3,671 matches
-
zi. Mi-a dat cinci lire englezești doar fiindcă am fost ager și l-am ginit ce hram poartă când a spus „spion al poliției“. Argint viu, asta-i Josef Grünlich, nu altceva. „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“ Hop sfoara, ochit, foc, totul Într-o secundă. Și am reușit și s-o șterg. Nu pun ei mâna pe Josef. Ce spusese preotul? Josef Începus să râdă Înăbușit, din fundul stomacului. „Jucați crichet În Germania?“ Și eu am spus „Nu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a spus ceva despre „Sobe și Satâre“. Dar a existat totuși un moment critic, se gândi Josef, privind afară, la zăpada care se așeza, În troiene, atunci când doctorul a remarcat că bagajul lui fusese mișcat de la loc. Aveam degetul pe sfoară. Dacă ar fi Încercat să cheme conductorul, l-aș fi Împușcat În stomac Înainte de-a fi putut scoate un cuvânt. Josef râse iar Încântat, simțind cum revolverul i se freacă ușor de urma dureroasă din dreptul genunchiului. I-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de ușă, dar În clipa următoare stătea față-n față cu domnul Eckman. Între ei se afla un teanc mare de hârtii, iar domnul Eckman Își mângâia mustața și bătea darabana cu stiloul pe birou, În timp ce un păianjen Își trăgea sforile plasei peste o călimară uscată. Lumina electrică era slabă și fereastra era murdară de funingine, iar Într-un colț, pe o sofa de inox, doamna Eckman ședea și croșeta hăinuțe de copii. — Recunosc totul, spuse domnul Eckman. Brusc, scaunul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că sunteți un ucigaș? Josef Grünlich se gândi: Mi-ar plăcea să le-o spun. E ceva prea grozav ca să nu afle nimeni despre el. Iute de mână? Păi cum? „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“, o smucitură bruscă a sforii, ochit, două focuri, o zvârcolire și omul mort, totul În două secunde. Dar mai bine nu. Se Încurajă singur cu prudentul motto al celor de profesia lui, spiritul de pocherist menit să țină mândria În frâu: — Nu se știe niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i trage antena. Formează un număr. Sub unghie i se vede o dungă de mizerie. Helen se uită la el în oglinda retrovizoare. Mona se apleacă pe genunchi și trage de pe jos un rucsac de pânză. Scoate un ghem de sfori și de pene. Arată ca penele de găină, vopsite în nuanțe vii de roz și albastru, ca niște ouă de Paște. Pe sfori atârnă monede de alamă și mărgele de sticlă neagră. — Asta e o plasă Navajo de prins visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona se apleacă pe genunchi și trage de pe jos un rucsac de pânză. Scoate un ghem de sfori și de pene. Arată ca penele de găină, vopsite în nuanțe vii de roz și albastru, ca niște ouă de Paște. Pe sfori atârnă monede de alamă și mărgele de sticlă neagră. — Asta e o plasă Navajo de prins visele la care lucrez acum, zice. O scutură, și niște sfori se descurcă și rămân atârnând. Niște mărgele îi cad în rucsacul din poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în nuanțe vii de roz și albastru, ca niște ouă de Paște. Pe sfori atârnă monede de alamă și mărgele de sticlă neagră. — Asta e o plasă Navajo de prins visele la care lucrez acum, zice. O scutură, și niște sfori se descurcă și rămân atârnând. Niște mărgele îi cad în rucsacul din poală. Prin aer plutesc pene roz. Zice: — M-am gândit că o fac mai puternică dacă-i pun niște pietre chinezești de ghicit. O supraenergizez, cum ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
picioare. Acolo se rostogolesc mărgelele de sticlă. Stridie zice la telefon: — Da, vreau numărul biroului de mică publicitate de la Carson City Telegraph-Star. O pană roz planează în derivă pe lângă fața lui; o suflă mai încolo. Mona începe să deznoade niște sfori cu unghiile ei vopsite în negru, zicând: — E mai greu decât pare din carte. Stridie ține cu o mână telefonul la ureche. Cu cealaltă freacă săculețul de mărgele care-i atârnă pe piept. Mona scoate o carte din rucsacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
