1,167 matches
-
1977), Ion Creangă. Mit și adevăr (1981), monografia biografică Mihai Eminescu (1983). De asemenea, notabilă, prin efort, este traducerea integrală a sonetelor lui Shakespeare (1991). SCRIERI: Poeme, București, 1973; Cătănoaia, București, 1973; La vaduri de vreme, București, 1974; Sub umbra Sfinxului, Ontario, 1975; Trecere înaltă, București, 1976; Pe urmele lui Ion Creangă, București, 1977; Vama de aur, București, 1977; Cosițele Doamnei, București, 1979; Războieni, București, 1980; Dansul șerpilor, București, 1981; Ion Creangă. Mit și adevăr, București, 1981; Mihai Eminescu, București, 1983
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
tehnici narative moderne conduc la o reală reușită în regândirea cu mijloacele prozei contemporane a unui gen literar precum romanul istoric. Dar R. rămâne în istoria literară deopotrivă pentru proza ei științifico-fantastică: Eu și Bătrânul Lup de Stele (1966), Taina Sfinxului de pe Marte (1967), Anotimpul sirenelor (1975) și Să nu afle Aladin (1981, premiat la Concursul European de Literatură pentru Copii, Padova, 1982, precum și de Asociația Scriitorilor din București). Nota dominantă a scrierilor din această categorie este o îmbinare foarte personală
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
naratori neconvenționali: copii, tinere fete, întrupări terestre ale miticelor ondine ori sirene, extratereștri cu simțiri pământene. Uneori aceste narațiuni inocente, perfect circumscrise genului, trimit spre realități cu posibile semnificații grave. Astfel, Astralofagul sau Lupta solarienilor cu electropirații (din volumul Taina Sfinxului de pe Marte) descrie tulburător drama unei lumi căzute sub dominația unei rase care o înrobește dezumanizând-o, golind creierele, în imagini de infern dantesc. Salvarea nu poate veni însă numai dinafară, avertizează autoarea, ci doar din organizarea unei rezistențe interne
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
și Tița-Fetița, București, 1963; Pe Argeș în sus. Secvențe istorice, București, 1964; Moșneguțul de zăpadă, București, 1965; Câte-n lună și în soare, București, 1966; Eu și Bătrânul Lup de Stele, București, 1966; Cine va păzi clopoțeii, București, 1967; Taina Sfinxului de pe Marte, București, 1967; La braț cu ultimul zmeu, București, 1970; Vlad, fiul Dracului, București, 1970; ed. (Drăculeștii), București, 1977; Pe cai, pe cai, pe cai!, București, 1972; Giumbuș Măgăruș, București, 1974; Anotimpul sirenelor, București, 1975; Porumbița albă, București, 1978
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
arab. În 1934 vizitează timp de peste trei luni URSS. A debutat la revista „Șoimii” din Târgu Mureș, în 1926, cu schița Sculptorul Boambă, semnată Al. Mănăstireanu. Scrie în calitate de gazetar profesionist sau colaborează la „Ultima oră”, „Bilete de papagal”, „Caiete literare”, „Sfinxul” „Viața literară”, „Rampa” (unde, împreună cu Eugen Jebeleanu, susține rubrica „Mișcarea literară”), „Vremea”, „Viitorul social”, „Floarea de foc”, „Azi”, „Facla”, „Cuvântul liber”, „Dimineața” (e redactor al rubricii „Fapt divers” și al paginii „Tribuna muncitorească”), „Era nouă” ș.a. A condus revistele „Veac
SAHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
Richard Wagner, Anna și ceasurile, București, 1992; Friedrich Wolf, Povești, București, 1996; C. G. Jung, Amintiri, vise, reflecții, îngr. Aniela Jaffé, București, 1996; Petra Hammesfahr, Liniștitul domn Genardy, București, 1996; Robert Schneider, Frate somn, București, 1997; Erich von Däniken, Ochii Sfinxului, Ploiești, 1998; Michel Cazenave, Jung. Experiența interioară, București, 1999; Aniela Jaffé, Apariții de spirite și semne prevestitoare, București, 1999; Patrick Süskind, Porumbelul, București, 2001; Gerhard Wehr, Doi giganți: Jung și Steiner, București, 2002; Peter Bichsel, Povestiri pentru copii, București, 2002
STEFANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
facultate i se acordase Premiul „Hillel” pentru lucrarea Traduceri românești din poezia latină. Istoricul și importanța lor), S. a realizat mai multe tălmăciri din Lucrețiu, Horațiu, Vergiliu, Pindar, Baudelaire, Verlaine, Iulia Hasdeu, rămase în periodice. Tragedia în versuri Oedip și sfinxul de Joséphin Sâr Péladan, a fost editată în 1914, fiind apreciată de Ovid Densusianu pentru „stilul nuanțat, bogăția de expresii și versul armonios”. SCRIERI: Licăriri, Buzău, 1910; Un profil feminin: Carmen Sylva, Pitești, 1912; Însemnări din zilele de luptă, îngr
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
