888 matches
-
de la France monastique, II, 1906 (apud Riché, op. cit., p. 340). Caenobium nu trebuie să ne păcălească. Școala cenobită era într-adevăr o școală pregătitoare, de inițiere, dar nu o kindergarten, ci o școală pentru adulți, care conduce la viața de sihastru, socotită „de grad suprem”. Deci nu avem de a face cu o sectă religioasă, în sensul modern al cuvântului, ci cu un fel de museion creștin căruia insula îi conferea șanse de izolare. 11. Activitatea lui Cassian a fost studiată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rândurile populației feminine teutone. Numai Ion Barbu a mai povestit, în scrisorile către Tudor Vianu, cu atâta râvnă și haz isprăvile lui erotice în lumea germană. Când le evocă, P. are alt ideal de existență. Se gândește să devină un „sihastru”. Un sihastru care recomandă însă un eros roditor și eliberator, în aceeași utopie de tip țărănesc. Când firea obosește (dar nu pentru multă vreme), memorialistul contemplă pentru o clipă orizonturile melancoliei nervaliene: „Sunt un melancolic - scrie în Soarele melancoliei - în
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
feminine teutone. Numai Ion Barbu a mai povestit, în scrisorile către Tudor Vianu, cu atâta râvnă și haz isprăvile lui erotice în lumea germană. Când le evocă, P. are alt ideal de existență. Se gândește să devină un „sihastru”. Un sihastru care recomandă însă un eros roditor și eliberator, în aceeași utopie de tip țărănesc. Când firea obosește (dar nu pentru multă vreme), memorialistul contemplă pentru o clipă orizonturile melancoliei nervaliene: „Sunt un melancolic - scrie în Soarele melancoliei - în adâncul făpturii
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
alegorii, balade - sunt ale unui manierist care știe să fructifice lecturi și tehnici. Spirit reflexiv cam uscat, construind după scheme apăsat romantice, ca mai târziu Panait Cerna, autorul este un calofil, preocupat de eufonia ritmică și de calitatea prozodiei (Iezerul, Sihastrul, „poveste poetică” - 1896). Ca și prietenul său Anghel Demetriescu, P., om cu serioasă cultură clasică, informat și cu privire la ideile și arta contemporană, a fost un teoretician tradiționalist, intrând în rezonanță cu autori și opere consacrate. Deși teoretiza insistent asupra preeminenței
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
stegarul celui mai desăvârșit senzualism”. Stângăciile de prozodie ori greșelile de limbă, sancționate cu iritare, uneori chiar violent, îi stârnesc câteodată porniri marcate de suficiență. SCRIERI: Odă la rezbel, București, 1877; Ficțiune, imagine și comparațiune, studiu comparativ de literatură poetică. Sihastrul, poveste poetică, București, 1896; Catastrofa Nibelungilor, Craiova, 1896; Înrudirea poeziei cu celelalte arte frumoase (muzica, pictura, plastica și arhitectura), București, 1898. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 41-45; G. Popa-Lisseanu, Vasile D. Păun, UVR, 1929, 22; Perpessicius, Alte mențiuni, II, 397-398
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
și la cele mai simple suflete. Ciobanii din Poiana Sibiului știu astăzi cum prețul de transport al lânii depinde de prețul petrolului fixat pe piața internațională. Această imprevizibilă dinamică economică explică foamea de „știri externe”. În era atomică, viața unui sihastru anonim din peșterile Himalayei depinde, cel puțin în privința subzistenței biologice, de tot ceea ce se poate întâmpla la celălalt capăt al globului. Chiar dacă superficial și viciat, jurnalele de televiziune contribuie la percepția globală a timpului nostru comun. În sfârșit, calendarul evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
funerară), deși nu este clar unde și În ce scop, notația putînd face referire la munca sa din Închisoare. Oricum, Întrucît a dus o viață relativ normală alături de soția și de copiii săi, este puțin probabil să fi fost călugăr sihastru. Se crede că s-ar fi convertit de la budismul Tendai la cel Shingon pe la vîrsta de 27 de ani și se știe că a studiat și alte forme de budism, de la secta Shinto la Mahayana (Mikkyo). La 53 de ani
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
despre motivațiile care conduc la refugiul în reverie, ele au fost adesea evidențiate de Freud. Reveria provine din „privațiune și nostalgie” (1908b/1974). Dacă vedem în realitate sursa oricărei suferințe, putem evada din ea în mai multe feluri. Putem deveni sihaștri sau putem încerca să schimbăm lumea (este o întreprindere fără speranță de realizare și conduce la nebunie). În sfârșit, putem corecta prin vise elemente ale lumii pe care nu le putem tolera (1930/1995). Refugiul în reverie este extrem de frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pentru individualizare - contrar intențiilor poetului - imprimă eroilor, subordonați unei retorici grandilocvente, un aer de fantoșe. Rareori istoria vorbește prezentului cu puterea pildei vii (ca în Muma lui Ștefan cel Mare) sau prin etica aspră a timpurilor de trecute vitejii (Daniil Sihastrul). Față de restul producției lui poetice, legendele tind către o expresie relativ condensată, spre o frază mai puțin încărcată, uneori spre rezolvări aforistice. Pe un teren mai propriu se găsește B. în balada fantastică, căci el poate desfășura aici senzațiile intense
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
