4,282 matches
-
noastră, nu pentru ea. E important să ne aducem amintem că noi Întotdeauna plîngem de mila noastră. Of Carole, sînt un prost Carole e nimic vezi tu, eu sînt prostul. Săracul de mine. Apoi auzim voci. Mai Întîi vedem oarecum silueta vagă a unui bulangiu În uniformă, care ne Întreabă cine sîntem. Draga mea te iubesc, deși ești crudă cu mine Tu ești crudă cu mine. La un moment dat una dintre voci devine familiară: — Ei bine Robbo, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
murim singuri, dar nu-i mai rău decît să trăim singuri... 0000000000000000000NU BRUCE 0000000000000000000NU BRUCE000000000000 Acum sînt pregătit și aud cheia. Sar și cad, apoi simt cum mă ridic. Aud un trosnet, dar nu simt nici o durere, iar apoi o siluetă apare În geamul opac al ușii dar nu e ea e prea mică e Stacey nu Stacey ce morții măsii nu deschide ușa... nu... și Îmi pasă... ... vreau mai mult decît orice ca Stacey să nu fie acolo ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
semăna leit cu necuratul. Se strâmba la mine, și mă chema la cină. M-a trezit un zgomot surd venit de undeva din curtea din spate a casei. Ferestrele uriașe de la parterul casei de vizavi Îmi stârnesc o curiozitate morbidă. Silueta unei femei se vede ca o umbră chinezească. Iar am visat un ozene. Era Încremenit deasupra mării și, când m-am apropiat de mare am simțit o căldură ucigașă. Cinci iunie Iubitul ei are probabil, mai presus ca iubirea, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mării și, când m-am apropiat de mare am simțit o căldură ucigașă. Cinci iunie Iubitul ei are probabil, mai presus ca iubirea, un plan din care se Înfruptă cu lăcomie. Prin ferestrele de vizavi se văd ca prin ceață siluete necunoscute, probabil virtuali cumpărători ai spațiului uriaș, gol. Am visat azi noapte un ozene care avea forma unui trup perfect de femeie. Răspândea un miros de busuioc și lumina puternic pajiștea pe care aterizase. Nu Îmi era frică de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sărutat-o. — Bună, Martin, zise Rosemary fără să zâmbească și fiind în mod evident puțin șocată de ceea ce percepea a fi superficialitate din partea mea. Aduci vești de o mare gravitate, adăugă ea pe când ne îndreptam spre ieșire. Am pășit în urma siluetei ei zvelte și cochete și ne-am urcat în automobilul Sunbeam Rapier al lui Alexander. — Vești mizerabile, am spus. Nu-i nimic. Ce faci tu, ce face Alexander? — Bine, atât de bine cât putem fi, răspunse Rosemary. După glas părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Street mirosea a sulf. Era invadată de ceață și cupola din fier forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în grabă. O astfel de siluetă se mișca prin preajmă purtând o mică sferă de lumină palidă înghițită de noaptea opacă și totuși luminoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în grabă. O astfel de siluetă se mișca prin preajmă purtând o mică sferă de lumină palidă înghițită de noaptea opacă și totuși luminoasă din care se materializau cu uimitoare iuțeală oameni și obiecte. Era ora șase fără un sfert. Plecasem cu mașina de acasă destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sau indigestie. Pe neașteptate, am auzit un zgomot în apropiere. Am sărit în sus și am făcut câțiva pași înapoi pe pardoseala denivelată a pivniței. Inima-mi bătea în piept ca un gong. Pe treptele pivniței își făcuse apariția o siluetă. În prima clipă, din pricina întunericului, nu mi-am dat seama cine este. Apoi am recunoscut-o pe Honor Klein. Ne-am privit lung. Inima parcă mi s-a oprit în loc și, pentru o clipă, am trăit senzația ciudată că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
