1,491 matches
-
1972, lucrarea este completată de Antologia poeziei simboliste românești, în care numele fiecărui poet este însoțit de o prezentare biobibliografică exhaustivă, iar poeziile sunt reproduse direct din edițiile princeps sau din reviste. SCRIERI: Simbolismul românesc, București, 1966. Antologii: Antologia poeziei simboliste românești, București, 1972. Traduceri: Alain Robbe-Grillet, Gumele, 1967; Jacques Lusseyran, Împotriva profanării eului, Cluj-Napoca, 1993. Repere bibliografice: Doina Graur, Lidia Bote. O monografie a simbolismului românesc, CNT, 1966, 27; Mircea Anghelescu, Dicționar de istorie literară contemporană. Lidia Bote, LCF, 1966
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
bibliografice: Doina Graur, Lidia Bote. O monografie a simbolismului românesc, CNT, 1966, 27; Mircea Anghelescu, Dicționar de istorie literară contemporană. Lidia Bote, LCF, 1966, 39; Gabriela Drăgoi, Lidia Bote, „Simbolismul românesc”, IL, 1966, 10; Nicolae Manolescu, Lidia Bote, „Antologia poeziei simboliste românești”, CNT, 1968, 20; Popa, Ist. lit., II, 1104. L.H.
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
1914, este ales membru al Societății Scriitorilor Români, dar în anul următor, lui B.-G., a cărui tinerețe fusese chinuită, nervii îi cedează; scriitorul trăiește încă trei ani în lumea fantasmelor. A debutat ca poet, în „Jurnalul” (1895), cu versuri simboliste (Cântec de toamnă) aflate sub zodia citadinismului și a evadării. Aglomerarea citadină îl neurastenizează pe poet, care vede, „prin ceață”, „copaci goi” luminați de felinare anemice. Câte o fată veștejită cântă la clavir, iar poetul o admiră cum stă așezată
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
par „femei tăcute”, poetul se închipuie într-un sanatoriu, unde moartea face parte din cotidian. Thanatos nu înspăimântă, ci izbăvește de osânda suferinței, prezența iubitei dispărute dăinuie, totul fiind transpus într-un filigran de culoare și sunet, în care nota simbolistă domină. Dimineața are aparența unei picturi „cu tonuri fragede și crude”, soarele transformă amintirile în „bănuți strălucitori”, parcă așezați pe ochii fetei. Sunetele flașnetei ritmează orchestrația monotonă a târgului, iar liniștea nopții se risipește în tânguirea clavirului. Imagini de o
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
dezolare, alunecă adesea în pastișă sau afectare, într-un retorism minat de numeroase stângăcii. Placheta de versuri Flaute de mătase, apărută tot în 1923, se înscrie în alt registru tematic, acela al iubirii pure, realizat însă prin exploatarea aceleiași recuzite simboliste. Ca într-o taină desprinsă de timp, pătrunsă doar de vise, decorul cu „îngeri” ai serii și „melodii albe”, în care „liniștea e de mătase brumată”, și evocarea iubitei moarte simbolizează suavitatea, evanescența trăirii. Într-o viziune originală, ușor hiperbolizată
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
evidentă: „Neagră sunt și pulpa mea de smoală, / șoldul, cald caval și umerii lăute;/ m-aș da ție toată goală, / fericită în simțirea coapselor durute.” În volumul Întoarcerea poetului la uneltele sale (1934), B. fie mimează dezinteresul față de inefabilul poeziei simboliste, fie chiar alunecă în prozaism: „Mă bântuie trepidația cotidiană”, „Adun material de la colaboratori / Pentru «România literară», / Mai scriu un cursiv de circumstanță” etc. Notațiile de fals jurnal care acaparaseră interesul poetului păreau să se estompeze în Tărâm transcendent (1939), însă
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
tuberculoză, se stinge prematur. Ispitit de modalități poetice diferite, B. frecventează motivele romantice și descrierea parnasiană, abundând în termeni sonori (Pe tronul Lethei, În Cetatea moartă), dar și lirica „de idei”, într-un registru ușor retoric, ori cea de factură simbolistă (Acorduri de toamnă, Largo, Tăcerea). În poeziile inspirate de experiența frontului, apelează și la versul alb. Cu timpul, tentația modernității se accentuează și B. recurge la un imagism oarecum insolit pentru epocă (Jazzband, Flirt naiv, Clownul) ori cochetează cu antipoeticul
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
estetică sinucigașă a „antiartei pentru antiartă”. Pe tărâm autohton, a. se supune celebrei ecuații conform căreia efectele contrastante sunt direct proporționale cu distanța față de centrul de iradiere. La începutul secolulului, semnele altei distanțări, față de tradiție, sunt încă discrete. De orientare simbolistă, efemera revistă „Simbolul” (1912) îi are ca inițiatori pe S. Samyro (viitorul Tristan Tzara) și pe I. Iovanaki (viitorul Ion Vinea), iar drept colaboratori, printre alții, pe Adrian Maniu și, pentru partea grafică, pe Marcel Iancu, ulterior puternic implicat în
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