puțină biodiversitate. Tot mai multă suferință. — Văd cum vom fi împreună pentru totdeauna, zice. Dacă asta vrea ea... zic. Și Helen zice: — Adică ce vrea să-nsemne asta? Exact ce vrea ea să-nsemne, zic. Ea e cea care trage sforile aici. Ea e cea care-și sădește semințele. Cea care mă colonizează. Care pune stăpânire pe mine. Mass-media, cultura, tot ceea ce își depune ouăle sub pielea mea. Fratele cel Mare care mă împovărează cu nevoi. Sunt oare toate astea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și mă prinde ora echinocțiului, făcînd afișe pentru "Ora solstițiului". Dă-le-ncoa' la băiatu' să le împachetez și să plec. Ești un tipograf de elită, șefu'. Lazăr ia brațul de afișe, îl face sul și-l leagă strîns cu sfoară îndesîndu-l apoi în geanta de voiaj, luată dimineață din mîna recuziterului, care tocmai făcea curat în magazie, la numai cîteva clipe după ce Negrea, secretarul literar al teatrului, șeful său direct, i-a făcut semn spre avizierul ce se vede prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa darnic numai pentru atît. Credeam că... Întinde mîna, ia două pahare curate și toarnă în ele băutura cuvenită pentru banii primiți. Fratele meu omul este servit zice, întorcîndu-se apoi la mijlocul barului, să onoreze alte comenzi. M-ai tras pe sfoară și Dumnezeu vede; ți-o spune un ateu convins bombăne Lazăr, în drum spre masă, oprindu-se o clipă lingă mijlocul barului. Ce-i cu individul? Ce tot șușoteați! întreabă actorul nervos că a așteptat atîta. Vă rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arată spre scaun: Te rog! Să-ți dau revista murmură, întorcîndu-se spre un raft, răscolind cîteva dosare. Mulțumesc! Mihai răsfoiește un timp revista, rămasă pe masă în fața sa, uitîndu-se atent la degetele nervoase ale fetei, care mototolesc un capăt de sfoară. Să înțeleg că trebuie să te las în pace, Cristina? Ochii fetei, speriați, se ridică spre el. Poți să mi-o spui deschis, să știi strînge Mihai din umeri, să dea un aer firesc vorbelor sale. Ieri spune încet fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îi ții partea lui Dave 2. Să nu cumva să ți se pară că l-am judecat sau interpretat greșit. Că ți-am turnat gogoși. Intenționat sau nu. În povestea asta nu e nci o mână nevăzută care să tragă sforile, nu există un narator omniscient, care să pândească din umbră personajele. Ce îți spun eu e adevărul. Allah Akbar, știi ce înseamnă asta? Sunt trimisul Domnului. Grăiesc Adevărul - adevărul Domnului. „Nu există nici un alt Dumnezeu în afara lui Dumnezeu.“ Profesorul rostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vilele în stil edwardian, cu fațadele lor zugrăvite într-o nuanță incertă și pinii chilieni din față, veneau vagabonzi, hoinari, oameni fără căpătâi și chiar mai rău. Călători greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei. Își parcau microbuzele muribunde și rulotele leproase pe terenurile virane din apropierea liniilor de cale ferată și veneau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
urmare, fiecare penetrare a lui Bull se răsfrânsese asupra lui Alan la un nivel profund, penetrându-l cu realizarea morbidă că ființa sa sexuală e una plicticoasă, lipsită de viață, o marionetă produsă în masă, cu vopseaua ciobită și cu sfori fragile. Desigur că era la fel cum fusese dintotdeauna. Testiculele i se întăriseră, se umflaseră și se umpluseră cu lichid. Imediat după punctul culminant, Alan simțise că Bull îi era supus o dată, de două, chiar de trei ori. Alan avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care preconiza o mulțime de întâlniri sordide. Din partea lui, cu cât erau mai sordide, cu atât mai bine. Cei doi plecaseră împreună de la pensiunea doamnei Critchley din East Street la opt și zece. Proprietăreasa le dăduse o cheie legată cu sfoară de grădinărit, pentru cazul în care, atrași de luminile strălucitoare ale Wincantonului, ar fi fost tentați să se întoarcă după ora zece, oră la care ea încuia ușile. Numai că pe la opt și jumătate se părea că epuizaseră toate resursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și purtau podoabe. Arheologii au găsit în peșterile locuite de aceștia coliere din pietricele, dinți de animale, oase de pești și cochilii de scoici, toate șlefuite cu multă îndemânare. Mai mult, aveau găuri scobite și erau prinse între ele cu sfori subțiri, vopsite