putea fi identificat. Se întoarseră puțin, apoi se depărtară și în cele din urmă dispărură. Mi-am continuat drumul, apoi m-am oprit lângă parapet și am privit în direcția în care, ascunsă de multe văluri de ceață, se înălța silueta măreață a Catedralei St. Paul. Acum abia puteam distinge pe malul celălalt, chiar în fața mea, fațadele depozitelor atinse de razele de soare anemice care însă creșteau în intensitate. Efortul de a pătrunde cu privirea în însăși existența lumii prin ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Aveam să fac ceea ce trebuia să fac, iar faptele mele îmi aparțineau în totalitate. Am pătruns, cu toată această încărcătură multicoloră, în peisajul pestriț uriaș al străzii King's Parade. Dincolo de stâlpii de iluminat se profila, înălțându-se spre cer, silueta King's Chapel cu crenelurile ei tivite cu albastru pe fundalul nopții înalte și înstelate. În lumina lunii clădirea senatului arunca pe iarbă o umbră mai întunecată până în zona unde era alungată de lumina felinarelor. Grandoarea și familiaritatea acestor clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mă ce discuție îngrozitoare și inimaginabilă o fi având loc între cei doi. 21 Am urcat scările în urma surorii mele. Afară ceața era de un galben auriu, încărcată de particule sulfuroase. Respiram anevoie. Am iuțit pasul ca să ajung din urmă silueta care dispăru aproape imediat. Era foarte frig, iar pașii noștri scoteau un sunet slab strivind gheața subțire care acoperea pietrele pavajului. Când am ajuns-o din urmă i-am prins mâna și am strâns-o lângă mine să o încălzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un cerc. Apăsând mai tare i-am înfrânt rezistența și sabia a ieșit din teacă șuierând, iar noi continuam să stăm față în față, depărtându-ne acum unul de altul. Peste umărul ei vedeam cum se apropie din depărtare o siluetă minusculă. Pe măsură ce aceasta se apropia, silueta ei se îndepărta până ce amândouă ajunseră la aceeași dimensiune, două imagini gemene, țepene și estompate, nu prea îndepărtate. Apoi, în timp ce silueta ei se micșora și dispărea, a lui plutea spre mine cu o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am înfrânt rezistența și sabia a ieșit din teacă șuierând, iar noi continuam să stăm față în față, depărtându-ne acum unul de altul. Peste umărul ei vedeam cum se apropie din depărtare o siluetă minusculă. Pe măsură ce aceasta se apropia, silueta ei se îndepărta până ce amândouă ajunseră la aceeași dimensiune, două imagini gemene, țepene și estompate, nu prea îndepărtate. Apoi, în timp ce silueta ei se micșora și dispărea, a lui plutea spre mine cu o viteză tot mai mare iar capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
unul de altul. Peste umărul ei vedeam cum se apropie din depărtare o siluetă minusculă. Pe măsură ce aceasta se apropia, silueta ei se îndepărta până ce amândouă ajunseră la aceeași dimensiune, două imagini gemene, țepene și estompate, nu prea îndepărtate. Apoi, în timp ce silueta ei se micșora și dispărea, a lui plutea spre mine cu o viteză tot mai mare iar capul lui mare, cu trăsături evreiești, arăta ca un ou uriaș plutind peste mânecile largi ale halatului de mătase. Am rotit în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
M-am plimbat prin Hyde Park, m-am întors în apartament și, fiindu-mi frică să stau singur, am ieșit din nou. Parcul învăluit în ceață era gol ca un peisaj selenar dar măcar se zăreau pe ici pe colo siluete umane. M-am gândit puțin la Georgie, dar chipul ei, părând să aparțină deja unui trecut îndepărtat, mă privea cu atâta tristețe încât n-am putut suporta să mă opresc mult timp asupra lui. Nu-i puteam cere lui Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Antonia se opri brusc din plâns, de parcă ar fi întors un comutator, și, pe când treceam pe lângă ea, îmi întinse mâna pentru o clipă. I-am răspuns strângându-i mâna încurajator și am ieșit în hol. În cadrul ușii se profila o siluetă. Firește, era Palmer. Mă așteptam să apară încă de când venise Antonia, iar acum, stând față în față cu silueta lui impunătoare, mă cuprinse o stare de euforie extraordinară. Nu-i vedeam bine fața, dar am simțit cum chipul meu devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mâna pentru o clipă. I-am răspuns strângându-i mâna încurajator și am ieșit în hol. În cadrul ușii se profila o siluetă. Firește, era Palmer. Mă așteptam să apară încă de când venise Antonia, iar acum, stând față în față cu silueta lui impunătoare, mă cuprinse o stare de euforie extraordinară. Nu-i vedeam bine fața, dar am simțit cum chipul meu devine gol și inexpresiv. Eram bucuros că venise. — Antonia e aici? întrebă Palmer. Vorbea pe un ton scăzut, glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sunt suficiente dopuri aliniate pe tejghea, femeile s-au prelins din poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și au Început să se plimbe, legănându-și șoldurile Îmbietoare, care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai Întunecat colț al Încăperii, cu un monoclu vârât sub ochiul umflat. De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