1921; ed. îngr. și pref. Gheorghe Preda, București, 1977; Poezii, pref. Ovid Densusianu, introd. Cezar și Titus T. Stoika, Chișinău, 1928; Poezii, îngr. și pref. D. Murărașu, fișă biobibliografică Titus T. Stoika, București, 1973. Traduceri: Joséphin Sâr Péladan, Oedip și sfinxul, București, 1914. Repere bibliografice: [Ovid Densusianu], Péladan, „Oedip și sfinxul”, VAN, 1914, 8; I.M.R. [I. M. Rașcu], Péladan, „Oedip și sfinxul”, VRP, 1914, 19-20; Densusianu, Opere, VI, 548-549; D. Karnabatt, „Licăriri”, „Renașterea”, 1918, 105; M.I. [Mihai Iorgulescu], „Însemnări din zilele
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
pref. Ovid Densusianu, introd. Cezar și Titus T. Stoika, Chișinău, 1928; Poezii, îngr. și pref. D. Murărașu, fișă biobibliografică Titus T. Stoika, București, 1973. Traduceri: Joséphin Sâr Péladan, Oedip și sfinxul, București, 1914. Repere bibliografice: [Ovid Densusianu], Péladan, „Oedip și sfinxul”, VAN, 1914, 8; I.M.R. [I. M. Rașcu], Péladan, „Oedip și sfinxul”, VRP, 1914, 19-20; Densusianu, Opere, VI, 548-549; D. Karnabatt, „Licăriri”, „Renașterea”, 1918, 105; M.I. [Mihai Iorgulescu], „Însemnări din zilele de luptă”, SBR, 1921, 13; Pompiliu Păltănea, „Însemnări din zilele
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
Poezii, îngr. și pref. D. Murărașu, fișă biobibliografică Titus T. Stoika, București, 1973. Traduceri: Joséphin Sâr Péladan, Oedip și sfinxul, București, 1914. Repere bibliografice: [Ovid Densusianu], Péladan, „Oedip și sfinxul”, VAN, 1914, 8; I.M.R. [I. M. Rașcu], Péladan, „Oedip și sfinxul”, VRP, 1914, 19-20; Densusianu, Opere, VI, 548-549; D. Karnabatt, „Licăriri”, „Renașterea”, 1918, 105; M.I. [Mihai Iorgulescu], „Însemnări din zilele de luptă”, SBR, 1921, 13; Pompiliu Păltănea, „Însemnări din zilele de luptă”, „Mercure de France”, 1922, 578; Paul I. Papadopol, Un
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
cât și dezagreabilul. Ea nu este Însă o stare de neutralitate afectivă și morală care o dată atinsă nu mai poate schimba cu nimic natura persoanei. Ch. Baudelaire caracterizează această situație de echilibru perfect, interior și exterior, comparând-o cu condiția Sfinxului: Je haïs les mouvements qui deplacent les lignes Et jamais je ne pleure, et jamais je ne rire. Echilibrul sufletesc interior este o stare ideală, către care tinde aparatul psihic, persoana umană. Evenimentele vieții exterioare, dar și dorințele noastre, asaltează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se schimbă permanent. Când a ajuns la porțile cetății Teba, Oedip a fost oprit de Sfinx, care i-a pus următoarea Întrebare: „Cine umblă dimineața În patru picioare, la prânz În două și seara În trei?”. „Omul!”, a răspuns Oedip Sfinxului; „Când este mic Începe să umble În patru picioare, ca adult viguros va merge În două picioare, iar la bătrânețe, slăbit și firav, va merge sprijinit de toiag, În trei picioare”. Învins, Sfinxul, care deținea acest secret, s-a aruncat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
seara În trei?”. „Omul!”, a răspuns Oedip Sfinxului; „Când este mic Începe să umble În patru picioare, ca adult viguros va merge În două picioare, iar la bătrânețe, slăbit și firav, va merge sprijinit de toiag, În trei picioare”. Învins, Sfinxul, care deținea acest secret, s-a aruncat În mare. Care este semnificația adâncă a enigmei Sfinxului?. Răspunsul la această Întrebare este concentrat În raportul dintre om și timp. Nimeni În afara omului nu are această conștiință a timpului. Ea este dată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
picioare, ca adult viguros va merge În două picioare, iar la bătrânețe, slăbit și firav, va merge sprijinit de toiag, În trei picioare”. Învins, Sfinxul, care deținea acest secret, s-a aruncat În mare. Care este semnificația adâncă a enigmei Sfinxului?. Răspunsul la această Întrebare este concentrat În raportul dintre om și timp. Nimeni În afara omului nu are această conștiință a timpului. Ea este dată de raportul, revelat de conștiință, dintre ființă și perisabil. Descifrând enigma Sfinxului, adolescentul Oedip Își face
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
semnificația adâncă a enigmei Sfinxului?. Răspunsul la această Întrebare este concentrat În raportul dintre om și timp. Nimeni În afara omului nu are această conștiință a timpului. Ea este dată de raportul, revelat de conștiință, dintre ființă și perisabil. Descifrând enigma Sfinxului, adolescentul Oedip Își face intrarea În vârsta adultă. El devine conștient de faptul că omul este o ființă temporală, o ființă care trăiește În timp, dar care concomitent are conștiința acestui timp trăit, ca o dimensiune structurală a propriei sale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Din acest moment se produce și separația dintre viața mea și viața lumii. Ele devin două dimensiuni temporale perfect distincte În câmpul conștiinței mele. Timpul universal se scindează. Cel care a văzut prima dată acest lucru a fost Oedip În fața Sfinxului. Dar timpul nu este numai o dimensiune a persoanei umane care definește cursul vieții acesteia. Timpul este resimțit de persoană În mai multe sensuri. În primul rând, el este durată a existenței personale, dar, În al doilea rând, el este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dublete. Primul și cel mai cunoscut „dublet” este Socrate și daimonul. Funcția acestui dublet este dată de diferențierea dintre cel care ascultă și cel care vorbește, sau cel care aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul este Inconștientul, iar Oedip este Eul conștient. În cazul dubletului Dante
