721 matches
-
vreodată situația..., spun eu, privind-o. — Sigur că nu, rîde ea. Nici n-am visa să schimbăm lucrurile. Poate doar că am angaja bone cu normă Întreagă pe durata vacanței. Oscar Încă mai doarme liniștit, cu brațele și picioarele depărtate, sforăind și fornăind Încetișor. — Așa-i că sînt de-a dreptul superbi cînd dorm? șoptește Trish, Închizînd binișor ușa. Mergem amîndouă să vedem ce face Amy, care doarme și ea dusă. O pornim În jos pe coridor, către camera mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ochi extraordinari, plini de soare și dureroși. Abia îi suportam privirea. S-a uitat spre cer, zicînd: "Vezi cât de bătrân e cerul acesta? Bătrân ca și mine..." După câteva clipe a adăugat: "Păsările deșertului au țipat atunci, iar caii sforăiau și aruncau nisipul cu copitele..." Nu era nevoie s-o întreb despre ce vorbea. "L-ai iubit?" "L-am iubit, a încuviințat ea. L-am iubit cum nu l-a iubit nici o femeie. Și, în vreme ce alte femei îl plângeau, eu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Iov acesta de care tot pomenești? I-am povestit istoria biblică, și el, de obicei fermecat de viețile sfinților, a răbufnit: - Noi nu avem un zeu atât de crud. S-a întors să se uite după Bovo, care de-acum sforăia cu mâinile împreunate sub cap. S-a uitat la picioarele lui goale, murdare, cu bătături și cu pielea ca tovalul. - Asta nu prea se deosebește prin viața pe care o duce de Iov, dar Dumnezeul tău l-a cam dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
altcineva. Urmașii săi nu se sfiesc să spună că Iisus râdea de cei care îi plângeau moartea. Cercetează cărțile antice, practică magia și ritualuri secrete. După câte mi-aduc aminte, acestea au fost cele din urmă cuvinte, căci Gundo deja sforăia. La ceasul stabilit al întâlnirii eram pe poziții, osteniți de povara celor două burdufuri de vin pe care le duceam în spinare. Pe când soarele asfințea cu repeziciune, s-a ivit un bărbat din pădurea din spatele nostru fără ca noi să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a retras într-o chilie, cinci soldați s-au postat în camera unde erau paturile de dormit, li s-a adus de băut și celor doi din turn, precum și celui de pază de la poartă. Când am auzit că încep să sforăie, ne-am strecurat pe nesimțite afară. Nu s-au trezit. Pe de-o parte din pricina vinului cam mult pe care-l băuseră, pe de alta deoarece se simțeau în siguranță. Gundo, în timp ce eu îl țineam de vorbă pe cel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o chirie. Era prinsă În cursă, În acea casă prea strâmtă, În acea cameră mult prea strâmtă. Într-o viață, mult prea strâmtă. Undeva, era cu siguranță o cale de ieșire. Doar că ea nu reușea s-o vadă. Olimpia sforăia, provocând o simfonie complexă de horcăituri, șuierături și plescăituri. Gura, lipsită În mare parte de dinți, cu gingiile roșii ca interiorul unui stomac, era căscată pentru a captura aerul ce părea să-i lipsească. Dormeau și copiii, pe canapeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
intrând pe Labicana și se opri În fața intrării unei clădiri În stil umbertin, confortabilă ca o cazarmă. Locuia la al treilea etaj. Mama Miriei moțăia Într-un fotoliu În fața televizorului deschis la episodul douăzeci de mii al emisiunii Roata Norocului. Sforăia. Nu o treziră. Din dulapul haotic, Miria Își luă echipamentul, genunchierele și papucii. Tatăl urmărea un meci de fotbal argentinian În dormitor. — Dorm la Vale, Îi strigă Miria. Mă Întorc mâine la prânz. — Dar la mine nu e loc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și ce facem noi între noi, dar e mai bine să fim atente. În continuare, surorile s-au purtat la fel cu Ruti, cel puțin aparent. Nu-i vorbeau și nici nu-i arătau bunăvoință. Dar noaptea, când Laban deja sforăia, una dintre ele se ducea la ea și îi dădea supă sau pâine cu miere. Zilpa mai ales luase suferința lui Ruti pe umerii ei. Nu putea suporta golul din ochii ei, disperarea care o înconjura ca un abur de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se trezea, Rahela se ducea în cortul lui și se prefăcea că-i răspunde la avansurile lui nerușinate, doar