3,605 matches
-
citind în sinea mea dintr-o poezie a bătrânului poet, acele lucruri vechi și triste mai rătăcesc probabil undeva, în lume”, vezi poemul „Soarele de după-amiază”, până la una din descrierile Alexandriei: „Auzind- o cum rostește versurile, atingând cu tandrețe fiecare silabă a grecului visător și ironic, am mai simțit o dată puterea ciudată și echivocă a orașului - peisajul lui aluvial, de șes, și miresmele lui sleite -“. (Ibidem, p. 21) Unul dintre personaje, cuprins la un moment dat de un „sentiment al dezrădăcinării
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
al dumneavoastră, T. Arghezi * [București], 18 mai [1960] Casa Scriitorilor Pentru că vorbesc prost, dar pentru că nici nu pot să tac, dați-mi voie, iubiți colegi, să nici nu vorbesc și să nici nu tac, ci să vă mulțumesc în câteva silabe scrise. Meritele îmi sunt mult mai neînsemnate decât valoarea simțămintelor cu care ați binevoit să mă primiți. Ieri, am fost între doctori, între medici. Azi, mă găsesc între scriitori... Aici mă simt mai la locul meu, lângă tulpina mea, în
Însemnări despre epistolograful Tudor Arghez by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4474_a_5799]
-
apă mică. Nu le distruge, dar nici nu le imprimă mișcarea tumultoasă a înfăptuirilor care schimbă lumea. Sunt niște amintiri de porțelan, mărturisind o neputință decorativă. O tristețe programatică, susținută de mici curenți de atmosferă, care nu-i clintesc nici o silabă. Edificând un liliput al elanurilor neîmplinite, al pornirilor reținute, al ambițiilor temperate melancolic. După un episod de poezie angajată, aceste constatări detașate, în care frumusețea bate substanța și reprezentarea bate afectul, sunt, la urma urmei, o revanșă.
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
doresc cu mare precizie De data asta îmi doresc cu mare precizie. Pentru că piticul tău monolingv, cu degete lungi, prost integrat, nu înțelege neapărat metaforele noastre. Da data asta îmi doresc mai încet. Pentru că în dorința mea sunt numai șapte silabe, care, traduse în limba celor fără de patrie, ar umple șaisprezece volume groase. De data asta îmi doresc foarte liniștit. Pentru că eterul e plin de zgomotul încurajator al prăbușirii al promisiunii neglijente, al dreptului ieftin și al adevărului demodat. Pentru că îmi
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
sau în reveriile generoase ale lui Don Quijote solul său cel mai fertil. Și există, fără îndoială, în fiecare dintre noi o relație cu sine care nu se eliberează de iluziile existenței ordinare decît atunci cînd ascultăm un ritm ce captează silabele scurte și lungi ale cuvintelor limbii noastre natale. Asta nu înseamnă, evident, că nu trebuie să ne păzim de exaltările facile ale muzicii verbale. Ritmul din cuvinte se poate pune în slujba elocinței pur și simplu. Minciuna poate folosi acest
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
-i dădea un mers scandat; figură, altfel, fină, umbrită de o pălărie lăsată pe dreapta pentru a masca o pleoapă adormită. Totul rămas infantil, membre gracile, gesturi de păpușă japoneză, glas de copil, aproape nearticulat, cu alintări și prelungiri de silabe insuportabile". În Agendele lovinesciene "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" este menționată începând din 1937, cu lecturi în cenaclu ale unor nuvele (,,Medalionul", ,,Narcoza", ,,Aventura" ș. a.) care obțin adeziunea estetică și chiar entuziasmul criticului-mentor (,,Talent!", ,,Nuvela Aventura, Gurian. Magistrală", ,,o
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
mele de buchisitor tenace, de ticurile, de obsesiile inevitabile (cum naiba să te debarasezi de obsesii?), vor fi mai limpezi, mai sincere, indiscutabil fragede. Și-apoi s-apar și eu, obosit, abia ținîndu-mă de caligrafiile șerpuitoare, capricioase, gîfîind s-ajung silabele din urmă. Sînt nevoit, n-am încotro! Renalul Montaigne m-a sfătuit să fiu răbduriu. În sensul rezistenței neștirbite!
