1,505 matches
-
unde mergeți voi tinerii. - Acolo servesc doar espresso, apă fiartă trecută peste o cupă de cafea la care îți mai adaugă o doză de lapte condensat și pachețelul de zahăr, uneori și un pliculeț cu ciocolată. - Servește-te, nu te sfii. Nu-ți place lichiorul meu? Eu mi-l pregătesc după o rețetă specială proprie. Cum nu are cine să-mi treacă pragul casei, nu prea am ocazia să tratez cu el multe persoane. - Nu aveți pe nimeni în casă, locuiți
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
schimbător, după cum spuneau unii grafologi. Și am citit ce scria; ia te uită-aicișea: ‒„Subiectul are o atitudine dușmănoasă și subversivă față de ordinea de stat și, ori de câte ori are ocazia, critică realizările conducerii de stat și ale partidului în special. Nu se sfiește să spună bancuri care iau în derâdere calitățile reale ale tovarășului Nicolae Ceaușescu și ale familei acestuia...” ‒ Atât, mocofane! mă întrerupse mastodontul din vecinătatea mea. Atât, că s-a termenat(?!) partea care este subliniată. ‒ Ei?! Ce mai zici acum, cumetre
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
timpul. Ne despărțiserăm cu bonomie, ca niște adevărați tovarăși de suferință. Revederea ne-a bucurat, eram amândoi „beneficiarii” acelorași nevoi de... pensionari. După schimbul de fraze obișnuite presupuse de reîntâlnire, am simțit o anume nerăbdare la el. Nu m-am sfiit să-l chestionez ce motive l-ar fi zorit. S-a lăsat așteptat cu explicația, dar, până la urmă, a făcut-o. Spre surprinderea mea, preciză că se grăbea spre „banca lui”, spre o anume bancă din parc, unde se simte
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1156 din 01 martie 2014 Toate Articolele Autorului Hai, cântă, iubite, de dor, în primăvara asta ce-o să vină, cu brațele întinse spre lumină și-n ochi tot Soarele iubirii. Cântă! Nu te sfii! e-n rostul firii de-a reînnoi curată, din muguri în care țipă florile speranței întru rodul ce-l vom culege mâine. În primăvara asta care vine, doar tu, iubite, poți aduna în suflet tot cerul, tot dorul și strălucirea
HAI, CÂNTĂ, IUBITE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367448_a_368777]
-
Arte Carte și Capricii, aprilie 2015). Dacă felul de a fi al Anei Urma este discreția și modestia, poemele sunt aproape toate confesiuni. Încet, dar ferm autoarea trece prin gesturi, sentimente și idei din relativ în absolut și nu se sfiiește deloc să-și declare adevărata identitate lirică. Cartea Anei Urma este Dincolo de apusuri o Disertație după un poem. „luminând motivul dintâi al iubirii iau fărâme le sădesc în alt om și aștept și aștept până sevele frăgezesc cruste reci sau
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
pe care le jefuia, Baraba ajunsese să aibă, ajutoare și iscoade care îl puneau imediat în gardă, asupra celor ce se petreceau în locul respectiv. Și astfel cetele conduse de el prinseseră cu timpul curaj și împreună cu tovarășii săi nu se sfiau să atace nici micile grupuri romane care efectuau diverse transporturi, mai ales dinspre portul Ioppe cum îi spuneau romanii sau Yaffo cum îl denumeau evreii. Conjurația lor trăia în locuri pustii, în peșteri săpate uneori chiar de ei in rocile
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
toți, și câte un trecător îl întreba pe tata: „ți-au venit fetele, domnu’ inginer?” „Daaaaaa...uite fetele mele! Asta mică, e corpu’ lu’ mă-sa, capul meu...asta mare, seamănă cu tatăl meu, de la Oltenia”. Noi salutam și ne sfiam de descrierile astea...la drumul mare, dar pentru el era o laudă. „Amândouă-s profesoare, la oraș”. Singura lui tristețe era că nu a fost bunic...Nu-s toate cum vrea omul! Îmi amintesc că într-un an, de Florii
FLORIILE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349667_a_350996]
-
câteodată la el în cameră: “Hai, puișorule, îl îmbia bătrânica, să aprind și aici la tine o candelă la icoană!” Altădată n-ar fi îngăduit cu nici un preț să ardă candela în odaie la el, și nu s-ar fi sfiit chiar s-o stingă; acum însă o poftea el singur: “Aprinde-o, bunicuțo, aprinde-o. Înainte nu vă lăsam s-o aprindeți, ca un nemernic ce am fost. Când aprinzi candela, îi ridici slavă lui Dumnezeu, și cum stau așa
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
unde mergeți voi tinerii. - Acolo servesc doar espresso, apă fiartă trecută peste o cupă de cafea la care îți mai adaugă o doză de lapte condensat și pachețelul de zahăr, uneori și un pliculeț cu ciocolată. - Servește-te, nu te sfii. Nu-ți place lichiorul meu? Eu mi-l pregătesc după o rețetă proprie, specială. Cum nu are cine să-mi treacă pragul casei, nu prea am ocazia să tratez cu el multe persoane. - Nu aveți pe nimeni în casă, locuiți
