4,438 matches
-
fu surprinsă de privirea lui inteligentă și conștientă. Îi vorbi, dar el era prea plin de propriile lui gânduri ca să-i răspundă. În situația dată, Czinner cântărea dimensiunea acestui al doilea eșec. Știa că e pe moarte. Fusese adus În simțiri de atingerea rece de pe limbă și, după o clipă de perplexitate, Își aminti tot ce se petrecuse. Putea spune În ce loc fusese Împușcat după durerea pe care o simțea. Era conștient de propria febră și de hemoragia ascunsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vină sensibilitatea exagerată a degetelor, sau grăunciorul chiar crescuse? I se părea ei, sau degetele chiar simțeau că aceasta avea o consistență internă proprie, care îi sugera că nu e doar o bucată de carne amorfă, ci una înzestrată cu simțire? Capul curios al băcanului se ivi la capătul culoarului. Carol își retrase mâna din pantaloni, transpirând de parcă ar fi fost surprinsă masturbându-se lângă cuburile de supă. Ei bine, vei spune. Într-o seară, în timp ce te masturbezi, descoperi o excrescență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
l-ar gelui în cap ca pe Mutu, l-ar îmbrăca în costum Armani, i-ar comanda un sicriu cu aer condiționat, ar pune tunurile să tragă la înmormântare. Domnii Ion Iliescu și Adrian Năstase ar ține discursuri pline de simțire la căpătâiul decedatului, declarând greva japoneză a foamei până când poliția îi va găsi pe agresori. Academicianul-șef Eugen Simion va elogia opera celui dispărut. Adrian Păunescu va compune, pompându-și lacrimi în barbă, un poem la catafalc, arătând că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Răsfoiesc voluminoasele volume de lux Humanitas, Nichita Stănescu, Opera poetică, și găsesc hectare de cuvinte fără noimă, șiruri căznite, versificații mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă, o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să însemne tristețea deznădejdea nefericirea trădarea, atât cât să vă închideți în baie și să vă bușească plânsul, ca să scriu și eu, dacă nu vă supărați prea tare, toate astea și să duc povestea mai departe?, îmi mai împrumutați niște simțiri speciale ca să par și eu mai șmecher?, îmi spuneți ce veți face mâine, ce-ați făcut ieri și așa mai departe ca să nu mă mai contrazică fratele meu care e și al dumneavoastră?, vă mai lăsați folosit un pic, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am tîrÎt afară și am pus lăbuța pe ea. Îmi amintesc și azi ce gust bun avea. CAPITOLUL 9 Următoarele lucruri pe care mi le amintesc sînt o mișcare legănată și un miros omenesc pătrunzător. CÎnd mi-am revenit În simțiri, m-am trezit Învăluit În miros omenesc și mai multe straturi sufocante din țesătură de lînă, ca o odraslă a pieilor roșii. Era Întuneric, totul se legăna și mă durea cumplit. Zgrepțănînd la pliurile din material grosolan cu picioarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o persoană îndoliată care se holbează la cadavrul întins într-un sicriu descoperit. În acel moment, stând cu mâna dreaptă pe o spiță a volanului, nu simțeam nici o durere. Încă purtând centura de siguranță, soția bărbatului mort își revenea în simțiri. Un grup mic de oameni - un șofer de camion, un soldat în uniformă ieșit din tură și o vânzătoare de înghețată - își apropiau mîinile de ea prin geam, parcă voind să-i atingâ diferite părți ale corpului. Ea le făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că, spre deosebire de Vaughan, de ea și de Seagrave, eu nu fusesem niciodată rănit într-un accident de automobil. Helen Remington îmi atinse brațul. - Segrave... făcu ea, arătând spre figura absolut destinsă a șoferului cu păr blond, care-și revenise în simțiri și se hârjonea cu băiețelul său. Se pare că mâine sunt de făcut câteva cascadorii cu mașina la studiouri. Îl poți împiedica să participe? - Întreab-o pe soția lui. Sau pe Vaughan - se pare că el dă tonul. - Cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și ambulanței la radioul VHF al lui Vaughan. Cu urechea la rapoartele privitoare la accidente, acesta își pregătea aparatele foto pe bancheta din spate. Când luminile serii se așezară peste ultimele blocaje rutiere ale zilei, Vaughan își reveni complet în simțiri. L-am dus la apartamentul său, un studio mare cu o singură cameră la ultimul etaj al unui bloc ce dădea spre râul de la nord de Shepperton. Încăperea era plină de aparate electronice defecte: mașini de scris electrice, o unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trebuie să o bagi în seamă. De cînd era în Vladia se obișnuise cu așa ceva și privea cu multă îngăduință pe cei care cu orice prilej vorbeau, glumeau, exagerau numai și numai despre acest cui vîrît adînc în mintea și simțirea oricărui bărbat. Era recunoscător domnișoarei K.F. că îl izbăvise cu cîteva cuvinte, doar cu cîteva cuvinte, de înnoirea unor suferințe pe care tocmai le uitase. După ce făcuse acea tentativă chemînd-o la post "pentru a discuta pe îndelete", fusese desigur într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al colbului de hîrtie și cel amar al prafului de pământ. Se amestecau în cerul gurii sale cum s-au amestecat în gura lui Zeus apa și țarina din care s-au făcut oamenii. Simțea atunci cum își revine în simțire, cum e din nou puternic, stăpîn pe toate, pe sine și pe cele ce-l înconjurau, capabil de nebunii și de lucruri înțelepte, așa cum se cuvine unui zeu. Îi venise în minte acest cuvînt încă din primul an cînd umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
