749 matches
-
m-am gândit. — Sfinte Părinte, am să vorbesc și eu ca sfinția ta, călugărește, și am să zic așa: poate că mila lui Dumnezeu s-a apropiat de duhul sfinției tale și ne-a miluit, și pe mine, și pe sfinția ta. Acuma, gândurile noastre vor primi alte gânduri, fără să cadă în ispita lor! Felul în care caut eu - sub numele de „artă teoretică“ - să cercetez natura gândirii conține următorul demers. Ca urmare a unui trecut în care gândurile s-
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
asta e peste poate ! Păi po’ să-ți jur că e trei luni de când n-am mai pus carne-n gură ! He, he, păi ce posturi fac io și omu meu, poa’ să mă puie d-acu în calendar, cu sfinții ! Păi la astea ce spui dumneata, fac pensia praf în două zile ! Fără ciorbe, fără macaroane, fără o mâncare de cartofi, fără o iahnie - păi astea e la mine baza, și altminterea nu se poate ! Nu se poate, și gata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Știi dumneata că semeni puțin cu Julián, cînd era tînăr? Întrebă pe neașteptate părintele Fernando. Lui Fermín Îi scăpără privirea. Acum e-acum, mi-am zis În sinea mea. O să jucăm totul pe cartea asta. — Aveți un ochi de vultur, sfinția voastră, proclamă Fermín, prefăcîndu-se mirat. Perspicacitatea domniei voastre ne-a demascat fără milă. Veți ajunge cel puțin cardinal sau papă. — Ce vreți să spuneți? — Nu e evident ca lumina zilei, prealuminate? — La drept vorbind, nu. — Ne putem bizui pe taina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Acesta înălță capul să vadă prizonierii și încremeni. — Ce-mi văz ochii?! - strigă el sărind din jilț. Să fie adevărat?! Dumneata ești, mărite Doamne? — Preacuvioase Metodiu! Dumneata, aici?! - exclamă cel cu căciula de jder. Ține-mă, sfântă Născătoare! Eu sunt, sfinția-ta! întocmai eu! — în halul ăsta?! - făcu uluit Metodiu. Dar pentru care fapte? — Știu eu? Cică drept plată că am... dar aici cel gras nu mai putu continua, căci îl podidi plânsul. — Nullius tantum flumen est ingenii, nullius dicendi aut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
papa. Dar ridicați-vă, dragii mei, ședeți și ziceți-mi ce pricini v-au făcut să bateți atâta cale? — Dintru bun început vreau să spun, sanctissime - zise Metodiu după ce se așezară pe scaune - că pricinile care ne-au adus în fața sfinției voastre nu se leagă în nici un fel de lucrurile ce deosebesc biserica Romei de cea răsăriteană, lucruri, de altfel, cu totul minore și pe care eu, dacă mi-ați îngădui o clipă să mă închipui în locul sanctității voastre, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
propunere are fratele Metodiu? - întrebă papa. — Sanctissime, aici în Cetatea lumii vin cu sârguință mințile tinere cele mai strălucite din toate locurile unde-a ajuns umbra crucii Sfântului Petru. Umbra aceasta n-a ajuns încă pe la noi, dar îngăduie înalt-prea sfinția Voastră ca la răcoarea ei să intre cât de curând și câțiva dunăreni de-ai noștri. Socotiți numai ce lumină ar răspândi aceștia peste plaiurile noastre, după o ședere de un an-doi-trei aici. Bănuiesc că frumosului dumneavoastră gând - zise cardinalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de Hotin”. Astfel În data de 10 martie 1923, prin legea nr. 920, sancționată de Regele Ferdinand, se reînființează episcopia Hotinului cu reședința În orașul Bălți. ”Congresul eparhial extraodinar din Basarabia și-a spus unanim și hotărât cuvântul cu Prea Sfinția Voastră să veniți Chiriarh al Episcopiei Hotinului... Dumnezeu să ne ajute” (Arhiepiscop Gavrilă. Investirea Prea Sfinției Sale de către Regele Ferdinand I s-a făcut În Sala tronului regal din București la 31III-1923. În ceea ce privește orașul de reședință Bălți, episcopul Visarion Puiu notează
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