unchiului meu din Madrid. Îl vedeam mereu în fața ochilor pe părintele Valente cu care în curând aveam să fiu nevoit să mă confrunt în fața episcopilor. În închipuirea mea, părintele Valente era un bărbat înalt și sfrijit, cu obraji uscățivi de sihastru. Lumina din ochi îi trăda mintea ascuțită ca un brici. Aveam sentimentul că glasul său grav se va încleșta ca o ghiară în argumentele mele dând la iveală părțile slabe ca pe niște răni sângerânde. Fără îndoială că la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și Bătrânul îl urmă. Bisericuța, cât o încăpere mică, era clădită după datină și toți pereții erau zugrăviți cu chipuri de sfinți. Prin ochiurile de geam, lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul privi împrejur. Spre deosebire de biserică, chilioara nu era trainic clădită. Ea trebuia să fie un locaș vremelnic al
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul bisericii, la 20 noiembrie, cu cine știe ce necazuri grele, să ceară un sfat, să dea acatiste sau pur și simplu să sărute mâna sihastrului. Lângă bisericuță, Pimen își săpase în piatra muntelui mormântul, acoperindu-l cu o lespede, lăsând loc atât cât să se poată strecura înăuntru când intra în perioada de hibernare sau atunci când își va fi simțit sfârșitul aproape. Capitolul VII CÎND
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sfârșitul aproape. Capitolul VII CÎND AJUNSE îNAPOI LA SCORBURA în care își ascunsese lucrurile, bătrânul se simți într-un spațiu vidat și instabil, ca și cum s-ar fi aflat la granița fragilă dintre două vise. Avea deasupra cuibul de acvilă al sihastrului și dedesubt ruinele triste și fumegânde încă ale iarmarocului. Așa cum la urcare se scuturase (din întâmplare sau din instinct?) la această vamă imaginară, de obiectele și de gândurile unui tărâm ireal pentru a putea pătrunde în altul, la fel de ireal, tot
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la un ritual pentru setea pământului, prilej pentru autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și primordialitatea imperfecțiunii, a asimetriei. Bătrânul Arhivar se regăsește în sihastrul Pimen: "Ca cerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant". Iar în ceea ce privește imperfecțiunea, ni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
blesteme Și sub icoana a ce-i greu. Am fost, suntem și fi-vom negri În inimi, suflete, în tot Cât timp mai alergăm alegri Cu egoismul ca suport. 13 mai 2004 OMUL FĂRĂ TOT CE ARE Lumea, plină de sihaștri, Sigur astăzi n-ar mai fi, Cum și cerul fără aștri Visul n-ar mai ispiti. Omul fără de visare N-ar mai fi ajuns un’ este, În prag cert de eclipsare, Ori în triumf, spre creste. Și tot asemeni făr
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și Bătrânul îl urmă. Bisericuța, cât o încăpere mică, era clădită după datină și toți pereții erau zugrăviți cu chipuri de sfinți. Prin ochiurile de geam, lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul privi împrejur. Spre deosebire de biserică, chilioara nu era trainic clădită. Ea trebuia să fie un locaș vremelnic al
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul bisericii, la 20 noiembrie, cu cine știe ce necazuri grele, să ceară un sfat, să dea acatiste sau pur și simplu să sărute mâna sihastrului. Lângă bisericuță, Pimen își săpase în piatra muntelui mormântul, acoperindu-l cu o lespede, lăsând loc atât cât să se poată strecura înăuntru când intra în perioada de hibernare sau atunci când își va fi simțit sfârșitul aproape. Capitolul VII CÎND
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sfârșitul aproape. Capitolul VII CÎND AJUNSE îNAPOI LA SCORBURA în care își ascunsese lucrurile, bătrânul se simți într-un spațiu vidat și instabil, ca și cum s-ar fi aflat la granița fragilă dintre două vise. Avea deasupra cuibul de acvilă al sihastrului și dedesubt ruinele triste și fumegânde încă ale iarmarocului. Așa cum la urcare se scuturase (din întâmplare sau din instinct?) la această vamă imaginară, de obiectele și de gândurile unui tărâm ireal pentru a putea pătrunde în altul, la fel de ireal, tot
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la un ritual pentru setea pământului, prilej pentru autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și primordialitatea imperfecțiunii, a asimetriei. Bătrânul Arhivar se regăsește în sihastrul Pimen: "Ca cerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant". Iar în ceea ce privește imperfecțiunea, ni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
geanta după o țigară, iar Sammler Îi oferea un foc. Ea Îi iubea bunele maniere. Fumul Îi ieșea pe nări și ea Îl privea, când era În formă, veselă cu o notă de viclenie. Fecioara cea frumoasă. El era bătrânul sihastru. Când devenea inimoasă cu el și râdea, vedeai că are o gură mare, o limbă mare. Înăuntrul femeii elegante el vedea una necioplită. Buzele erau roșii, limba adesea palidă. Acea limbă - o limbă de femeie - evident juca un rol uimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile vor ține festinul poeții sihaștri tot mai rar se vor desprinde din stampe răzbit de frig cerșetorul dă foc frunzelor brumate c-un țipăt un tren adună mărturisiri și regrete urc pe a vieții scară cană cu vin fiert: ce dulce-i clipa miros de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]