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Primul și cel mai cunoscut „dublet” este Socrate și daimonul. Funcția acestui dublet este dată de diferențierea dintre cel care ascultă și cel care vorbește, sau cel care aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul este Inconștientul, iar Oedip este Eul conștient. În cazul dubletului Dante și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dintre cel care ascultă și cel care vorbește, sau cel care aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul este Inconștientul, iar Oedip este Eul conștient. În cazul dubletului Dante și Virgiliu trebuie să vedem dedublarea pedagogică a maestrului (Virgiliuă și a discipolului (Danteă, educatorul și elevul, cel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul este Inconștientul, iar Oedip este Eul conștient. În cazul dubletului Dante și Virgiliu trebuie să vedem dedublarea pedagogică a maestrului (Virgiliuă și a discipolului (Danteă, educatorul și elevul, cel care conduce și cel care este condus. Un alt dublet cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a discipolului (Danteă, educatorul și elevul, cel care conduce și cel care este condus. Un alt dublet cu o mare semnificație este reprezentat de Faust și Mefistofel, pe care, Într-o anumită privință, Îl putem apropia de dubletul Oedip și Sfinxul. Faust este spiritul clar, luminos, rațional, cel care caută să dezlege misterul, pe când Mefistofel este spiritul tenebros, irațional, al Inconștientului pulsional. În aceeași serie se Înscrie și dubletul Don Quijote și Sancho Panza, În care vedem diferențierea și complementaritatea dintre spiritul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fel cum Don Quijote nu poate pleca În aventură fără Sancho Panza, iar Dante nu va putea Întreprinde călătoria sa fără a fi călăuzit de Virgiliu. Oedip nu-și va putea Începe marea aventură a existenței sale tragice, decât descifrând enigma Sfinxului, iar Socrate nu va accede la Înțelepciune fără ajutorul daimonului său interior. Persoana se Împlinește prin dedublarea sa. Dubletul este Începutul oricărei acțiuni, dar, În același timp, este și un act inițiatic, o deschidere, Între condiția Îndeplinirii de sine. Oricare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nuvele Perturbații, urmat de alte două culegeri de proză scurtă, Iarba verde de acasă (1977) și Soarele (1979). A colaborat cu poezie, proză, teatru, aforisme, eseuri la „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „România literară”. Postum apare placheta de versuri Sfinxul (1988). Rămân în manuscris romanul Soarele este al tuturor și nuvelele adunate sub titlul Prometeu. Prozatorul T. își conturează încă de la început universul investigat și stilul. În tușe îngroșate, mergând până la caricatură, personajele din schițele sale au un profil frust
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
specifică psihologiei adolescentine și dragostea dominatoare, angoasantă a părinților. Prozatorul vizează și o țintă pedagogică în direcționarea conflictelor, finalurile dramatice constituind tot atâtea avertismente voalate, fără a eșua, totuși, în tezism. O sensibilitate adolescentină pare că nutrește și poezia din Sfinxul, unde discursul tinde către simplitate și către sinceritatea efuziunilor, într-o formulă retorică nesofisticată. „Asperitățile” acestui lirism captează ceva din impetuozitatea eroticii lui Nicolae Labiș, însă fără energia acestuia. SCRIERI: Perturbații, București, 1968; Elemente umaniste în gândirea filosofică românească de la
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
Asperitățile” acestui lirism captează ceva din impetuozitatea eroticii lui Nicolae Labiș, însă fără energia acestuia. SCRIERI: Perturbații, București, 1968; Elemente umaniste în gândirea filosofică românească de la Olahus la Bălcescu, Iași, 1971; Iarba verde de acasă, București, 1977; Soarele, București, 1979; Sfinxul, Iași, 1988. Repere bibliografice: Sânziana Pop, Bănuiala, LCF, 1968, 9; Virgil Mazilescu, „Perturbații”, GL, 1968, 10; Al. Andriescu, „Perturbații”, CRC, 1968, 15; Nicolae Crețu, „Perturbații”, IL, 1968, 5; Mincu, Critice, I, 200-202; Liviu Leonte, „Iarba verde de acasă”, CRC, 1977
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]