socialiștii încă înainte de război, îl însoțise pe agitatorul sindical Gheorghiu Ștefan pînă în Egipt, îl vizitase prea des pe Frimu, casierul socialiștilor din Cîmpineanu, fusese amestecat, nu se știa cît, cu exactitate, în atentatul de la Senat, unde fusese grav rănit sfinția-sa Roman Ciorogariu, după aceea nu se astîmpărase și se învîrtise în preajma comuniștilor, fusese semnalat în apropierea lui Cristescu Plăpumaru și acum, să nu crezi, dar pe deplin adevărat, vine și-i povestește despre moartea la datorie a unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cină, cu patru copii și preoteasa. —Sus! Să n-aud o vorbă; mie nu-mi place bulgărește. Să vie patru oameni. Luați pe presviteră și copiii și-i încuiați în cămara asta. Dacă țipă careva, puneți căluș. Candela și custiveiu sfinției tale, părinte Agopie, scoate cheia a lungă și deschide tronul ăl ferecat. Dacă nu scoți și nu deschizi în clipă, te scrijelez la beregată. A luat atunci optzeci poli de aur. Vineri, tot cu obrăzare și cu puști, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru orice reparație a haznalei. --Să vezi câte lucruri noi aflăm din hotărârea lui Constantin Mihail Cehan Racoviță din 15 august 1756 (7264), prin care stabilește locul ce va rămâne liber pentru cele două cișmele de la poarta Curții domnești. --Dacă sfinția ta îmi dă voie, am să spun ce hotărăște vodă: “Facem știre... cui i să cade a ști că,... după cercetare ce-au făcut domnie sa Matei Ghica vodă pentru două haznale ce sintu făcute de răposatul Grigorie Ghica vodă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cinstita mână sfinției sale părintelui chir Nichifor mitropolit”. Până la urmă însă a avut noroc, fiindcă mitropolitul, văzând-o atât de strâmtorată, a iertat-o de datorie și i-a mai dat încă patru lei, dar casa i-a luat-o! --Știa sfinția ta că în dosul grajdului domnesc se afla “Gunoiul gospod”? --Știam doar că ulița care mai târziu s-a numit Podul Roșu înainte s-a chemat Ulița Gunoiului. --Despre această uliță, aflăm la 17 iunie 1776, din mărturia vornicului de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care spun: “Să se știe că i-am vândut o dugheană la poarta Trei Sfetitelor pe locul sfintei mănăstiri”. Peste măsură de interesant este faptul că: “Și eu, Vasile copil în casă, am scris cu zâsa lor”. Care este părerea sfinției tale? --Am să spun doar că la 22 iunie 1771, când Catrina cu Măricuța fac acest zapis, Școala moldovenească de la Sfântul Nicolae Domnesc funcționa, iar acest Vasile urmase desigur această școală, dar că era și un copil deștept, fapt ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că mănăstirea Trei Sfetitelor avea un han. --Desigur, părinte. Și pot să mai aduc o dovadă despre existența acestui han, dintr-o mărturie hotarnică a vornicilor de poartă, făcută la 4 iulie 1785. --Apoi asta-i mană cerească. Să auzim! --“Sfinție sa părintele Ignatie arhimandritul și egumenul mănăstirii Trei Sfetitelor” - vechea noastră cunoștință - a dat jalbă la vodă arătând “că sfinta mănăstire ari câteva locuri aicea în Ieși, pe care și-au făcut case unii și alții... și nu vor ca să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Adică? --Iaca și dovada. La 30 martie 1794, asistăm la o nouă cercetare, făcută de niște boieri trimiși de vodă pentru această uliță. Și spun boierii în anaforă: “Preînălțate doamne. După răvașul di jalobă ce-au dat către înălțimea ta sfinție sa Costandin arhimandretul egumenul de la mănăstire Trii Sfetitilor cum și târgoveții i mahalagii... arătând că și lângă zidul mănăstirii... din vechime ar fi fost drum... Iar acum de câtăva vreme prefectorul Bisericii Catolicești au cuprinsu acel drum cu binalile ce-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lățimea hudiții. --Probabil de șase palme domnești, cum a mai fost. După aceste cuvinte, bătrânul și-a ridicat privirea spre înalturi, glăsuind obosit: --Parcă ar fi vremea să urcăm la chiliile noastre. Și mâine e o zi. --Dacă așa crede sfinția ta, așa om urma și noi. Întocmai cum ar zice sluga prea plecată a măriei sale vodă... Călugărul a chicotit ușor, în timp ce își dezmorțea mădularele. --Să mergem... visătorule! Spunând acestea, a pornit înainte, măsurând cu toiagul poteca. L-am urmat în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
spune: --Cred că știi ce spune zicala. --Care zicală, părinte? --Fie omul cât de mic, după masă doarme un pic. Asta însă nu trebuie să degenereze în lenevire - a sfârșit bătrânul vorba, cu zâmbet blajin. --Am să urmez întocmai sfatul sfinției tale... Am intrat în chilioară, unde mirosea a busuioc. Pe masă, sub un ștergar alb ca helgea, se putea bănui că sunt bucatele. Aburii cu miros de bureți prăjiți ieșeau prin ștergar. Pe prichiciul vetrei, adăsta ulcica alături de ulciorul cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
