748 matches
-
referă premisa normei și ipotezele de excepție afirmate de reclamantă. ... 103. Astfel, autorul sesizării a expus, cu claritate, raționamentul juridic care sprijină varianta de interpretare propusă, aflată în consens cu cvasiunanimitatea opiniilor teoretice exprimate la nivel național, iar la finalul silogismului logico-juridic a concluzionat în sensul că modificarea gradației ori promovarea în grad profesional nu are semnificația intervenirii unei schimbări a funcției sau a condițiilor în care își desfășoară activitatea personalul, în înțelesul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență
DECIZIA nr. 245 din 23 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300365]
-
de trăsături care asigură unitatea semantică a unui text. La nivelul formei textului, identificăm forme logice, mijloace retorice și suprastructuri specifice fiecărui tip de discurs. Termenul de forme logice trimite la structurarea unui text pe anumite tipare, definite ostensiv ca silogisme, raționamente condiționale, inducții. Mijloacele retorice sunt acele tehnici care organizează textul prin formule și proceduri precum ritm, rimă, melodicitate, slogan etc. În sfârșit, termenul suprastructură este folosit de Van Dijk pentru a propune o schemă a compoziției textelor: "suprastructurile sunt
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
se împart în două mari categorii: deductive (logic necesare) și inductive (probabile). Deducția Deducția este o formă de raționament în care dintr-un număr de premise rezultă, în mod necesar, o concluzie. Argumentarea de tip deductiv utilizează anumite tehnici precum silogismul, raționamentele disjunctive sau condiționale. Silogismul a fost definit de Aristotel într-o formulă care a rămas celebră până astăzi: "silogismul este o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
categorii: deductive (logic necesare) și inductive (probabile). Deducția Deducția este o formă de raționament în care dintr-un număr de premise rezultă, în mod necesar, o concluzie. Argumentarea de tip deductiv utilizează anumite tehnici precum silogismul, raționamentele disjunctive sau condiționale. Silogismul a fost definit de Aristotel într-o formulă care a rămas celebră până astăzi: "silogismul este o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat"63. Structural, un silogism
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
care dintr-un număr de premise rezultă, în mod necesar, o concluzie. Argumentarea de tip deductiv utilizează anumite tehnici precum silogismul, raționamentele disjunctive sau condiționale. Silogismul a fost definit de Aristotel într-o formulă care a rămas celebră până astăzi: "silogismul este o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat"63. Structural, un silogism cuprinde trei și numai trei noțiuni, reunite în trei propoziții, dintre care două premise și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Silogismul a fost definit de Aristotel într-o formulă care a rămas celebră până astăzi: "silogismul este o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat"63. Structural, un silogism cuprinde trei și numai trei noțiuni, reunite în trei propoziții, dintre care două premise și o concluzie. Bineînțeles, de multe ori silogismele nu apar în discurs sub forma standard, ci sub o formă entimematică, cu una din propoziții subînțeleasă. În
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat"63. Structural, un silogism cuprinde trei și numai trei noțiuni, reunite în trei propoziții, dintre care două premise și o concluzie. Bineînțeles, de multe ori silogismele nu apar în discurs sub forma standard, ci sub o formă entimematică, cu una din propoziții subînțeleasă. În plus, silogismele pot fi compuse, realizând polisilogisme. Raționamentele disjunctive conțin, minimal, două premise. O premisă realizează o disjuncție între două propoziții. A
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
trei și numai trei noțiuni, reunite în trei propoziții, dintre care două premise și o concluzie. Bineînțeles, de multe ori silogismele nu apar în discurs sub forma standard, ci sub o formă entimematică, cu una din propoziții subînțeleasă. În plus, silogismele pot fi compuse, realizând polisilogisme. Raționamentele disjunctive conțin, minimal, două premise. O premisă realizează o disjuncție între două propoziții. A doua premisă afirmă sau neagă una din propoziții, rezultând o concluzie care neagă sau afirmă adevărul celeilalte propoziții. Alte forme
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
tipuri de memorare, cu trei feluri de imagini și cu tot atâtea feluri de conceptualizare, cu trei tipuri de adevăr, cu trei tipuri de științe, cu trei metodologii conceptuale și tehnice, cu trei tipuri de orto-deducții, cu trei feluri de silogisme <<contradicționale>> și cu trei feluri de <<recurență contradicțională>> etc., etc.302". Am reprodus și această lungă frază nu doar pentru a ilustra imaginea gândirii triadice. Ea contrastează flagrant cu zgârcenia verbală a logicianului-exeget Petru Ioan. Nu numai că sintetizează viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
urmează o serie de articole în jurul noțiunii (Curentul socialist și literatura noastră, Sectari?, Arta socialistă, Supărarea socialiștilor), dar și atacuri care nu pot fi asimilate unei controverse literare: Interviul d-lui T. Meț (Tony Bacalbașa), Mille și „Mielul sugativ”, Din silogismele d-lui C. Vraja. Pentru Vlahuță arta are drept scop frumosul în sine, artistului i se cere doar să fie sincer și să se supună complexității vieții, iar tendința e înțeleasă ca aservire față de un partid. Foarte sensibil la ideea
VIEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
citi cameleonice - n.n.), măcar că ele se manifestează prin numerii Românului (numerele acestui ziar liberal - n.n.) și măcar că dlui își face prin ele un numerar. Tema racului revine obsesiv la Hasdeu atunci când acesta se referă la Monstruoasa coaliție, pe seama căreia construiește silogisme acide de genul: Boierii (conservatorii - n.n.) sunt retrograzi. Retrograzi sunt racii. Boierii sunt raci. sau Liberalii (radicali n.n.) sunt stacojii. Stacojii sunt racii fierți. Liberalii sunt raci fierți.
