1,223 matches
-
mai multe pricini și, după cum relatează Dlugosz, Ștefan se temea că, în lipsa lui din țară, Moldova să nu fie ocupată de turci, de unguri sau de munteni. Dar, adaogă cronicarul, Ștefan „se temea de prinsoare, aceasta în urma încunoștințării unuia dintre sfetnicii regelui”. Ca să nu-l supere pe rege, domnul a depus jurământul de credință în fața solilor regali, făgăduind că, atunci când regele va veni la Camenița, Colomeea sau Sneatin, el va veni în fața regelui, dar să fie anunțat cu două luni înainte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pornească împotriva turcilor, se lasă convins, până la urmă, că trebuie să vină, dacă nu în sprijinul lui Ștefan cel Mare, cel puțin în apărarea provinciilor de la hotarul Moldovei care află, pentru prima dată, cum știau achingii turci să prade. Cu sfetnicii săi, Cazimir cobora din Prusia spre sudul regatului și ajungea la 10 august la Piotrkow, unde convocă Adunarea regatului. Regele Ungariei, care avea să se laude cu faptele lui Ștefan cel Mare, ar fi avut acum prilejul să intervină și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a pune la punct amănuntele ceremoniei ce urma să se desfășoare la Colomeea. La sfârșitul lunii august, Tăutu și „alți soli din Moldova” ajungeau la Liov, unde se afla regele polon cu fiii săi. Domnul pornea, împreună cu curtea și cu sfetnicii săi, spre Colomeea, la 1 septembrie 1485. Nu se poate ca Ștefan să nu fi fost informat că turcii împreună cu muntenii se pregătesc să năvălească în Moldova. Până în 1485, el a amânat mereu depunerea jurământului de credință față de rege, motivând
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aș veni, scuzându-mă cu infirmitatea mea, ce mi-ar spune ei ?”. Nefiind mulțumit de mesajul adus de Lipoviec, Ștefan i-a spus: „Eu vreau să țin cu dreptate cele stabilite în înscrisuri, adică zapise, și să împlinesc jurământul cu sfetnicii mei mai bine decât o fac polonii”. Aflându-se pe pământul Pocuției, Ștefan i-a spus starostelui: „Această țară în care am venit, care niciodată și în nici un fel nu a fost arătată (numită) în vreun înscris, nici în vreo
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cauză, îi răspunde domnul, vouă vă place mult să veniți la Colacin, pe care îl aveți de dulce. Tu ai venit aici și ești unul dintre acești domni delegați și ai adus salv-conductul; du-te acum pe acest drum cu sfetnicii mei și din acel loc drept la Nistru, pe urmă pe râu, până la Czeszybyeszy și acolo vei ieși înaintea domnilor tăi”. Răspunzând că nu poate face așa ceva, domnul l-a întrebat pe Firley: “La ce ai mai venit, dacă nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sfatul lui Alexandru cel Bun și al lui Iliaș. În ultimul document, pe care îl dă Ștefan în 1435, înainte de a începe luptele cu Iliaș, apar 14 boieri, care făcuseră parte din Sfatul Domnesc și până la această dată, majoritatea fuseseră sfetnicii lui Alexandru cel Bun. Din momentul în care Iliaș și Ștefan domnesc împreună, există un singur Sfat, în care se regăsesc boieri, care făcuseră parte din Sfatul lui Ștefan, dar și din Sfatul lui Iliaș. În primul document dat de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
opt documente câte s-au păstrat de la Bogdan, cel de-al patrulea, din 13 iunie 1451, este singurul în care figurează boierii din Sfat. Șase dintre ei au figurat și în Sfatul lui Petru al II-lea, ceilalți 14 sunt sfetnici noi. Apare pentru prima dată Vlaicul, cumnatul lui Bogdan. Cinci dintre sfetnici, Oană Julici, Goian, Hodcu al lui Crețu, Lazea Pitic și Vlaicul vor figura în Sfatul lui Ștefan cel Mare, în privilegiul dat la 8 septembrie 1457. Din Sfatul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din 13 iunie 1451, este singurul în care figurează boierii din Sfat. Șase dintre ei au figurat și în Sfatul lui Petru al II-lea, ceilalți 14 sunt sfetnici noi. Apare pentru prima dată Vlaicul, cumnatul lui Bogdan. Cinci dintre sfetnici, Oană Julici, Goian, Hodcu al lui Crețu, Lazea Pitic și Vlaicul vor figura în Sfatul lui Ștefan cel Mare, în privilegiul dat la 8 septembrie 1457. Din Sfatul lui Alexăndrel vor face parte boieri pe care îi întâlnim și în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Plenița s-au judecat cu boierii Bunzești pentru libertatea lor. Abia sub Mihai Viteazul au reușit să câștige și este interesant faptul că acest lucru s-a petrecut