pentru a-i turna o cupă și încă una, astfel înct Kemuel a dormit toată ziua și cea următoare. În timp ce Kemuel sforăia, bărbații s-au întors și au adus oile și caprele alese chiar lângă corturi, așa încât ultimele ore de pregătire au fost pline de praf, behăituri și miros de animale. Și au mai fost pline de toată tensiunea și zgomotul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu-mi dorisem vreodată s-o fac. Era întunecat ca într-o fântână părăsită în cortul bunicului meu, iar aerul era împuțit. Rahela, care mai intrase acolo ca să-i ducă de băut lui Kemuel, a sărit peste corpul lui care sforăia și s-a dus înspre colțul unde o pătură veche îi servea lui Laban drept altar. Terafim-ul era aranjat pe două rânduri. Rahela a cules fiecare idol și l-a pus în poală, ca și cum ar fi strâns ceapă din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Am văzut animalele ținându-și capul deasupra apei, caprele, cu ochii larg deschiși, abia atingând fundul apei cu copitele lor. Apoi au venit câinii, care păreau că știu meșteșugul de a alerga și pe sub apă - dând cumva din picioare și sforăind, dar nu fără plăcere. Iată ceva încă și mai miraculos: câinii noștri știau să înoate, exact așa ca egiptenii. Până la urmă Iuda a venit după mine și părea că se uită la apă cu aceeași frică pe care o simțisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că am deschis ochii, a reușit să zâmbească chinuit și mi-a spus: - În curând toate astea vor fi doar un vis urât și îmbrățișările noastre vor fi mai dulci ca niciodată. Apoi a închis ochii și l-am auzit sforăind pentru prima dată. Când alunecam în somn, m-am gândit cum o să-l tachinez pentru zgomotele pe care le scoate când doarme - ca un câine la soare. Nici până în ziua de azi nu știu dacă Shalem chiar mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai bine să plecăm, pentru că acuși se trezește caporalul și mai născocește ceva în amintirea lui taică-su, și atunci m-am uitat într-acolo și l-am văzut pe caporal întins pe jos, cu brațele depărtate și gura căscată, sforăind, și am zis și eu să mergem, că ne dăm duhul de atâta oboseală, dar Jancsi a spus că dacă am rezistat până acum, atunci să vedem barem dacă este sau nu aur în perete, oricum n-am putea pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Totuși, o fată de vreo cincisprezece ani, complet goală, stătea turcește pe covorul din salon. „Gone to the beach...”, făcu ea drept răspuns la Întrebările lui, după care căzu iar În apatie. În camera Janinei, un zdrahon bărbos, vizibil beat, sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre. Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie, alunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iar Lissy ridică din umeri. — Jemima, să nu zici că nu te-am avertizat. Pornesc către ușă, apoi mă Întorc și o privesc extrem de serios. Dacă se află ceva din ce-am discutat - absolut orice - am să spun tuturor că sforăi. — Ba nu sforăi ! sare Jemima oripilată. — Ba da, spune Lissy. Mai ales după ce bei alcool, se aude pînă la parter. Și o să spunem tuturor că ți-ai luat pardesiul Donna Karan de la un depozit cu reducere. Jemima rămîne fără aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din umeri. — Jemima, să nu zici că nu te-am avertizat. Pornesc către ușă, apoi mă Întorc și o privesc extrem de serios. Dacă se află ceva din ce-am discutat - absolut orice - am să spun tuturor că sforăi. — Ba nu sforăi ! sare Jemima oripilată. — Ba da, spune Lissy. Mai ales după ce bei alcool, se aude pînă la parter. Și o să spunem tuturor că ți-ai luat pardesiul Donna Karan de la un depozit cu reducere. Jemima rămîne fără aer. — Ba nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a camionului a fost ridicată și Închisă; părțile laterale erau deschise, camionul a mugit și s‑a repezit direct În subteran, Într‑un tunel. Un timp a rulat cu viteză maximă. Pe urmă s‑a oprit, motorul uriaș continuând să sforăie lenevos. Și tot așa Înainte, lenevos. O singură soră era de gardă. M‑a văzut și s‑a oferit să mă bărbierească. Am recunoscut că mi‑ar prinde bine un ras. Mi‑am Întins spuma pe față și a folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
