941 matches
-
populau universul haotic al lui Zeliha s-ar fi putut foarte bine să existe și păsări moarte, Însă cu siguranță nu exista blândețe sau disperare. Nu ar fi acceptat așa ceva. S-a Îndreptat de spate și și-a dat toată silința, deși era extrem de neplăcut, să meargă pe un singur toc. Nu peste mult timp, se grăbea prin mijlocul unei mulțimi Înarmate cu umbrele, etalându-și picioarele splendide, șchiopătând ca o notă falsă Într-un cântec. Era un fir de lavandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Tânărul aruncă o privire de-a lungul raionului de parcă s-ar fi gândit să o ia la fugă În orice clipă, dar nu se putea hotărî În care direcție. — Lucrez cu jumătate de normă la Cactus Grill - Își dădu Rose silința să-l facă să Înțeleagă - restaurantul ăla mare de la etajul doi al Ligii Studenților, Îți aduci aminte? De obicei stau În spatele tejghelei unde se servește mâncarea condimentată - știi tu, omlete și quesadillas. Sigur, e o slujbă cu jumătate de normă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să fie cel mai pornit Împotriva turcilor! În noaptea aceea, când toate femeile din familia Kazanci s-au dus la culcare, Armanoush s-a dat jos din pat În pijamale, a aprins lampa slabă de birou și, dându-și toată silința să nu facă nici un zgomot, a deschis laptop-ul. Până atunci nu remarcase niciodată cât de mare și de supărător era zgomotul pe care trebuia să-l faci ca să intri În rețea. A format numărul de telefon, a găsit nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
calitățile ei. Mai mult, semăna cu o carte misterioasă, scrisă Într-un alfabet tainic. Oricât de mult ar fi Încercat Mustafa să-i ghicească intențiile, nu reușea În ruptul capului să-i deslușească expresia Întunecată. Totuși și-a dat toată silința să pară recunoscător pe când lua bolul cu ashure. Tăcerea care a urmat era grea și indescifrabilă. Nici o tăcere nu i se păruse atât de Încrâncenată lui Mustafa. Rose s-a răsucit În somn, de parcă aceasta ar fi deranjat-o, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Porfiri Petrovici, cu cel mai mare respect, începu funcționarul pe un ton care îi contrazicea cuvintele, ce fel de declarație așteptați să îi iau... și indică spre femeia, cu fața contorsionată de suferință, ăleia? ă Dacă îți vei da toată silința, am încredere că va fi mai mult decât bine. § ă Nu-i destul pentru a continua. Comisarul șef Nicodim Fomici Maximov puse biletul pe biroul său. Se lăsă pe spate în scaun, cu ambele mâini în spatele capului, și privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
principală aici. ă Voi ține cont de sugestia dumneavoastră pe viitor, spuse Porfiri, înclinându-se respectuos în fața lui Pervoiedov. ă Nu-i nevoie, insistă Liputin brusc. Eu unul nu înțeleg logica argumentului conform căruia dacă doctorul și-a dat toată silința să își care toate uneltele până aici, noi trebuie să îi permitem să le și folosească. Chiar și cu prezența doctorului, suntem în fața unui exercițiu care nu ne va duce la niciun rezultat. ă Este însă un detaliu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
face recurs. Porfiri zîmbi slab. ă Trebuie să îmi accept soarta. Nu-i ăsta destinul rusesc? ă Nu, nu este, obiectă Nicodim Fomici iritat. Nu cred că stoicismul este o caracteristică rusească. O deplor! ă Trebuie să îmi dau toată silința în a-l ajuta pe prokurorul Liputin la descoperirea criminalului. Acesta este prioritatea mea acuma. Dezamăgirile mele personale sunt irelevante. După un moment, Porfiri adăugă: Cine se face responsabil de crimele astea este cu sigurnață în stare să omoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În zigzag sau Într-o formă geometrică mai neobișnuită, Îi zise Charlie, de Îndată ce o zări la rulotă. Să mute scaune și mese grele pentru Charlie? Ce Încântare! Charlie Jones avea tot soiul de sarcini pentru ea și Își dădea toată silința să ajute, dar nu era prea pricepută la aranjarea lucrărilor de artă, știa asta. „Ai putea, te rog, să faci asta?“ sau „Ai putea, te rog, să faci ailaltă?