în culoare roșie obținută din pigmenți naturali de oxid de fier, pe care-l extrăgeau din roci minerale. Capitolul XI LITERATURA CLASICĂ 1. Poeziile antice din China Cartea poemelor, prima antologie de poezie chineză Prima antologie de poezie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Nina fără zestre. Nu vă privește! Cum adică, nu ne privește, domnule președinte?! Pe mine ca persoană, da, aveți dreptate, nu mă privește, ba chiar mi se rupe de certurile dvs. cu dl Năstase, de vanitățile și ranchiunele fiecăruia, de sforile pe care le trageți unul pe la spatele celuilalt. Însă, ca gazetar, cum să nu mă privească situația de posibilă ruptură dintre președintele și primul-ministru al României? Cum să nu mă privească soarta partidului de guvernământ, echilibrul politic din țară, alegerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ele, apa fremăta, mângâiată nu de briză, ci de vântul câmpiei, o întindere de noroaie clisoase și gunoi. Dimineața, când pleca la serviciu, mama își vâra picioarele în pungi de-un leu (de culori diferite), pe care le lega cu sfori sub genunchi. Ajungea la asfalt abia după jumătate de oră, la Piața Moghioroș, unde scotea pungile alea stropite și mânjite de sus până jos (părând în sfârșit o pereche, ambele maronii), rămânea în pantofi și se suia în autobuz. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
încep să scârțâie, spiritul beligerant se înmoaie, punțile de legătură cu inamicul se întind tot mai des și mai trainic, iar lucrurile bâjbâie în zona armistițiilor și a bunăvoinței. Deodată, ghivecele cu flori ale Matildei nu mai sunt legate cu sfoară de clanța ușii (ca să zboare de pe suportul de fier forjat și să se facă țăndări), motocicleta lui Șchiopu Bărbosu nu mai are rezervorul de benzină burdușit cu frunze (ca să i se înfunde carburatorul și să nu pornească nici în ruptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui Grettel, am mers apoi pe un culoar strâmt, la capătul căruia, într-o încăpere fără geamuri, dar cu multe lămpi de neon, se aflau nenumărate stative metalice, ca niște cuiere, de brațele cărora atârnau sute de păpuși legate cu sfori. Tăceam mâlc, iar Nicu Pantof l-a mângâiat pe Tigrișorul Petre, l-a ciupit ca să-l trezească din somn, l-a zgâlțâit încet, pe urmă zdravăn. Și a început să plângă. Pantof, nu Tigrișorul Petre. Cinci exemple sunt totuna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să nu vă spun că dacă mai așteptați cinci minute, puteți intra cu preț redus. Mă simt datoare să-i avertizez pe cei care vin atît de tîrziu. — SÎnteți foarte amabilă. — N-am vrea să se simtă oamenii trași pe sfoară, tocmai pentru că e vorba de o cauză nobilă. — Prefer, totuși, să intru chiar acum și să nu mai aștept. Despre ce cauză e vorba? — Ajutorarea mamelor libere - vreau să spun a mamelor din națiunile libere. Arthur Rowe se Întoarse voios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă Rowe pe picolo, gîfÎind sub povara valizei, pe care acesta nu se oferise să i-o poarte, dar simțindu-se neobișnuit de lucid, cum se spune că ar fi muribunzi. Nu primi, Însă, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care i-o făcuse Anna. Dacă voia să mai trăiască, trebuia să aibă Încredere În ea. Trecuse vreun sfert de oră. Era Întuneric, beznă acum. Din dormitor se auzeau șoapte. „Hilfe, Încearcă, desigur, s-o tragă Într-un fel pe sfoară“, Își spuse el, cu o strîngere de inimă. Se simțea gelos; Îl dăduseră afară ca pe-un străin! Se duse la fereastră și trase puțin perdeaua de camuflaj. Se uită afară, spre parcul cufundat În noapte. Își spunea că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
parte a presei susținea că Takamura este fie spion ungur, fie evreu, fie francmason, sau chiar toate trei la un loc, populația îl adora. Oamenii îi dădeau binețe când îl vedeau trecând grăbit pe stradă cu o foarfecă, lopată sau sfoară în mână, iar el le răspundea la salut bine crescut, înclinând ușor capul. Ciudat era numai contrastul dintre abundența de detalii cu care ziarele îi descriau faptele („O ultimă picătură de apă se prelinse din robinetul acum închis. Takamura se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]