum dat, are suprafața minimă, din acest motiv picăturile de lichid sunt sferice. Forma celulelor libere și a unor ființe unicelulare este determinată de asemenea de tensiunea superficila, acestea căpătând forme ce corespund unor suprafețe minimale. Coeficientul de tensiune superficială este influențat de o serie de factori: temperatură, concentrație de săruri etc. Solviții
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
2. Mișcarea corpurilor în lichide vâscoase Un alt aspect important legat de fluidele vâscoase o constituie determinarea forței de frecare ce se exercită asupra unui corp aflat în mișcare relativă față de fluid. Cazul cel mai simplu este cazul unui corp sferic aflat într-un fluid care are o curgere laminară în regiunile îndepărtate de sferă. Distribuția vitezelor în funcție de distanța de la centrul sferei este dată în Fig.I.18 și în Fig.I.19, atât pentru un fluid ideal ( 0=η ) cât
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
substanță ce străbate unitatea de suprafață, în unitatea de timp, dacă gradientul de concentrație este egal cu unitatea. Experiența arată că D variază direct proporțional cu temperatura, depinzând în același timp și de forma particulelor. Pentru particule coloidale de formă sferică coeficientul de difuzie este dat de formula lui Einstein: In (I.34) k este constanta lui Boltzmann, T este temperatura absolută, r este raza sferei iar η este coeficientul de vâscozitate dinamică a lichidului. Deci viteza de difuzie este proporțională
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
delimitează celula în exterior Organitele citoplasmatice sunt: 1. reticulul endoplasmatic, o rețea de canicule tubulare ce fac legătura între diferitele compartimente celulare sau între celule. 2. condriozomii, cu rol energetic, care la rândul lor sunt: • mitocondrii (sub forma de granule sferice sau ovale ) • condrioconte sub formă de bastonașe Mito cea inter mitocondr granule nu • condrionite sub formă de lanțuri de grăuncioare condria are la exterior o membrana dublă. Foița externă este netedă iar nă este pliată în interior perpendicular pe axul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
celulei. Sucul vacuolar conține: ioni minerali (azotați, fosfați, sulfați), substanțe organice: acizi organici(malic, citric), glucide solubile, alcooli, eteri, antociani. 8. nucleul este un corpuscul dens și refringent (nucleus=sâmbure). Celulele conțin de obicei un nucleu, rareori doi, de formă sferică sau ovală dar pot fi și filiformi. Poziția nucleului este în centrul celulei la cele tinere iar la cele mature este periferică. Conținutul său seamănă cu citoplasma dar este mai consistent, conținând proteine histonice, AND și ARN. Funcția de bază
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fotosinteză: cloroplastele. III.6. Cloroplastele și rolul lor în fotosinteză Cloroplastele reprezintă organitele fotosintezei. Ele au o arhitectură extrem de complexă care le permite să îndeplineasca rolul unor “baterii solare miniaturiazate, microuzime biosintetice” în care are loc fotosinteza. Cloroplastele sunt corpusculi sferici sau ovali, de culoare verde, cu dimensiuni de 3-10 µ lungime și 0,5-4 µ grosime, vizibile la microscopul optic. Cloroplastele se pot deplasa în celule în mod pasiv, odată cu curenții citoplasmatici sau în mod activ, în funcție de intensitatea luminii. La
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
solară care are un maxim de emisie în domeniul radiațiilor verzi La celulele tinere în formare, cloroplastele sunt mai mici, mai puține la număr, crescând în dimensiuni și număr pe măsură ce celula se mărește. Formele lor cele mai frecvente sunt ovale, sferice, lenticulare sau discoidale. Cloroplastele conțin 57 70% apă și 30-45% substanță uscată, din care 90% este reprezentată de materii organice. Intre acestea predomină lipoproteidele insolubile și aminoacizii (histidina, arginina, tirozina, prolina, lizina, triptofan, acid asparagic, acid glutamic etc.) care totalizeaza
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
este legat de fosfolipidele lamelei elementare. Se apreciază că, pe o singura lamelă ar exista circa 106 molecule de clorofilă. Pigmenții carotenoizi, hidrofobi sunt plasați în stratul fosfolipidic. Complexul dintre pigmenții fosfosintetici și memberanele fosfo lipoproteice ale granei formează unități sferice cu diametrul de 90Å numite cuantozomi (după Calvin) care au greutatea moleculară medie de 1920000. Intr-un cuantozom ar fi circa 9380 atomi de N. Pe grane, cuantozomii au un anumit mod de orientare spațială, astfel ca să permită absorbția eficientă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
auditiv reprezintă un tub de legătură între exterior și urechea medie; se comportă ca un tub sonor, plin cu aer, deschis la un capăt (spre pavilion) și închis la celălalt (spre timpan) Ductul auditiv îndeplinește următoarele funcții: transformă undele sonore sferice în unde plane, prezintă o rezonanță în jurul frecvenței de 3300Hz și constituie sediul undelor staționare. Frecvența fundamentală de rezonanță este, pentru cazul din este viteza de propagare a sunetului în aer iar l este lungimea ductului auditiv. cm5,2= Frecvența
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
viteză constantă v (care este viteza de mișcare a particulei în momentul atingerii echilibrului), egală cu: Aici ρ este densitatea corpului care se emulsionează; ρ 0 a lichidului iar g este accelerația gravitațională,. Se admite că particulele coloidale au formă sferică și că au raza r, deci volumul V este: Condiția de echilibru (VI.1) devine: respectiv viteza de sedimentare v se obține din relația: Din această relație se poate determina raza particulei: Echilibrul de sedimentare i-a permis lui J.