“ striga el fără Întrerupere. Ca maștera din povestea Cenușăresei, Charlie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe stradă. Cu morții nu riști niciodată nimic. Ei sunt foarte politicoși și discreți; singurul pericol e să te plictisești de atâta discreție. Cutreierând printre scaieți, uitându-mă la stâncile care străluceau în lumină, eram hotărât să-mi dau toată silința la cimitirul cel nou, să acopăr prin râvnă lipsa mea de talent. Mă obișnuisem și cu ideea că profesia de cioplitor de cruci nu era atât de jenantă cum mi se păruse altădată; la urma urmei, totul se termină sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar nu mai avusese niciodată o misiune ca aceasta. Să găsească tatăl ideal pentru copilul lui Fran ar putea fi o provocare interesantă. — Dar încerci de ani de zile să-i găsești un bărbat, murmură soțul ei, Simon, dându-și silința să-i trezească Henriettei interesul pentru o partidă de sex. Toți se îndrăgostesc de ea până peste urechi, Fran îi trimite la plimbare și ei nu-ți mai vorbesc niciodată. Henrietta simți penisul soțului ei începând s-o împungă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
receptor și Francesca voia să-l lase din mână. Trebuia să-și revină. Ce-i spusese întotdeauna tatăl ei? Înfruntă-i pe bătăuși și or să se dea bătuți. Ei sunt adevărații lași. — Mă amenințați, domnule Wadey? Fran își dădu silința să adopte un ton de gheață. — Pentru că toate convorbirile mele sunt înregistrate, cum e și firesc. Era o minciună, ar fi fost o adevărată risipă, dar el n-avea de unde să știe asta. — Du-te naibii atunci și sper ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era, în ciuda bunătății și generozității pe care o arăta față de copiii altora, prea afectat de suferința îl măcina încă, oricare era aceea, spre a-și dori proprii săi copii? Ei bine, zise Sean McGee, tânărul stagiar blajin, dându-și toată silința să pară agresiv, cine mi-a furat curelușele de la bicicletă? — Auzi, șefa, nu vrei mai bine să scriu despre Masacrul de Sfântul Valentin? o întrebă Mike Wooley cel plin de fițe pe Stevie, imitând accentul tărăgănat al ziariștilor din Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asta ești, dragă, spuse mândră Camilla. Laurence simți dragostea și mândria din glasul Camillei și-și dori, ca întotdeauna, să-i poată răspunde. Cerea atât de puțin de la el, dar el nu-i putea oferi nici măcar atât. Își dăduse toată silința, dar în el nu se trezise niciodată un sentiment spontan de afecțiune. Prefăcătoria va trebui să-i țină locul. Era, la urma urmei, un lucru mai bun decât adevărul. Întinse mâna și o strânse pe a ei. Sunt doar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care să vărs. Stevie hohoti. — Îmi place! Băiatul ăsta are stil! Cunoscând-o foarte bine pe Fran și ținând extrem de mult la ea, Stevie își dădu seama destul de limpede că se întâmplase ceva între ea și Jack. O să își dea silința - discret, în măsura în care era în stare de asta - să afle ce anume. Jack și Fran erau două dintre persoanele foarte dragi ei și nici de-a naibii n-avea să-i lase să rateze șansa la fericire la care ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acesta se ridică. Era limpede că doctorul dorea să discute doar cu ea și cu mama ei, iar Ralph ghicise acest lucru. — Pe curând, încercă Ralph să glumească, și nu-i spune despre gin și revistele deocheate. Fran își dădu silința să râdă, dar simți un nod în gât. Știa că încerca să fie curajos, să facă haz de necaz, și își dădu seama cât de înfiorătoare trebuia să fie toată povestea pentru el, care avusese întotdeauna o minte atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu halatul lui de mătase și o pălărie de pai! Fran își stăpâni cu greu un chicotit. — Pare o alegere inspirată pe o vreme ca asta. A avut cineva vreo obiecție? — Francesca, nu despre asta e vorba! Și-au dat silința să-l ignore. Chestia e că se comportă din ce în ce mai ciudat. Ție puțin îți pasă, fiindcă te ocupi zi de zi la ziarul tău neprețuit, dar pentru mine mărturisesc că asta a fost ultima picătură. Așa că l-am sunat pe Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care e mai preocupată de termenele de predare decât de lenjeria de pat. Fran râse. — Nu-ți face griji. Mama lui Laurence pare să-și fi găsit vocația în asta. Știu