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
Program liber. Dar plătim nemțește. Mai suntem studenți. - Ce-ați zice de grădina botanică? Sugeră Ionel continând: „Cred că Anica va aprecia și alte plante în afara grâului și suratele pruntre care se lăfăia zi de zi.” Anica nu s-a sfiit să-i dea un pupic dulce deși erau în „spațiu public” fiind pe deasupra și asistați. E adevărat, numai de surioară cu logodnicul ei care-i priveau cu condescendență. Ce mai, se molipsise de „orașeanism”. Ionel spera că nu cronic. Trecând
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
-i cerem, în genunchi, iertare, Că prea au dușmănit-o toți Și am uitat că-i sărbătoare Și nu mai suntem patrioți! Luați, români, în brațe țara! Și chipul să i-l mângâiați, Iar când va intona fanfara Nu vă sfiiți să lăcrimați... Să-i cereți, în genunchi, iertare, Că n-ați avut grijă de ea; Degeaba mai avem hotare, Dacă ne calcă cine vrea! Referință Bibliografică: Luați, români, în brațe țara! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1066
LUAŢI, ROMÂNI, ÎN BRAŢE ŢARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344505_a_345834]
-
bine armonizat cu gustul feluritelor bucate, din ce in ce mai putine de pe platouri. Cert este că am reușit totuși, la un moment dat, să remarcam și sigla fermei deși ea era prezența pe toate etichetele. Întrucât descoperim o interesantă alcătuire heraldica nu ne sfiim, nici nu mai puteam, să cerem lămuriri despre înscris. Reținem doar că, se născuse într-o noapte de poveste când domnul Gianpaolo stătuse cu fratele său la o mică suetă binecuvântata cu mai multe pahare de vin. Ni se pare
DA! SÂNGELE DOMNULUI FACE MINUNI! / SI ! SANGUE DEL SIGNORE FA MIRACOLI ! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344518_a_345847]
-
tipi di pietanze, sempre meno altipiani. Îl fatto è che siamo comunque riusciti ad un certo punto da notare îl logo fattoria , anche se era presente șu tutte le etichette . Dal momento che noi troviamo un interessante composizione araldica non sfiim, non potevo, per chiedere chiarimenti circa punteggi. Bașta ricordare che è nato în una notte în cui îl signor Gianpaolo storia era rimasto con îl fratello în una piccola chiacchierata benedetto con diverși bicchieri di vin. Sembra naturale! Solo ciascuno
DA! SÂNGELE DOMNULUI FACE MINUNI! / SI ! SANGUE DEL SIGNORE FA MIRACOLI ! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344518_a_345847]
-
nu l-au lăsat indiferent pe H. Matisse. În mediile din Montparnasse circulă în anii 20 o poveste cât se poate de adevărată. La o petrecere boema a artiștilor a fost invitat și sculptorul Constantin Brâncuși, care nu s-a sfiit să vină în vesminte populare românești , foarte mândru de ele. Matisse avea să fie încântat de culorile țesăturilor românești, deosebit de expresive. Ulterior el impresionat și de frumusețea cămășii femeiești din portul popular românesc, i-a dedicat acesteia o lucrare în
CIUPAGUL DIN PLAIUL CLOŞANI”.EXPOZIŢIE DE PORT POPULAR ROMÂNESC de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344562_a_345891]
-
-o în brațe și ar săruta-o, iar acasă, seara, când ieșea pe balcon și privea stelele, inima îi bătea cu putere. Însă a observat că fata visurilor sale nu îi acorda prea multă atenție, ba mai mult, nu se sfia să iasă cu alți băieți, mai mari ca ea, care umblau în gașcă, iar seara beau bere și vorbeau prostii. Și nu a înțeles de ce lucrurile stăteau așa. A suferit în tăcere, și-a văzut în continuare de învățătură (acum
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
pe o lume normală, era normal. Și la penitenciar, domnul Normalu, fost consilier, dojenea acum partidul oamenilor normali, și înconjura cu toată dragostea sateliții partidului. Nimic anormal, pe o lume normală. La moartea domnului Normalu, partidul oamenilor normali s-a sfiit să îi trimită domnului Normalu o floare, măcar, pentru textele și cărțile sale. Pe o lume normală, și uitarea, chiar și atât de grabnică, este normală. Apoi, și oamenii normali se schimbă din scaune. Noile scaune nu au memorie. De
MĂRIREA ŞI DECĂDEREA DOMNULUI NORMALU de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361781_a_363110]
-
numai mie, dar și altora!... Și-azi un ciocoi, Iar mâine un calic O cumpărau la fel - mai pe nimic - Căci ea - flămândă veșnic - se grăbea Să-și vândă gura dulce ca la tarapana!... Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun Că-s gata să-i ofer un preț mai bun - Dar cum îi luase mintea Dumnezeu, Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu prețul meu... Și-atunci - De teamă să n-o bat, Sau s-o ucid