raza de lumină se deplasă În Întuneric. Acum vedeam o bancă părăsită dintr-un parc și câmpii acoperite de zăpadă trecând rapid. Ceva mă deranja la imaginile respective, deși nu-mi dădeam seama exact ce. Apoi lumina zăbovi asupra unei siluete izolate dintr-un compartiment de tren care se zgâlțâia - și dintr-o dată mi-am dat seama ce era: imaginile se derulau invers. Trenul se opri brusc, iar femeia Își puse haina și pălăria cu mișcări ciudate, Încheindu-și nasturii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Da, trebuia să mă mulțumesc cu izmenele, cu toate că mă mai Îmbrăcasem cu ele c-o zi Înainte. Măcar aveau o despicătură În față, la vintre, așa că nu mă jenau deloc. Încă două minte sigure - mai Întâi din profil, apoi toată silueta - și invers - Încă un minut - dacă Îmi strângeam picioarele - dar dacă mă Întorceam și mă aplecam - nu, repede, jos izmenele - la naiba - de ce nu - ciorapii - s-au prins de - fir-ar să fie - douăzeci de secunde - așa - dar unde - zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
va Împiedica pe Lakritz. Apropo, arată bine: mobilier În Jugendstil, gravuri englezești, bucătărie pavată. În baie, Încălzire cu gaze, pe rafturi, bibelouri, pe jos, covoare. — Și? Anton stătea pe gânduri. — Și un ditamai șifonierul. Haine pentru orice ocazie, pentru orice siluetă, pentru oricare parte a zilei. Unele mi s-au părut cam provocatoare - ca ansamblul ăla din piele. Crezi că-l folosea la călărit? Trebuie să fi fost foarte incomod cu gulerul ăla țeapăn și cu fără nimic să acopere partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de chirurgi, pentru că am descoperit aproape imediat o a treia persoană legată de o masă de operație - astfel Încât operația pe cale să Înceapă să poată fi executată cu precizia necesară. Pacientul avea o glugă neagră pe cap, În timp ce, În mod ciudat, siluetele În alb purtau măști care le acopereau fețele. Un doctor pocni o siringă cu degetele, ridicând-o. Din vârf se strecurară patru, cinci bobițe. Apoi frecă antebrațul pacientului cu un tampon și Îi injectă ceva ce părea un aneztezic, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
privit-o atent. Spre surprinderea mea, În prim-plan l-am descoperit pe Wickert, cu zece ani mai tânăr, zâmbind generos. Câțiva metri mai Încolo se vedea un ofițer mai tânăr și o femeie Într-o postură stângace, Încadrând o siluetă cu dinții descoperiți și mâinile Încătușate. O fi fost vârcolacul infam de la râul Leine? Dacă da, femeia care-l susținea era cu siguranță Manetti - caz În care o Înțelegeam de ce prefera să acționeze fără a fi văzută. Eminența cenușie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la care aparținea persoana respectivă. În partea superioară a afișului un piept scobit etala un cuplu asemănător cu cel pe care tocmai am avut prilejul să-l văd. Lângă el, un antebraț acoperit cu păr blond și des dezvăluia o siluetă culcată pe o parte, cu mâinile sub cap și picioarele desfăcute generos. În partea inferioară a afișului ni se prezentau doi bărbați. Unul din ei avea organul genital tatuat astfel Încât să pară că trăsese pe el un pulover. De-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
strada pe care stau prietenii mei, am auzit un fluierat melodios. Mai Întâi am crezut că e o marmotă care-mi oferă serviciile ei amoroase, apoi, că ar fi o păpușă masculină. Dar tot ce reușeam să disting era o siluetă nedefinită, strecurându-se printr-o crăpătură Între panourile de lemn ale unei contrucții pe care un afiș rupt anunța existența unui mecanic prin zonă. Am traversat strada și am ajuns la o poartă destul de largă cât să treacă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]