494 matches
-
asupra tuturor culturilor care-l accepta pe Regele Lear că pe o piesă clasică. Andrew Cecil Bradley (1851-1935) și-a făcut un nume cu magistrală să lucrare Shakespeare Tragedy (Tragedia shakespeariana) (1904) care deschide o nouă pagină în evoluția studiilor shakespeariene punînd accentul pe intuirea psihologiei personajelor. În construcția tragediilor, Bradley distinge trei părți: expozițiunea, criza propriu-zisă și deznodămîntul. Regele Lear se remarcă printre celelalte tragedii prin aceea că: "Dintre toate aceste piese, Regele Lear este singura care are o evidență
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Ermete Hovelli. 1911 Un film francez mut pe un motiv din Regele Lear. Regele Lear, "Bibliotecă pentru toți" (traducere din franceză) Regele Lear, "Bibliotecă Teatrului Național", București 1914 În aprilie 1914, trimisul României la Curtea de la St. James transmite Societății shakespeariene A book of Homage to Shakespeare pe care Carmen Sylva scrie "Oh! happy England, that gave birth to the world's greatest poet" ("O, fericită Anglie, care ai dat naștere celui mai mare poet al omenirii") 1916 Filmul american scurt
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
tatei mai trăiește (V,3). 1927 Iancu Botez (1872-1947), istoric literar și eseist, primul profesor de limbă și literatura engleză la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iași publică unul din studiile lui fundamentale: King Lear și concepția dramatică a teatrului shakespearian. 1928 O producție remarcabilă la teatrul Old Vic din Londra cu Ernest Milton în rolul titular și cu Jean Forbes-Robertson în rolul Cordeliei. 1931 John Gielgud joacă pentru prima oara în rolul titular la Old Vic. În același an, la
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
biciuit, dislocat, flagelat, sfîrtecat, si, în final, zdrobit de stîncă". 1935 Teatrul evreiesc de stat din Moscova pune în scenă un interesant Rege Lear cu actorul Mikhoels în rolul titular. 1936 John Middleton Murry (1889-1957) a dedicat numeroase volume creației shakespeariene: Keats and Shakespeare (Keats și Shakespeare 1925), Shakespeare (1936). Regelui Lear i se reproșează faptul că suferă din cauza absenței spontaneității poetice. Randle Ayrton joacă, din nou, rolul lui Lear, in productia lui Komisorjevsky. La Teatrul Old Vic rolul va fi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
reiese din piesă sînt valorile creștine fundamentale. Pentru că pentru ceea ce se petrece in Regele Lear nu putem gasi alt cuvînt decît înnoire". L.C. Knights, Some Shakespeare Themes. 1960 Irving Ribner publică în 1960 Patterns în Shakespeare Tragedy (Modele în tragedia shakespeariana), Methuen. L.C. Knights scria în acest an: "În secolul al XX-lea, Hamlet a cedat Regelui Lear onoarea de a fi piesă în care veacul nostru se regăsește cel mai bine". "În Regele Lear Shakespeare pune accentul pe procesul de
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Capitolul care se ocupă de regele Lear este intitulat Regele Lear sau sfîrșit de partida (p. 124-163), fundamentat pe o paralelă cu Biblia, si anume Cartea lui Iov, si cu Sfîrșit de partida a lui Samuel Beckett. "În catalogul imaginilor shakespeariene, întocmit de Caroline Spurgeon, autoarea compară bestiariile din Othello și Regele Lear. În ambele tragedii animalele sînt înfățișate în sfera semantica a suferinței și a cruzimii; a suferințelor care trebuiesc indurate, a chinurilor care se impun oamenilor. În Regele Lear