asprime, înverșunare, îndârjire - vine când să susțină scepticismul, când să-l înlăture. Efectului de distanțare, de evadare fantezistă i se opun consistența, incandescența materiei. B. privilegiază metaforele în care domină trimiterile spre ardere, văpaie și sânge. Dacă toamna este văzută simbolist, ca un anotimp cu „palori de prețios metal muribund”, mult mai frecvent natura apare incendiată de prezențe vegetale insolite, iar iubirea tinde a se hrăni din aceeași otrăvită „foame de roșu”, amintită și în eseuri lirice precum Floarea roșie. În
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
și negru (1926), Erotice (1933). O antologie din versurile sale, intitulată Ritmuri de clopote (1968), cuprinde patru cicluri: Ritmuri de clopote, De veacuri robiți, În târgul meu moldovenesc, Cântarea vieții și a morții. Poezia lui C., făcând loc unor ecouri simboliste, pare a fi rezultatul unor stări și sentimente imediate, pe care scriitorul le consemnează așa cum alții le adună într-un jurnal de uz personal. Poemele, elaborate în diverse popasuri ale deselor sale călătorii - la Paris, Petrograd, Kiev, dar și la
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
maturitate, risipite în periodice: călătoria, sentimentul exilului perpetuu, fluiditatea și inconsistența lumii, natura ca paradis insondabil, revelat în clipele privilegiate, rătăcirea și ratarea, predestinarea, fragilitatea umanului. Deschiderea către sinestezie, către corespondențele tainice care cosmicizează senzațiile imediate ( G. Călinescu), relevă latura simbolistă a acestui lirism, prefigurare a poeziei noastre interbelice. Torsul pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-o armonie ce depășește casnicul și terestrul. Plânsul ploii, țârâitul monoton al burlanelor, cântecul vântului în horn
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
nevroză literară de Dragoș Protopopescu, acuzând scriitorii de venalitate și mercantilism, de transformarea literaturii într-o industrie națională. Sunt publicate și câteva amintiri sau medalioane literare: Nicu Gane, Jean Moréas de Ludovic Dauș, Glasul orașelor de Victor Eftimiu (despre poetul simbolist belgian Émile Verhaeren), C. A. Rosetti (la centenarul nașterii sale) de Ion Th. Florescu. Textele rubricilor „Cronica rimată” (parodii și șarje amicale), „Oițe negre” și „Note politice” sunt scrise tot de Ion Th. Florescu, care semnează cu pseudonimul Bucur Ciobanul
CAPITALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
Demon negru, Diamant negru, În largul mărei). Recuzita simbolismului era folosită din plin pentru o lume „din flori, din vise și parfume, din armonii”. Primitivismul, pe care i-l aprecia Macedonski, nu este lipsit de reminiscențe livrești, clasice. În afara încercărilor simboliste - nici aici clișeele nu au putut fi evitate, dar uneori apare și licărirea câte unui stih deosebit -, C. este un intimist șters, lipsit de suflu liric. De remarcat ritmul nervos al versului în Velocipedul. În teatrul său cu subiecte antice
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
un final la momentul când vizitase Dansatorii Spiralei. Anumite feluri de știință aspiră la condiția de poezie, iar pe planeta Dansatorilor Spiralei un lung șir de savanți-poeți perfecționase o ramură a fizicii până când ea devenise o formă înaltă de religie simbolistă. Cercetaseră materia, divizând-o în unități din ce în ce mai mici, și în cele din urmă descoperiseră la originile ei dansul pur și frumos al vieții. Acesta era o armonie a infinitezimalului, în care energia și materia se mișcau asemeni fluidelor. Forțele energetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Petru, Biserica lui Ioan, prima privilegiind puterea, instituția, înscrierea în lumea temporală, a doua punând accentul pe puterea spiritului. Este acest phylum "johannic" pe care îl vom regăsi în cultele de mistere, în mistică, în bresle, într-o francmasonerie simbolistă și în alte societăți secrete. Este chiar ceea ce am numit eu "centralitate subterană" sau "socialitate", integrând dimensiunile onirice, imaginare, ludice, imateriale ale datului mundan, contra aspectului pur "pozitiv" al unui social rațional și contractual. Religiozitatea contemporană, sincretismul filosofic, relativismul teoretic
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
merite efortul de a te apleca asupra lor. Prin urmare, Aventura lecturii. Poezie română contemporană - conține prezentările a treizeci și șapte de volume de versuri, aducând o imagine - parțială, firește - a poeziei românești actuale, în care coexistă ecouri neoromantice, neoclasice, simboliste, parnasiene, neoexpresioniste, suprarealiste, dar se reliefează, cu precădere, amploarea fenomenului postmodernist, elogiat și contestat, în egală măsură. În ce mă privește, nu mi-am propus să stabilesc ierarhii ori să realizez clasamente, ci am căutat doar să subliniez, așa cum am