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de difuziune al substanței D: care este tocmai relația lui Einstein Relația lui Einstein poate fi utilizată la determinarea masei moleculare a particulelor coloidale. Notând cu Vs volumul specific, adică volumul unui gram de particule, în ipoteza că particula este sferică și are raza r, iar M este masa moleculară a particulelor coloidale, se poate scrie: Scoțând pe r din valoarea lui D dată de relația (VI.14 ) și înlocuind în relația (VI.15 ) se obține: unde K este o constantă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
volum propriu, lipsa formei proprii, având tendința de a lua forma vasului sub acțiunea forței gravitaționale. Suprafața liberă a lichidului este perpendiculară pe direcția forței gravitaționale. Observație: în stare de imponderabilitate (ex. în spațiu, în absența gravitației) lichidele iau formă sferică. Sub acțiunea forțelor capilare, suprafața liberă a lichidelor se curbează (fig. 1.2.). Figura 1.2. Fenomene de capilaritate Asemănările între lichide și gaze sunt lipsa formei proprii și mișcarea haotică a moleculelor datorată agitației termice. Asemănările între lichide și
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
electrozilor cu membrană iar utilizarea sa se bazează pe faptul că potențialul care apare la interfața soluție - membrană de sticlă este funcție de activitatea ionilor de hidroniu din soluție. Este alcătuit dintr-o membrană de sticlă specială, de obicei de formă sferică, ce se comportă ca o membrană semipermeabilă pentru ionii de hidroniu. În interiorul sferei care conține această membrană se introduce o soluție tampon cu pH constant și o plăcuță de Fig. 5.1. Electrod de sticlă 78 platină scufundată în soluție
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
caracteristice soluțiilor de macromolecule. 152 2.7.1.1. Clasificarea coloizilor macromoleculari Pentru a explica diferitele comportări ale produșilor macromoleculari, Staudinger propune o clasificare a acestora după mai multe criterii: formă și mărime a) formă - coloizii cu particule de formă sferică (izometrică) se numesc sferocoloizi, iar cei cu particule de formă diversă, coloizi liniari. b) mărime - hemicoloizii au un grad de polimerizare mai mic decât 100, mezocoloizii au gradul de polimerizare cuprins între 100 și 1000, iar eucoloizii au acest parametru
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mari (C ≥ 90%); 2) inversarea - reprezintă fenomenul de transformare a emulsiilor directe în emulsii indirecte și invers, sub influența stabilizatorilor; 3) coalescența - este fenomenul de contopire a particulelor mai mici ale emulsiei și transformarea lor în particule mai mari, tot sferice. Este un fenomen analog coagulării; 4) ecremarea - este fenomenul de transformare a emulsiei prin separarea unui strat de emulsie concentrată (cremă) deasupra restului emulsiei mai diluate. Uneori, acest fenomen este indus (ca în cazul ecremării laptelui, când rezultă smântâna sau
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
3.1.4. Spume Se numesc astfel sistemele eterogene gaz - lichid sau lichidele dispersate laminar în gaze. Au particule mari (de rază r > 0,2·10-6 m) dar sunt relativ stabile. Inițial, toate spumele sunt sisteme corpusculare (bule de gaz sferice dispersate în mediu lichid). Ulterior, spumele iau forma mai stabilă de pelicule sau lamele, transformându se în sisteme bidimensionale lichid - gaz (laminare). Această formă se numește spumă statică (poliedrică). Ea poate fi umedă (așa cum sunt inițial toate spumele) sau uscată
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
electrozilor cu membrană iar utilizarea sa se bazează pe faptul că potențialul care apare la interfața soluție - membrană de sticlă este funcție de activitatea ionilor de hidroniu din soluție. Este alcătuit dintr-o membrană de sticlă specială, de obicei de formă sferică. În interiorul sferei care conține această membrană se introduce o soluție tampon cu pH constant și un electrod de referință intern. Sticla din care sunt confecționați electrozii are anumite proprietăți: sensibilitate la variația pHului, durabilitate în timp, higroscopicitate ridicată și rezistență
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în erg/cm2, numeric egală cu dyn/cm. Din cauza asimetriei vecinătăților moleculelor superficiale, rezultă forțe ce atrag aceste molecule spre interior, tinzând să reducă cât mai mult posibil suprafața lichidului. De aceea, lichidele în imponderabilitate și corpurile cerești au forme sferice, sfera având la volum egal, o arie mai mică decât orice alt corp geometric. Aceeași formă o adoptă și moleculele de gaz ce se formează în interiorul lichidelor. Picăturile de ploaie ce cad liber au o formă elipsoidală datorită unui efect
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
luând în considerație mai întâi formulele și volumetriile dominante, pentru a le integra stării de comuniune echilibrată și armoni- oasă a ansamblului. În partea dreaptă a cadrului, un cozonac bine crescut are o formă care ne amintește de un volum sferic sau, mai degrabă, de un cilindru închis cu o semicupolă. Artistul este preocupat ca, în esență, să păstreze această identitate de bază, deformând și adăugând doar ceea ce, prin materialitatea culorii și accidentele suprafeței, face ca geometria respectivă să conducă la
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
pentru câteva substanțe. Indicele de refracție al unui mediu este raportul dintre viteza luminii în vid și viteza luminii în acel mediu. Cum se comportă o lentilă într-un mediu transparent? Lentilele sunt medii transparente delimitate de suprafețe plane sau sferice. Forma diferită a lentilelor produc unghiuri de refracție diferite. Lentilele convergente apropie razele de lumină și dacă sunt folosite de a observa obiecte le măresc sau le apropie, în funcție de distanța obiect-lentilă. Lentilele divergente produc separarea Nr.crt. iîgrade ) rîgrade ) ABîcm ) CDîcm
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/541_a_1064]