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Poetica lui Shakespeare în raport cu "Regele Lear") discuta iconologia piesei și conceptele de providența, ordine, soarta, anarhie, voința. Paul Scofield interpretează rolul regelui Lear într-o producție brechtiană în regia marelui Peter Brook, la Stratford și Aldwych. Zoe Dumitrescu-Bușulenga în Influențe shakespeariene în trilogia dramatică a lui Delavrancea, în "Limbași Literatura" nr. 6, 1962, p. 337-346 detectează apropierile dintre creația lui Delavrancea și modelul shakespearean. Printre ele asemănările dintre Regele Lear și Viforul. 1963, 1965 Celebrul actor Morris Carnovsky apare în Regele
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
intrigă dublă vine în sprijinul unității și menține interesul prin alternarea diverselor personaje și întîmplări care oglindesc problemele centrale... Dintr-un punct de vedere... intrigă Gloucester da formă intrigii principale, producînd un efect evident alături de cel realizat prin obișnuită contrastare shakespeariana a prozei și a versului". 1970 Filmul Regele Lear în regia lui Grigori Kozintsev, cu Yuri Yarvet în rolul titular. Muzică: Dimitri Șostacovici. Traducerea piesei: Boris Posternak. Despre Regele Lear Koznîțev declară: "Filmul este de fapt tabloul unui anumit tip
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lui Peter Brook cu Paul Scofield în rolul lui Lear. Filmul fusese turnat în Danemarca, între 1969-1979. Dan Grigorescu publică o carte fundamentală referitoare la receptarea marelui dramaturg englez: Shakespeare în cultura română modernă, Editura Minerva, București. Piesă de inspirație shakespeariana Lear de Edward Bond se joacă la Royal Court. La Iași apare William Shakespeare, Teatru, conținînd două piese: Regele Lear, în traducerea lui Mîhnea Gheorghiu, si Neguțătorul din Veneția, în traducerea lui Gală Galaction (Editură Junimea, 1971, 322 p). 1972
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
p. 267). R.A. Foakes în Hamlet versus Lear, Cambridge, CUP, 1993, făcea un bilanț semnificativ al receptării Regelui Lear în secolul nostru: "Hamlet și Regele Lear au fost totdeauna în competiție în privința ocupării primului loc că cea mai mare opera shakespeariana... Hamlet a rămas opera centrală a lui Shakespeare pînă în anii 1950. Pe la 1960, totuși, o curioasă dublă modificare avu loc. Pe de o parte, Regele Lear și-a schimbat natură aproape peste noapte: marea tradiție a criticii de pînă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
narative pe stâlpi sociali, creând familii pentru indivizi (v. Forsyte Saga de Galsworthy). Bernard Marx, exact ca Winston Smith din 1984 de Orwell, caută însingurarea, iar John, odată luat din rezervație, se sinucide din cauza presiunii sociale, total opuse înclinației lui Shakespeariene. Singurătatea e un timp necesar de gândire, iar pentru autorii Desperado ea e un lucru de la sine înțeles. Huxley o pune pe primul plan într-o vreme când romancierii o suspectează și o dau deoparte. Iată unul din motivele pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acestor acțiuni frapante care cer fast și spectaculos." De aceea și dorește el suprimarea unităților care, prin constrângerile pe care le impun, îl împiedică pe autorul dramatic să creeze situații emoționante, și proslăvește o tragedie în proză după modelul teatrului shakespearian. Ah mamă ! ah fiule ! ah frate ! ah soră! Numai aceste exclamații dacă ar fi și ne dau siguranța lacrimilor; și, fără să ne mai ostenim să aflăm dacă recunoștința se aseamănă cu altele, nici dacă este țesută cu destulă justețe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ambasadorii tuturor regilor, torturat de fiica sa regalistă; auster și sumbru în moravuri și întreținând patru nebuni de curte în jurul lui; făcând versuri necioplite; sobru, simplu, frugal și înțepat în privința etichetei; soldat grosolan și om politic subtil..." Redând viață bufonului shakespearian, Hugo creează, cu Triboulet, un personaj complex, care îi amuză pe cei Mari, la curte, cu clovneriile lui neîncetate, și care