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
îndrăznețe, trenuri marfare trecînd la nesfîrșit prin halta copilăriei... Sfios e sufletul, inima zbate-n cele patru camere un sînge înviorat de mirosul proaspăt de dulce nimfoaică. Nu mă străduiesc să fiu cuminte, sînt aievea liniștit, domolitor rostogolindu-mi-se silabele înmărgelate pe-un fir de mătase-argintiu. Am căutat să plîng și n-am putut. Și mi-am zis că lacrima e pentru altă zi, mai folositoare picăturilor ce-mi sparg cîteodată ochii, altfel mați, lucitori pe dinafară, umpluți cu obiecte
Împreunînd trei degete ale dreptei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15193_a_16518]
-
Cîte întîmplări! Înghesuind dulce și-amar trecutul și viitorul în secunda subită. Și deodată înțeleg că voi repeta mereu cuvintele buchisite cu strășnicie, adăugînd bucurie, tristețuri, iluzii zănatice, realități trainice, turnuri de piatră, iederi învolburate tandru... Voi înflori rîndurile cu silabe lustruite temeinic în nădejdile și deznădejdile mele, ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea surprinzătoare, copleșitoare... Reîncep timid, fericit că pot ține în mînă, strîns cu cele trei degete ale rugăciunii, pixul fluid, alunecător în blîndețea aparent tihnită a
Zgîrie-mi viața pe un cristal (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15345_a_16670]
-
de piele cortina din dreptul inimii ești plătit să trăiești punctual ca un funcționar al sorții ești plătit să-l treci pe orb noaptea lui ești plătit să crezi promisiunea păsării cîntătoare trăiește intersecțiile cuvintelor pentru o oră fii chiar silaba dintr-un cîntec pe umărul căruia am plîns cu toții probabil că se întîmpla într-un film prost și era un cîntec ca un pahar de rachiu într-o gară ... Cine-l poate concedia pe funcționarul sorții? Trebuie să potcovesc melcii
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
fi în stare să-i dau forma sanctificării încă sunt prea tânăr. Vezi? Anii mei s-au adunat zadarnic pe țărmul unui râu care nu curge. Mai bubuie o inimă precoce, dar nimeni n-are forța să-mi răspundă. Asemenea silabe stau de pază pe osia de var a Marii Urse, În dilatarea soarelui sunt aripi de vulturi ageri, în căderea unei garoafe poți citi alunecarea spre nord a sfintei insule-a iubirii. Sonetul VII - orzul aniversar al unui agricultor. Așa
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
o hlamidă albă desprinsă din cer). Îl însoțea un câine orb. Pe umăr, marele grec purta un fel de corb Se opri în fața Templului-Carte. Îl luă în mâini și îl înălță spre lumină Prin văzduh zburau roiuri de litere cifre, silabe, sintagme, versuri, versete, pasaje. Întreaga urbe se legăna ca o verticală umbră de chiparos pe colina Asissi, se desfăta precum o meduză într-o noapte chopiniană, lehuză Foile se desprindeau de cotor. Militarii, soldații culegeau risipitele pagini Apoi, în reverie
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
Ion Brad lui Ion Horea întâmpinând 85 de ani Sigiliul unic (Epilog la Reversurile lui Ion Horea) Sigiliul unic al poeziei tale Nu-l pun doar pe hârtia-ngălbenită De toamna vârstei noastre luminate... Tu îl așezi pe fiece silabă, Pe fiece cuvânt chemat să cânte Și psalmii bibliei, și de mult uitatul Cântec de leagăn - bocetul din urmă... Când mă aplec să-i deslușesc adâncul, Dau de-o fântână prea ascunsă mie, Robul izvoarelor de suprafață... Acolo-n adâncuri
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
sângera pentru toate Adunând din neant lumina facerii... Ca și cum, ca și cum... 1995 Poeții, Poeții Cum zgâlțâie timpul Poeții, poeții, Frângându-și nimbul Și linia vieții! Plăpândele toamne, Teribile, iernile, Pe versul lor, Doamne, Tu cerni-le, cerni-le... Le tremură buzele, Silabele scapără... Mai lasă-le Muzele, De Hades îi apără! Prea multe, prea multe, Perfide, ispitele Din vremuri oculte, Din toate ursitele... Mai lasă-le, lasă-le Un zâmbet măcar, Să-și reazime oasele Fragile, de var! 1996 Dezmărginire Bogate zările
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
semăn cu îngrijorările mamei: o țintă lipsită de apărare și în multe case nu mai locuiește nimeni numai în fundul grădinii un ghiocel otrăvit alfabetul Zidul Au înlocuit muzica cu mirosul și cu atingerea le-au depozitat în geometria înfundată cu silabe a urechii; unii spun una ceilalți că vinul din altar n-ar mai avea timp să dea un nume bolii și lăstunii care atîrnă de maluri sînt o zbatere ușoară a lobului temporal prin care panica coboară încet peste hainele
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
sparg" (Amfiteatrul din nori). Durerea, fragilitatea, nelipsite dintr-un destin asumat, sunt răscumpărate de o artă a scrisului vecină cu rugăciunea, deoarece nu orice scris e mântuitor, ci doar acela demn de o fiică a Nordului: ,când sloiuri/ deschid o silabă de argint/ jertfindu-se timpului/ aș scrie o carte/ cerneala ei albă/ pieirii m-ar smulge" (), asimilabil frigului metafizic ,fără de iarnă", nopții ,fără urmă de stea", porții ,fără urmă de casă" și poemului fără cuvinte, menționate în acea profesiune de