punea într-o coșarcă. Dar, după scurtă vreme, s-a îndreptat de șale, privind la mine cu oarecare jenă. --Părinte, stai liniștit. Eu am să sap o bucată, am să culeg cartofii și am să-i duc unde trebuie, iar sfinția ta să-i alegi pe cei buni de pus pentru iarnă. Călugărul a privit la mine cu oarecare fereală și a dat din cap într-un anume fel. Îi citeam pe față vorbele nerostite: “Uite ce zile am ajuns” și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care, la 7 iunie 1742 (7250), a fost trimis de “Sfinția sa chir Nechifor, să...” meargă “la o casă, care au făcut-o Marfa călugărița pe locul Mitropoliei lângă zaplazi... care casă au fostu făcut-o Marfa călugărița când au fostu sfinție sa părinteli Antonie mitropolit”. Ai auzit de Ulița Ciubotărească? --Nu am auzit, dragule. Spune-mi unde se află această uliță. --Hai să trecem prin curtea Mitropoliei și ajungem chiar în Ulița Ciubotărească. --De unde vine numele uliții? --Uite colo devale
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cele cărți, am aflat că oamenii vindeau casele din pricini diferite: unii spun că nu le făceau trebuință, alții că sunt strâmtorați de nevoi, alții, cum este Ioniță Goian, recunoaște în zapisul său de vânzare din 2 martie 1798 că: “sfinție sa părintele Enochintie dăhovnic al Sfintii Mitropolii... acum ne-au datu 419 lei, iar 81 lei ne-au datu mai nainte la o boală a me”. --Frumos din partea părintelui Enochintie că l-a ajutat la nevoie de boală pe bietul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Cam fără cap și fără coadă. Am aflat doar că Ion Costin hatmanul, în lipsa vel logofătului, a scris cele de mai sus. --Important este faptul că ne-a reamintit de armenii arcari. Da’ să nu crezi tu că “noi” - adică “sfințiile noastre” - nu știm să facem afaceri. Ba știm. Și încă cum! --M-ai făcut curios, prietene. --Dacă ai să citești zapisul sfinției sale “Hrisanthu, egumăn mănăstirii Sfântului Ioan Zlataust, și cu tot soborul” din 7 iunie 1706 (7214), ai să afli că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lucru și m-a întrebat: --Îți place? -Cât de frumos se profilează pe cerul împurpurat de răsăritul soarelui! - i-am răspuns, neluându-mi ochii de la minunăția ce o aveam în față. --Atunci hai să intrăm pe Ulița Bărboi. --Cu voia sfinției tale, am să spun că la 3 martie 1669 (7177) “Alexandru Vulpe săoariu” împreună cu nepotul său Toader scriu: “Mărturisim cu acest zapis” că “am vândut o pivniță gata și cu locu... în târgu în Iași, lângă sfânta mănăstire Bărboiu, din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
s-a liniștit. Ba mai mult. Acum o avea de partea lui și pe soacră-sa Paraschiva. Dar la 5 mai 1702 (7210) Constantin Duca voievod hotărăște: “Am dat domniia me rămas pe Paraschiva și pe toți feciorii ei”. --Dacă sfinția ta nu se supără, aș avea o întrebare. De fapt, aș vrea o lămurire privind hotărârile domnești, care spun: “am dat rămas din toată legea țărăi...” Ce va să însemne asta? --Când vodă hotărăște acestea, înseamnă că vinovatul sau cel
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dat rămas din toată legea țărăi...” Ce va să însemne asta? --Când vodă hotărăște acestea, înseamnă că vinovatul sau cel care nu are dreptate a pierdut judecata. Voiam însă să te întreb cum ți-a plăcut plimbarea de astăzi? --Dacă sfinția ta mă întreabă doar despre plimbarea de astăzi, aș îndrăzni să spun că nu a fost peste măsură de interesantă - asta dacă o comparăm cu altele în care la fiecare pas descopeream locuri și fapte ieșite din comun - dar am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
bună stare și ascuțite - m-a îndemnat el. L-am urmat în magazie. Toate cele trebuincioase pentru săpat erau în cea mai desăvârșită stare. --Părinte, eu zic să luăm doar un hârleț și o sapă. Eu am să sap și sfinția ta are să mărunțească bolovanii... Bătrânul a privit la mine cu întrebarea pe chip: “Adică eu nu mai sunt în stare să sap?” “Asta nu-i treabă pentru sfinția ta. Lasă-mă pe mine!” i-am răspuns eu din priviri. Lucram
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
luăm doar un hârleț și o sapă. Eu am să sap și sfinția ta are să mărunțească bolovanii... Bătrânul a privit la mine cu întrebarea pe chip: “Adică eu nu mai sunt în stare să sap?” “Asta nu-i treabă pentru sfinția ta. Lasă-mă pe mine!” i-am răspuns eu din priviri. Lucram amândoi cu spor. La un moment dat, bătrânul a făcut remarca: --Bolovanii nu trebuie mărunțiți prea mult, fiindcă peste iarnă zăpada își spune cuvântul și am de muncă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]