ROMANŢA TINEREŢII de ION MINULESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361969_a_363298]
-
cu actele superficiale de divagare pe orice temă, iar scriitura sa artistică are un statut dificil, impermeabil pentru scriitorul ratat și erudit care încearcă, eventual, să evadeze neligitim într-un asemenea spațiu științific-literar de ipotetică împlinire. Eseistul adevărat nu se sfiește să-și comunice opiniile personale despre fenomenele socio-politice ale timpului în care trăiește, ca și despre creația literară. Discursul eseistic al acestuia capătă el însuși marca unei conștiințe valorizante ce se întâlnește cu epoca sa pe cele mai diverse planuri
ESEUL, METAFORĂ A GÂNDIRII LOGICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362013_a_363342]
-
gol, stă la taclale, caută soluții să-i îmbie pe oameni la nemurire, se-ntoarce cu spatele (cum o fi spatele lui Dumnezeu?) e necăjit că nimeni nu-l mai urmează ș.a. Însă, nu de puține ori, poetul nu se sfiește să-l tragă la răspundere chiar pe Dumnezeu, pentru că „nu mi-a dat nici un sfat util / atât de zgârcit a fost cu mine / sau mă invidia” (ziua întâi: pregătirea). Astfel de interpelări sunt frecvente în Scriptură, îndeosebi în Cartea lui
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
Toate Articolele Autorului Iulian Negrilă Otilia Cazimir - în corespondență (1894 - 1967) Renumită prin poeziile sale pentru copii; ea a iubit copiii și mărturisea că: „Am fost o fetiță tare cuminte. Toți erau mai mari decât mine. Mă jucam singură. Mă sfiam de toți. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele, păsările, când se topeau zăpezile”, A fost al cincilea copil al învățătorului Gheorghe Gavrilescu, născută la 12 februarie 1894, la Cotu Vameș, județul Neamț. Alexandra Gavrilescu a semnat cu pseudonimul Otilia Cazimir, ales
OTILIA CAZIMIR-ARTICOL DE IULIAN NEGRILĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365806_a_367135]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PROPUNERE Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Așează-ți viața-n mâna mea... Nu te sfii! N-ai teamă!... Te voi păzi la nesfârșit De-a vieții aspră palmă. Te voi clădi în adevăr, Voi izgoni minciuna, Mă voi feri de-al Evei măr... Tu singura... Doar Una. Îți voi fi pavăză și scut, Te voi
PROPUNERE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365886_a_367215]
-
am dat seama că de-a lungul drumului făcut împreună cu studentul Grig în cei patru ani de studenție, pe lângă multitudinea de sentimente pe care autorul le dezvăluie cu nonșalanță, mă gândesc aici chiar și la pasajele în care nu se sfiește să-și destăinuie iubirile, am mai simțit unul, pe care s-a ferit să îl dezvăluie deși, ar fi vrut să îl strige în gura mare. Este sentimentul pe care l-am mai întâlnit de-a lungul vieții mele la
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
de teritorii: „ ... Nu dai numai pământuri, ci și suflete ... ” În cazul Crimeii, nu s-a luat numai pământul, ci s-au luat și sufletele unor oameni. Tiranul continuă să terorizeze spațiile din jur, își formează uniunea euro-asiatică fără a se sfii și fără teamă de vreo intervenție militară occidentală. Cum să nu gândești la ziua de mâine când cea de astăzi apasă pe sonerie, avertizându-te, când mor atâția oameni, când demnitatea este călcată în picioare? Ajungi să amintești pericolul enunțat
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]
-
început s-a crezut că ar fi vorba de un fals, suspectând de fraudă vreun artist șugubăț contemporan. Surprinși de expresivitatea și realismul imaginilor de animale zugrăvite pe pereții peșterii, artiști de talia lui Miró și Barceló nu s-au sfiit să se inspire din ele. De ce atâta tevatură pentru niște desene aparent simple? Pentru că sunt proba unanim recunoscută a saltului mental pe care omul primitiv l-a făcut în acea perioadă, pornind pe drumul gândirii abstracte și al efortului fără
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
Oglindire > CÂNTEC DE-O VARĂ Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017 Toate Articolele Autorului CÂNTEC DE-O VARĂ Mi-ești cântecul de-o vară, cu izbucniri de maci, În noi arzând destine...Cuvinte se sfiesc Și nu știu cum să-ți spună c-atât de mult îmi placi, Că mor printre dorințe și-n tine mă trezesc... Fii-mi cântecul duios din zilele topite Și bucuria vieții ce-n ființă îmi tresare Cu lacrimi înflorind pe pleoape
CÂNTEC DE-O VARĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366562_a_367891]