moare de durere, care îl încurajează pe Francisc I în desfrâul său, crescându-și în secret fiica în puritate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cultivă formularea de efect, cu o slăbiciune pentru mânuirea paradoxurilor. Dramaturgul și poetul intră, în Hamlet sau Ispita posibilului, într-o fericită alianță. Tot astfel în Semnul ironiei (1972), unde sunt analizate, cu o priză mai strânsă la text, piesele shakespeariene Măsură pentru măsură și Coriolan. O punte leagă cele două reliefuri interpretative - ideea de absolut. Și fanaticul Angelo, și impulsivul Coriolan tind spre această himeră ce se boltește cu infinite reverberări și peste povestea lui Hamlet, „cel mai lucid și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
O punte leagă cele două reliefuri interpretative - ideea de absolut. Și fanaticul Angelo, și impulsivul Coriolan tind spre această himeră ce se boltește cu infinite reverberări și peste povestea lui Hamlet, „cel mai lucid și cel mai tragic dintre eroii shakespearieni”. Și în Othello, chef d’oeuvre en sursis (1990), cu un avant-propos de Jan Kott, O., confruntat cu „ambiguitatea” unor personaje „indefinisabile”, își probează astuția abordând „poetica incertitudinii” din această „tragedie a incomprehensiunii”. Ca și Hamlet („Hamletul meu”, „mon Hamlet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
en sursis (1990), cu un avant-propos de Jan Kott, O., confruntat cu „ambiguitatea” unor personaje „indefinisabile”, își probează astuția abordând „poetica incertitudinii” din această „tragedie a incomprehensiunii”. Ca și Hamlet („Hamletul meu”, „mon Hamlet”), și Prospero din Furtuna, „ultimul melancolic shakespearian”, e pentru exeget „mon Prospéro”, și el camuflează o triplă identitate: „Dumnezeu, magician și dramaturg” (Shakespeare, son art et sa „Tempête”, 1993). Temerara cercetare La Métamorphose de la tragédie (1978), atacând o pretențioasă temă - „splendoarea și decadența tragediei” -, urmărește, cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Ruxandra e îndrăgostită de Stroici, care, la rândul lui, o iubește; Alexandru Lăpușneanu e urmărit tot timpul de ura Anei Peucer - pe al cărei soț îl ucisese - și a lui Șraiber. Piesa este o înfruntare deschisă de patimi, după model shakespearian, desfășurată pe un fundal de intrigi, pentru care autorul are o slăbiciune deosebită. În piesele sale, intrigantul este un personaj decisiv, care conduce, practic, acțiunea. Un oarecare relief are Alexandru Lăpușneanu, din care scriitorul face o figură de obsedat. Personajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
a unei reverii. Emblematic pentru personajul feminin circumscris reveriilor simboliste și senzualității Jugendstilului, ea poartă flori în păr. Imaginea Ofeliei e indisociabil legată de elementul floral, așa cum o demonstrează tratările afine ale acestui personaj, rezultat al decupajului dramatic al scenei shakespeariene. Tema era tratată și de Pallady într-un tablou elocvent pentru gustul simbolisto-decadent. Ingenuitatea poate fi adesea o capcană, însă în aceste cazuri, ea ilustrează teme apropiate gustului decadent, femei aflate sub semnul unei sensibilități maladive înscrise într-o senzualitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei obținute postmortem, a derizoriului existenței și efemerității fiecărui act, fie el și cel al presupus nemuritoarei arte? Putem scruta acest tablou și prin scena shakespeariană a monologului hamletian în fața craniului lui Yorick, măscăriciul, nebunul. O filozofie a morții, dar mai ales angoasa ei într-o mizanscenă venerică brizează sensibilitatea poetică de liră simbolistă a artiștilor finiseculari. Moartea nu rezidă doar în simbolistica transparentă a craniului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]