sub un domn, care era căsătorit cu o soră a Buzeștilor, sfetnicii care l-au sprijinit pe Mihai. Vrâncenii s-au judecat și ei, ani de zile în șir, cu Roznovanu Rosetti, care voia să pună stăpânire pe satele lor. La începutul secolului XIX-lea, vrâncenii au reușit să câștige procesul cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prilejul unei agape de la susținerea tezei de doctorat. Se zice că Tamerlan sau Timur Lenk, faimosul conducător al tătarilor între 1336-1405, înainte de-a porni în ultima sa expediție cuceritoare spre China, simțind că i se apropie sfârșitul, își chemă sfetnicii și le porunci: Voi ați fost martori și participanți, sub conducerea mea genială, la făurirea și sporirea fără egal a uriașului meu imperiu și a întregii mele glorii. Am întemeiat dinastia Timurizilor. Mi-am luat, în 1370, titlul de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în stare de la începutul lumii și până astăzi. Am strâns de peste tot un tezaur cum n-are nimeni. Și acum, în ajunul expediției mele spre China, vreau să-mi îndepliniți o dorință. Care, Măria Ta? au strigat într-un glas sfetnicii stând în genunchi, în fața Sa. Să-mi aduceți în grabă, la Curtea mea din Samarkand, din lumea întreagă, din toate națiile și din toate timpurile, pe cei mai mari artiști ai lumii, care să-mi facă un tablou al meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și pe fata mea, singura mea odraslă, giuvaerul vieții mele, în căsătorie... Dar cine va îndrăzni și nu va reuși, îi voi tăia căpățâna pe butuc, în piața publică din Capitală. Ei, ne-am înțeles? Înțeles, Măria Ta!, au răspuns sfetnicii tremurând și alergând care încotro să-i îndeplinească întocmai și cât mai curând porunca. Fiindcă, în caz contrar, li se tăiau și lor capetele pe aceeași buturugă. Și-au dat ei, sfetnicii lui Timur Lenk, până-n seară, în toate cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ne-am înțeles? Înțeles, Măria Ta!, au răspuns sfetnicii tremurând și alergând care încotro să-i îndeplinească întocmai și cât mai curând porunca. Fiindcă, în caz contrar, li se tăiau și lor capetele pe aceeași buturugă. Și-au dat ei, sfetnicii lui Timur Lenk, până-n seară, în toate cele patru colțuri ale pământului, sfoară, să vină toți cei care se pricepeau să picteze ori să sculpteze, să-și încerce norocul, fiindcă tezaurul lui era mai mare decât aveau toate statele lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
acei ani, de consolidare a cultului lui Ceaușescu, de înlăturare și lichidare a partizanilor lui Dej, de debarcare din viața politică a unuia dintre puținii intelectuali de prestigiu, Maurer omul care îl eliberase și ajutase pe Dej, care-i fusese sfetnic de taină, confesor și îndrumător, care inițiase și realizase deschiderea spre Occident, dar și omul care îl propusese ca succesor al lui Dej pe cel mai promițător dintre numeroșii eretici, antisovietici, care acum îi "mulțumea", îl silea să demisioneze. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a constituit o etapă de maximă înflorire economică, politică, spirituală și de strălucite eforturi pentru neatârnarea Moldovei și apărarea românilor împotriva primejdiei otomane. Sala tronului cu scena înnobilării răzeșilor viteji, cu prezența lui Ștefan, a doamnei sale și a principalilor sfetnici trebuia să sugereze unul din secretele succeselor sale (deși în zilele de după realizarea ei, vocile unor "cârcotași", analizând scena, au evaluat-o ca o proiecție a prezentului asupra trecutului); 4) În contextul evoluției ulterioare, inclusiv a regimului fanariot, zona de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un ibric, București, 1972; Poeme cu soldați, București, 1972; Zăpezi, București, 1973; Murmur, București, 1974; Triumf, București, 1975; Măiastra, București, 1976; Pajura cu două capete, București, 1977; Chițibuș și Boroboață (în colaborare cu Luminița Petru), București, 1978; Aievea, București, 1984; Sfetnic de taină, București, 1985; De din vale de Rovine, București, 1986; Până la marea cea mare, București, 1988. Traduceri: Lu Sin, Adevărata poveste a lui Ah-Qui, București, 1954; Igor Neverly, Amintiri de la „Celuloza”, București, 1955; Alex. Wedding, Chemarea ghețarilor, București, 1956
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