UMOR HASDEEAN. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1729]
-
creatori ai veacului, sublimează Ncesitatea în Valoare.” ) La acest moment de început al epocii moderne, nevoia dezvoltării practice este încă dublată de nevoia dezvoltării spirituale a persoanei, de dorința de a înlocui rămășițele unui spirit muribund, respectiv speculațiile scolastice și silogismul sterp, cu o rațiune autonomă, riguroasă, cu finalități practice, din care se va naște un ideal obsesiv, cel al certitudinii. Tocmai această însoțire încă armonioasă a concretului, a materiei cu spiritul, pe care o găsim ilustrată emblematic în filosofia lui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o percepem imediat prin noi înșine”. Și din același motiv imediatitatea ne ferește de capcana unei îndoieli infinite, din același motiv certitudinea de a exista ce se stabilește printr-o “simplă inspecție a apiritului” ne scutește de recursul inutil la silogism. De fapt, răspunsul lui Descartes se rezumă astfel: cogito-ul este un principiu evident prin sine însuși. A reveni la sursa oricărei cunoașteri, înseamnă a regăsi în noi lumina acestei “cunoștințe interioare care precede întotdeauna experiența”. Meditația, eliberată de obstacolele și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
medieval, existența esenței omului apare imediat, fără intermedierea rațiunii care l-a făcut celebru pe Descartes. Existența izbucnește direct, îndoială egal existență, ceea ce ilustrează infinit mai bine calitatea de intuiție a cogito-ului. Formula inspirată a lui Descartes, cu alură de silogism, ilustrează în secolul XVII, mult mai bine decât formularea lui Augustin, ideea că ființează doar ceea ce este înzestrat cu gîndire reflexivă iar aceasta din urmă nu e altceva decât cogito-ul . Conținuturile particulare ale gîndirii nu sunt importante pentru concluziile ce
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sensul este istoricește determinat prin marile opere ale maeștrilor Evului Mediu. Astfel, matematic vorbind și dacă procedăm prin intuiție și deducție, evidența principiilor nu împiedică, într-o anumită măsură demonstrarea lor. Sfîntul Toma va merge chiar pînă la a utiliza silogismul și îl va afirma pe Dumnezeu cunoscut fără argument, “căci sunt lucruri care sunt astfel cunoscute fără dovezi”. Această poziție este ambiguă dar ea se explică prin lectura ultime părți a Răspunsurilor la Al -II-lea set de Obiecții. Descartes începe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
acestor axiome el stabilește patru propoziții sau demonstrații. Dacă luăm în considerare axioma a 10-a citim aceasta: ) Ce putem observa? Această axiomă conține în ea însăși toate elementele dovezii care este dezvoltată în prima propoziție, prezentată sub formă de silogism: .) Putem deci să afirmăm cu Alquie că .) De fapt atunci cînd Descartes își explică argumentul printr-un silogism, nu e nici o îndoială că demersul său este absolut ireconciliabil cu tomismul.. ) Se vede aici că putem reduce acest silogism la o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Ce putem observa? Această axiomă conține în ea însăși toate elementele dovezii care este dezvoltată în prima propoziție, prezentată sub formă de silogism: .) Putem deci să afirmăm cu Alquie că .) De fapt atunci cînd Descartes își explică argumentul printr-un silogism, nu e nici o îndoială că demersul său este absolut ireconciliabil cu tomismul.. ) Se vede aici că putem reduce acest silogism la o pură petitio principii, căci argumentul nu constă, în majoră ca și în minoră, decât în a afirma că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
formă de silogism: .) Putem deci să afirmăm cu Alquie că .) De fapt atunci cînd Descartes își explică argumentul printr-un silogism, nu e nici o îndoială că demersul său este absolut ireconciliabil cu tomismul.. ) Se vede aici că putem reduce acest silogism la o pură petitio principii, căci argumentul nu constă, în majoră ca și în minoră, decât în a afirma că ideea de Dumnezeu, fiind clară și distinctă, dovedește că existența aparține naturii sale. VI.7. Cunoaștere și necunoaștere a Dumnezeului
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