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
trece atunci cu o femeie neagră în brațe peste o punte subțire în hau În ungherele netrebniciei noastre se sapă din greu cu mâhnire cu furie se sapă o adâncă întunecată crevasa așteptat sunt să spintec beznă cu buzele cu silabele mele primejduit că și ține fluture negru odihnindu-te în lumina mâinilor în timp ce hei rup hei rup oasele noastre lingușesc brazdele proaspăt întoarse peste cei morți în timp ce bem în tăcere vinul aproape înghețat primejduit sunt ca și ține fluture când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Academiei RSR pentru volumul Teatru (1972); Premiul "Bacovia" al revistei "Ateneu" (1984). SUNT OCROTIT când scriu, creionu-mi geme între dește, în cele trei, cu care mă închin și simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. printre silabe mă proptesc pe dreapta. cu stânga dinspre inima stau paj, că nu se știe cât de-naltă-i treaptă pe care șui și nu-mi stă nimeni gaj. până mai ieri sorbeam tuberculoză din țigarete cu bacilul Koch și-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
1989), Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian (2003), Libertatea metafizica eminesciana (2005), Deșchideri metafizice în lirica eminesciana (2007), Eminescu sau dincolo de absolut (antologie, 2010). 4. Garabet Ibrăileanu, Studii literare, Ed. Junimea, Iași, 1986, p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Clipă!”). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silaba din ultimul șopot? Nu știu! Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și, ajutămă, Doamne, să trec!” Rostirea harică dar și meșteșugita aduce în prim plan bogate încărcături emoționale ,,Poetul este mut, s-a dus tarotul! Să vină primăvară din-nainte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
la dispoziție chiar ,,Evanghelia inimii”, suntem gata să contrazicem și să rostim cu fermitate că poetului Theodor Rapăn i se pot alătura truditorii cu hâr intru credință poeziei. Estetică specială a cărții se sincronizează cu vocea lirica a poetului. Cuvântul, silaba, clipă, melanholia, tăcerea, profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbră, norii, oglindă, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea - sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim lirismul profund, rafinat al poetului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lui adânci și înțelepciunea lui sculptata pe-ale nemuriiri dure stânci. la mormânt îi ducem pâine caldă și-un ulcior, cu vin de Botoșani. muzele în Lacul lui se scalda când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit poetul o silaba despre o legendă dintr-o stea, apoi gândul și l-a șters în grabă: ce va păsa, oameni buni, de ea ? nu se cade să-l trezim din vise. azi, MIHAI, este un prinț celest. mai grăiește doar prin manuscrise
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de gen, mai spicuiesc câteva din comentariul unui critic răutăcios: englezii amatori de operă nu se dau în vânt după Andrew Lloyd Weber, nu se spune ,the Tate Modern", articolul nu are ce căuta acolo, ,Eleanor" are accent pe prima silabă. În paranteză fie spus, ca să afli ultima chichiță, nu trebuie altceva decât să fi auzit măcar o dată melodia ,Eleanor Rigby" de la The Beatles... Aud deja cum mi se reproșează, ca și atunci când dau de bâlbe istorice minore, că las niște
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
fizicii, făcându-i să trăiască după legile naturii; transcriind aceste legi, ele se păstrează până astăzi, sub numele de belagine...». înainte de orizontul anului 1199, etnonimul Belac deja cunoscuse sincopa lui -e(Blac), ori redeschiderea-i sub influența accentuatei vocale din silaba secundă (Balac), „fricativizarea“ / „labiodentalizarea“ oclusivei inițiale (p/ b> v-) și „fricativizarea“ / „laringalizarea“ dinspre plural a consoanei finale: Vlac > Vlachi > Vlah; în unele documente redactate în latina medievală mai apare și nesincopat, cu -e> -a-: Ioan / Ioniță Asan «ilustri Blacorum / Valachorum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
carte, coloși gonind prin somnul împăturit în satul copilăriei mele, Din vis în hău mă chiamă fiara. Feri-m-ar Domnul! POETUL Doamne, cum de-l mai înduri! De ore în patru labe, Cică printre crăpături I-au scăpat niște silabe. ALT POET Când timpul doare ca halca ruptă din vite, și zarea urlă pe șesuri cât strechea de iapă, El, bucați sub copita disperărilor, scapă într-un cer de vorbe cu stele potrivite. P O E Z I I Ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]