eu. Însă trebuie să iau taurul de coarne. Nu mai putem trăi ca până acum. De aceea, trebuie să apelez la sfatul dumneavoastră, persoana pe care fratele meu o respectă cel mai mult. Vă rog să acceptați să-mi fiți sfetnic. Viața mea a devenit insuportabilă. Că vreau, că nu vreau, mama, Naoji și cu mine nu mai putem trăi așa. Ieri mi-a fost rău și am avut febră. Abia mai puteam respira și nu mai știam ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cățelul jerpelit și pufăitor a cărui blană albă se făcuse maronie în jurul ochilor a mers încetișor cu gheruțele ce zgâriau podeaua, de parcă și-a dat seama că vremuri noi împingeau într-o parte ultimele zile ale vechiului regim, în care sfetnici și miniștri își văd gloria apunând, iar gărzile de mercenari elvețieni și cele pretoriene încep să dea semne de neliniște. În această ultimă lună am rămas tot timpul cu Georgie acasă, trăgându-l cu sania, ducându-l la plimbare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
odoare. Dar, oricum ar fi fost, avea dreptate. Iar Cressus, care n-avea, i-a povestit lecția amară lui Cyrus, care l-a cruțat de la moartea pe rug. Printr-un nenoroc, acest bătrân a devenit un gânditor, un mistic, un sfetnic. Apoi Cyrus a fost decapitat de regina răzbunătoare ce i-a cufundat capul într-un burduf cu sânge și a strigat, „Ai vrut sânge? Na, bea!“ Și fiul său nebun Cambyses l-a moștenit pe Cressus și a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
echivalente. Pentru locul vostru de baștină, necazul se vădește a fi și mai mare, iminent, căci aici va să fie teatrul nemijlocit, al înfruntării celei mai aprige cu putință, dintre Brațul Credinței și Brațele Tenebrelor, tentacule ale Satanei și ale sfetnicilor săi oculți, care vor trebui, pe rând, tăiate, dezmembrate! Eșecul nu este o opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă, e binemeritată! Așa după cum a și invocat damnarea, din adâncul inimii lui frânte, oropsite
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Însă, până ce ne vom revedea, mai trebuie să aflați un lucru! De bine? vrea să știe Fratele. Mai degrabă... Domnilor, ca să revin în trecut, veți lua act că, potrivit cronicilor, ilustrul Ioan de Hunedoara a avut, la asediul Belgradului, un sfetnic, un curtean și un camarad fidel, care i-a stat alături până ce marele nacealnic a căzut răpus de ciumă, la Zemun, după acea victorie neasemuită. Vorbesc despre un cavaler-călugăr franciscan, un gentilom care, ca și mine, a ales de bună
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e pe potriva statutului social al gânditorului: da, nu-i grozavă... Atena a pierdut bătălia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ușor de făcut mai bun cu ajutorul filosofiei. Astfel, citindu-l pe Homer și reflectând la ceea ce-l poate defini pe cel mai bun cârmuitor, Philodemos schițează un portret și stabilește o listă de calități ale Regelui ideal -, dar și ale sfetnicului său, sub ale cărui trăsături îl recunoaștem... pe Cicero! Cea mai bună politică trebuie să permite practicarea unei etici epicuriene: Regele va încerca așadar să realizeze un fel de ataraxie statală. Nici tulburări sau războaie, nici nedreptăți, despotism, tiranie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
le cruță viața fericită“. Tema elitelor în spațiul românesc comportă unele dificultăți de abordare, întrucât nu se poate vorbi de o diferențiere clară a acestora. Vorbim de o elită politică la nivelul aparatului de stat, întruchipat de domn și de sfetnicii săi, dar, în multe situații, această categorie cuprinde și componenți ai celei intelectuale, în cadrul căreia aflăm mai mult o cărturărime reprezentată de simpli dieci, de boieri sau prelați mai instruiți cu o anumită evoluție intelectuală. Un Grigore Ureche, Miron Costin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vezi Dumitru Șandru, Gheorghe Onișoru, 19 noiembrie 1946, în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol»“, Iași, 1996, p. 103 și urm. VESTUL DE LÂNGĂ NOI PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN RAPORTURILE FRANCO-RUSE, 1861-1866 Dumitru Ivănescu După realizarea Unirii depline, domnitorul și principalii lui sfetnici s-au străduit, și de cele mai multe ori au reușit, să stabilească României, în relațiile diplomatice, un statut care făcea abstracție, în egală măsură, de suzeranitatea față de Turcia, cât și de regimul de garanție al Marilor Puteri. Semnificative în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]