niciodată consistența. Necesitatea înțelegerii Cogito-ului nu doar ca intuiție ci deopotrivă și ca inferență ar părea să se opună textului din Al II-lea Set de Răspunsuri, unde Descartes insistă asupra faptului că propoziția: Gîndesc deci exist, nu este un silogism, ci o intuiție imediată, ceva văzut “printr-o simplă inspecție a spiritului - rem per se notum simplici montis intuitu agnoscit”.) De fapt, în măsura în care Cogito-ul se întemeiază pe un silogism, atunci trebuie să cunoaștem mai întâi majora: Tot ceea ce gîndesc, este
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
insistă asupra faptului că propoziția: Gîndesc deci exist, nu este un silogism, ci o intuiție imediată, ceva văzut “printr-o simplă inspecție a spiritului - rem per se notum simplici montis intuitu agnoscit”.) De fapt, în măsura în care Cogito-ul se întemeiază pe un silogism, atunci trebuie să cunoaștem mai întâi majora: Tot ceea ce gîndesc, este sau există sau dimpotrivă, ea este înfățișată spiritului atâta timp cât el vede în el însuși că nu se poate ca el să gîndească dacă nu există”. ) Calitatea de intuiție pe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o dată cu analiza lor, pătrundem pe terenul paradoxului: relativitatea determină universalitatea, iar devianța devine normală. E adevărat că, vorbind despre devianță, totul depinde de interpretare, dar aceasta nu înseamnă că universalitatea și normalizarea comportamentului deviant sunt simple construcții teoretice bazate pe silogism; dimpotrivă, acest cuplu de efecte descrie fenomene cu acoperire în realitatea vieții sociale, care este ea însăși dinamică, mobilă, contradictorie. Mai întâi, este necesar să lămurim că universalitatea devianței desemnează două aspecte diferite: a) deși conduitele deviante sunt relative, estimate
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sau derivare) a concluziei din premise, revine la schema de inferență ipotetico-disjunctivă , o generalizare a inferenței categorico-ipotetice În modul ponendo-ponens , pentru „A“ și „B“ În calitate de clauze, iar „X“ - o propoziție oarecare), dar și a congenerei sale În modul tollendo-tollens , a silogismului chryssippian ( ), a modului tollendo-ponens, mai sus etalat () și Încă a multor altor moduri ale inferenței deductive , subsumate de Gerhard Gentzen În regula tăieturii din calcului secvențelor . Grație unui mecanism (non-determinist) atât de simplu precum cel pe care-l susține „principiul
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
Gardner, Nicholas Rescher și Încă multor altora), asupra validării unor tipuri de structuri logice prin metoda aritmetizării (În stilul pe care l-au impus un Leibniz, un Jerzy Slupecki, Edward A. Hacker, Fred Sommers și așa mai departe), asupra deciziei silogismelor prin procedeul „Înstelării“ (În maniera lui Harry J. Gensler), asupra reducerii la absurd prin intermediul antilogismului (procedură pusă la punct de Christine Ladd - Franklin), asupra reducerii la absurd prin intermediul grafurilor (În genul celor studiate de către Charles Santiago Sanders Peirce), asupra
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
permite trecerea de la general (abstract) la particular (concret). Folosirea raționalului deductiv nu e posibilă decât în cadrul organizat al unui sistem axiomatic cu postulatele, regulile și teoremele sale (de exemplu geometria lui Euclid). Gândirea deductibilă axiomatică operează cu structuri riguroase logice (silogismul, polisilogismul progresiv, regresiv) și matematice (algebrice, de ordine și topologice) pe care nu este locul să le prezentam. Raționamentul deductiv a primit un suport deosebit prin dezvoltarea logicii formale, practic inaugurata de epocala The Mathematical Analyses of Logic publicată de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
în asemenea măsură, încft metafizica multora dintre gânditorii epocii constă în a nu avea decât o epistemologie. 8 În acea vreme, rațiunea trebuia să se adapteze sau să piară. Ea se adaptează. O dată cu Plotin, din logică devine estetică. Metafora înlocuiește silogismul. 9 De altminteri, aceasta nu este singura contribuție a lui Plotin la fenomenologie. Aceeași atitudine este în întregime cuprinsă în ideea atât de scumpă gânditorului alexandrin că nu există numai ideea de om, ci și ideea de Socrate. 10 E
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]