voia să fie decît el, nu se gîndea niciodată să întreacă ori să întunece pe altcineva. Nici nu-i păsa de alții ori de gloria lor. Le-o recunoștea, dar nu-l atingea cu nimic, nici în gîndire, nici în simțire. Iar dacă acum l-a rugat pe Balbo să-l ia cu el în escadră, asta era numai pentru că nimeni altcineva în lume, la acea dată, nu putea organiza ceva asemănător. Iar prințul voia să participe el, în fond, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu‑se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să‑și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decât năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decât bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să‑l asemui cu amintirea și pentru că dintr‑un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii, toți cântau Într‑un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cântau Într‑o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și Mântuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea narciselor, blândețea rugăciunii, tocmai ca să‑i cadă și mai greu chinurile iadului, cât Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cântări, cât Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămâii și al făcliei, cât mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gâtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fie Îngropați unul lângă altul, n‑or fi chiar atât de țicniți precum se crede. Poate că țărâna lor s‑o contopi, s‑o amesteca și s‑o uni... Mai știi? Poate că țărâna lor nu și‑o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că‑n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămâne, așadar, nădejdea, că v‑aș mai putea atinge, că v‑aș mai putea simți, că m‑aș putea contopi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îi sări în brațe și ceru iertare iar din ziua aceea avu mare grijă să n-o mai jignească, nu doar de frica ramurii năzdrăvane de copac. În inima Luanei se cuibărise un sentiment aparte și ea purtă această profundă simțire dincolo de trecerea grăbită a Bicii pe pământ. * * * Era un ghemotoc de fată, cu părul galben, vâlvoi și încâlcit în inele, cu o pereche de ochi negri, exagerat de mari, două bețe veșnic julite, ce-i țineau loc de picioare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Anii de gimnaziu au debutat în forță. Diferența uriașă între dădăceala primilor patru ani și modul de lucru "cu bucățica" îi zăpăci pe debutanții ciclului II de gimnaziu. Cămașa bleu și sarafanul albastru ar fi trebuit să-i aducă Luanei simțirea gingașă că trecuse în rândul adolescenților. Dar ea se considera încă un copil. Întoarsă după-amiaza de la școală, se așeza lângă Dan pe băncuța de afară și acolo, buimăciți de întâmplările zilei, căutau să-și adune gândurile. Aveau amândoi simpatii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe Rosti nimeni nu râdea de ea, nu o arăta cu degetul, tocmai pentru că nu-și dădea osteneala să-și ascundă sentimentele. Intuia că cei din jur nu erau la fel ca ea. Căutau cu toții să-și ascundă gândurile și simțirile. Chiar și Dan. De mult nu-i mai povestise ce se petrece în sufletul lui. Se înstrăinase. Parcă trecuse strada și-o privea de pe partea cealaltă, lipsit de dorința de-a se întoarce lângă ea. Seara, când dansau afară doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și sloganuri ceaușiste și în sfârșit începea filmul. De cele mai multe ori românesc, mustind de comuniști iubitori de țară, plin de calități morale specifice momentului, directori de întreprinderi cu familii și conduite impecabile sau țărani simpli dar educați și mândri de simțirea lor patriotică, ce se întreceau în a da pilde înălțătoare poporului român aflat, peste noapte, în fața magazinelor goale, gătite cu piramide uriașe de hârtie igienică. Luana nu ducea nici un fel de lipsuri, mama o ținea departe de toate frământările dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la bunica instinctul de cochetărie. Își acoperise părul cu batic de cum rămăsese văduvă. Singurele drumuri pe care le făcuse, la muncă și la biserică, le străbătuse cu capul plecat, grăbită să se întoarcă acasă. Văzând dezamăgirea acestui suflet plin de simțire, știind că draga ei Bica plecase deja de lângă ea, fără să mai poată fi adusă înapoi, Luana își pierdu orice speranță și se întoarse la Iași copleșită. Radu i se înfățișă cu o dragoste și atenție părintească. Ea n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Incapabilă să se adune, începu să se scuze copilărește, fără nici o logică. Vorbea aiurea și vinovat iar bărbatul se repezi orb de furie și-o lovi cu dosul palmei. Căzu peste masă și totul se întunecă. Când își veni în simțiri era întuneric și se afla întinsă pe covor. Scânci după Radu dar el nu-i răspunse. În ziua următoare au fost nevoiți să onoreze invitația la familia Ionescu. Radu nu se sfii deloc să arate că el și nevasta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i arunce în față că acest sentiment, de o prostească fidelitate cum îl numea, era, probabil, o trăsătură moștenită de la mamă de vreme ce, la rându-i, trăia din amintiri și lăsa ca suferința s-o țină departe de orice altă simțire. Doamna Escu înghiți cu noduri observația dar tăcu și nu mai reveni asupra subiectului. Amicii îi dădeau de înțeles cam același lucru. Îl invitau la diferite petreceri sau ieșiri, unde încercau cu stângăcie să-l lipească de una sau alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ștefan continua să stăpânească scaunul de veghe, Noia bântuia holurile aruncând priviri pierdute prin geamul ușii de la salon. Asculta vorbele celuilalt și sufletul i se clătina de îndoieli, văzând cu câtă dragoste și umilință încerca să-i readucă nevasta în simțiri. Când, într-o seară, obosit, cu cearcăne la ochi, Ștefan ieși și-i ceru să rămână peste noapte în locul lui, sub pretextul că are nevoie de o baie fierbinte și de odihnă, tânărul Noia îi fu aproape recunoscător. Se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]