că sunt nora de coșmar și-mi dau toată silința. Pur și simplu nu pot să nu consider Fair Exchange mai fascinant decât prosoapele asortate și prăjitoarele de pâine. — Biata Camilla. Stevie îi aruncă lui Fran una din privirile ei crunte și neclintite, una din aceea care îi făcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-sa. Se întrebă ce îl făcuse s-o pomenească acum. Sentimentul de vinovăție care îl pândea pe Jack de fiecare dată când se întâmpla ceva în viața fiului său țâșni din ascunzișul său. Oare ar fi trebuit să-și dea silința mai mult să-și repare căsnicia cu atâția ani în urmă? Gândul că micuța Louise, fiica pe care de-abia dacă o cunoștea, creștea la celălalt capăt al lumii îi trezea o tristețe atât de sfâșietoare încât încerca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și simplu intimidată de atitudinea de mare doamnă a Camillei sau poate că povestea cu tatăl ei o afectase mai mult decât ar fi vrut să recunoască, așa că era bucuroasă să lase totul în grija altcuiva. — Da, își dădu Fran silința să facă pe nora cea bună. Arată minunat, Camilla. Se întâmpla cu adevărat! Peste trei săptămâni avea să fie o femeie măritată. Realitatea o izbi ca un duș rece. Până și proba pentru rochia de mireasă păruse o joacă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu prăjina, mai degrabă. Atâta timp cât ești și tu de acord, desigur. M-am gândit că ți-ar surâde ideea ca ea să aibă grijă de Ralph după ce ne căsătorim. Ben hotărî că de data asta ar trebui să-și dea silința să nu-i mai întrerupă și se strecură în dormitorul lui. Fran se așeză, simțindu-se deodată copleșită. — Poate să ne ajute și cu copilul, continuă Jack pe un ton amical. Spune că deja se simte ca și cum ar fi bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a strâns de jos brâul și l-a legat, frumos, la șold. — Da, mi-a spus Tomoe... Nu știu ce să zic... Takamori i-a povestit mamei pe nerăsuflate despre scrisoarea de la Singapore. După părerea mea, ar trebui să ne dăm toată silința să-l facem să se simtă ca acasă, mamă. De fapt, mi-e prieten. Am corespondat cu el și se bazează pe mine. Hai să-i acordăm șansa să vadă cum trăiește o familie de japonezi. N-are decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Takamori râzând. — Mergem numai noi, bărbații, Gas. Dar amintindu-și de bani, Takamori s-a răzgândit și a invitat-o și pe Tomoe. — Dacă mă gândesc mai bine, Tomoe, ar putea fi și pentru tine o lecție. Și-a dat silința să facă invitația să sune cât se putea de natural. — Ai de gând să-i arăți lui Gaston și cealaltă față a Japoniei? — Nu fi proastă. N-ai decât să vii și tu să vezi, dacă dorești. După ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că nu sunt capabilă să recunosc un bărbat adevărat numai pentru că n-am ce face cu Gaston!“ Și-a amintit de prima întâlnire cu Gaston în cabina de clasa a patra de pe vaporul alb, Vietnam. Și-a dat atunci toată silința să nu pronunțe cuvântul „cal“, ca să nu pufnească în râs. Există chiar așa o mare deosebire între gusturile bărbaților și ale femeilor în ce-i privește pe bărbați? Oricât se uita la el, Gaston nu era pentru ea decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de stele sclipeau puternic pe cerul întunecat. Takamori nu mai cunoscuse altă ființă omenească atât de naturală și pură cum era Gaston. La fel cum stelele se străduiau să lumineze cerul noaptea, tot așa și acest străin își dădea toată silința să aducă lumină oamenilor, cu inima lui curată. Privindu-l pe Gaston, care-și fixase ochii asupra stelelor strălucitoare, Takamori și-a amintit subit de Povestea tăietorului de bambus. Se spune că prințesa Kaguya a coborât pe pământ de pe lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la Calden să ne luăm rămas-bun. — Știu. Și, cu toate că-mi place la nebunie ideea de a fi domnișoara ta de onoare, fă-mi favoarea de a nu păși către altar Într-o rochie ca o bezea. — O să-mi dau toată silința, mă strîmb eu, dar mă luminez de Îndată, căci tocmai mi-a venit o idee. Hei, dar de ce nu vii și tu? Nu sînt În stare să-mi susțin cauza cînd maică-ta e prin preajmă, dar ai putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]