PARASCHIV se oprește din când în când și repetă jocul din primul act. Își mângâie trompeta, și-o lustruiește, își curăță muștiucul, din nou cântă, încearcă mai multe variante ale aceleași teme, cântă, se oprește, se gândește, iar cântă. MACABEUS sforăie. PARASCHIV se oprește, îl privește o vreme, se ridică, bea apă, se așază, cântă. MACABEUS ( În trezire.): Brrr! (Clepfăie.) Apă! PARASCHIV (Lasă trompeta jos, se duce la găleata cu apă, umple o ceașcă, i-o duce lui MACABEUS.): De ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o s-o mai găsesc aici când mă voi întoarce. Acum a plecat pentru totdeauna. Alexandru se culcă. Ultimele mașini alunecă spre marginile orașului și semafoarele clipesc singure în ceață. În sfârșit lumea a adormit. Televizorul merge în gol. Costache Popa sforăie pe fotoliul său, lumini albastre se plimbă pe pereții camerei jerpelite, sonorul, în lipsa unui ascultător, redevine o materie inertă, indefinit divizibilă, ca piatra sau nisipul. Acum ar fi momentul, dacă dl. Popa ar avea o fiică, o soră, o soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de dimineață importantul oaspete din Sudica și circulația în tot orașul fusese întoarsă pe dos. Era în al treilea taxi, cel de sub platan, la intersecția dinspre Carrefour. Cu capul ușor aplecat pe dreapta, sprijinită de geamul portierei, moțăia. Probabil și sforăia, după cum avea buzele întredeschise. Îi făcu semn Ginei să rămână pe loc, acolo, lângă chioșcul de ziare. Se repezi spre taxi. Lovi de câteva ori în geamul portierei, chiar lângă urechea șoferului. Acela întoarse capul nedumerit. Îi făcu semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deturnat și pe Pancratz, diplomatul, de vorbește acuma peste tot cum a venit unul din ăia să-și pună potcoave la Gentimir, cizmarul de pe Străduinții? Vă dați seama, potcoave! Dar nimeni nu spune că e halucinații de lume dezorientată! Aulius sforăia ușor. Îl podidise un somn molcom, răsfăț de depărtări și duh de tihnă. Vergilică îl trase ușor de halat. - Dom’ Aulius, Goncea v-a scos atunci, dom’le. El v-a făcut om, să nu uitați asta. Toți îngerii vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mare și puturos. Oana dormea în sufragerie. Mereu adoarme în sufragerie și mă lasă pe mine la calculator spunându-mi că mă așteaptă. Ce să aștepte? Adică faptul că stă cu mine în loc să meargă în dormitor e o așteptare. Nu sforăie și nici nu pufnește, și asta e foarte bine, pentru că știu o groază de fete care fac așa. Acum era despărțită de mine prin două uși și un hol, așa că nu m-am grăbit și nici n-am procedat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
obosite, ochii roșii, iar Filip arăta cam bolnav. Maică-sa îl ținea în brațe și el tușea ușurel. În timp ce se descălță și puse pe un scaun sacul de voiaj, tatăl Elenei luă notă de dezordinea din casă, de fetele care sforăiau și de cele două sticle de șampanie desfăcute. Nici un mușchi nu tresări pe fața lui. Se uită la nevastă-sa și-i spuse în șoaptă: - Le acopăr eu. Tu culcă-l pe ăsta mic. Elena și Ioana dispărură sub pături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Philip... — Cred că uciderea lui Philip a fost strict o chestie de impuls, zisei eu, pe un ton încurajator, pentru a evita o altă manifestare de sensibilitate dezlănțuită. Ben a intrat în birou și l-a văzut pe Philip care sforăia cu capul pe masă. Ocazia perfectă. Există o mare diferență între așa ceva și a injecta o victimă conștientă, de față cu alți doi oameni. A, și asta e părerea ta fermă, nu? sări Hugo. Când mi-a înfipt prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
A adormit la rândul său și, mai târziu, s-a întrebat de multe ori de ce a făcut-o. Atât de puțin îi păsa de viață, sau prefera să nu vadă moartea venind? Dumnezeule mare! Nimeni nu-i spusese vreodată dacă sforăia. Visul lui fusese unul fericit. Un vis în care făcea dragoste cu Clarence pe masa din bucătărie, peste făina de prăjituri, cu urechea atentă la pașii posibili ai bătrânei, mușcându-și buzele ca să nu țipe. S-a trezit așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]