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o atenuare a facilului, în stare să bulverseze podoaba liniștii din noi. Totodată, o melancolie desfrunzită se strecoară prin această îmbinare de concret și livresc, fiind chiar liantul lor, în timp ce eul încearcă să se lepede de ea, flancat de recuzita simbolistă (Corăbii mari și pânze cenușii; crinii care-și scuturau parfumul / Peste cadavrul nesfârșitei nopți etc.) și cutreierând acest domeniu al imaginației, privind cutezător (ochiul meu rănit privea spre astre), romantic, când ziua și cu noaptea se-mpăcară, continuându-și menirea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
note etc., universul întreg stând sub semnul muzicii (Văzduhul e o harpă până-n nervi...), iar un aport, deloc neglijabil, în alcătuirea imaginarului artistic îl are cromatica (de exemplu, albastrul de Voroneț sau: Bujorii albi din scoarța muntenească). Tot pe filieră simbolistă, în poemele lui Horia Zilieru sunt prezente sinesteziile (Înmiresmat e gerul. Aud zborul / de îngeri în lumina lăcrimată subt desfrunzirea smirnei...; E verde frigul dincolo de tine...; planeții bat mioapele timpane...). Antologia Astralia se deschide cu selecții din volumul Florile cornului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mea. Înclinat spre spectacular, eul artistului se manifestă pretutindeni, prin gesturi ample, încărcate de solemnitate, așa cum este și tonul discursului liric: Îndoi genunchiul stâng și mâna dreaptă..., într un decor alcătuit dintr-un inventar de obiecte mai ales din recuzita simbolistă, care sporesc impresia de livresc: candele de mirt, orga, harfa, ornicul, lampa de bronz, cupe, lyra lui Orfeu etc., ecourile mitice fiind, de asemenea, prezente prin Phoenix, Orfeu, Euridice etc., spre a accentua această atmosferă. Decoruri, butaforice adesea, venind din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
obiecte la care Pratt se referă, în opera sa vastă, este cu atât mai impresionant cu cât opțiunile sale abolesc granițele artificiale dintre „înalt/canonic” și „popular”. Dacă poezia lui, încărcată de promisiunea evadării, are o nuanță rimbaldiană, decadentă și simbolistă, peisajul ficțiunii este marcat de frecventarea literaturii de aventuri, de la autorii italieni (precum Sabatini) până la romanele ieftine ale Vestului sălbatic. În același timp, Pratt este atent la dialectica identitară a unui metisaj cultural ce evocă textele unor Conrad și Stevenson
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din 1967, mitologia specială a lui Corto Maltese este pe deplin conturată, iar maturitatea capodoperei este atinsă de către Pratt. Banda desenată se emancipează de sub tutela minoratului intelectual, extinzându-și domeniile către spațiile până atunci colonizate de roman. În acest text simbolist dedicat oceanului care ascunde și dezvăluie mistere, Pratt reîntâlnește acel trunchi al tradiției livrești și vizuale pe care nu îl va mai abandona niciodată. Întinderea punctată de insule este cea pe care o cutreierase, în anii săi de boală, Stevenson
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al aventurii fără de care viața lui nu ar mai avea sens. Tradiția celtică se hrănește din visele shakespeariene, iar somnul lui Corto lângă ruinele de la Stonehenge dă naștere unui special și enigmatic „vis al unei dimineți de iarnă”. Ambiguitatea simfonică simbolistă a lui Pratt își atinge, în acest text, una dintre culmile de rafinament și de poezie. Amenințarea germană retrezește spiritele pe care venirea creștinismului le-a împins în adâncuri. De la Oberon și Morgana până la Puck și Merlin, făpturile de fum
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
1884 acest grup se stabilește pe bulevardul Saint Michele din Paris, la Cafeneau François Premier, loc devenit celebru, fiind considerat leagănul Simbolismului: acest loc continuă să fie templul câtorva tineri ambițioși ce sperau să obțină, așezându-se sub steagul școlii simboliste, avansările pe care nu putea să le atingă datorită talentul lor. El este de asemenea Kaaba înspre care se duceau în pelerinaj toți imbecilii exotici ce au auzit vorbindu-se de noua tendință pariziană și vor să fie inițiați în
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Ei au abandont de asemenea numele cel vechi și au fost cunoscuți un anumit timp sub numele de ”decadenți” [...] În curând, totuși obișnuiții de la ”François Premier” s-au obosit de numele lor, iar Moréas a găsit pentru ei termenul de ”simboliști”, sub care au fost cunoscuți în mod universal, - în timp ce un mic grup aparte care s-a separat de simboliști a continuat să poarte denumirea de ”decadenți”. Simboliștii, în concepția lui Nordau, sunt caracterizați cu acele defecte ce denotă clar caracterul
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
era așezat un trandafir purpuriu cu două petale desfăcute peste care se afla o cruce latină; în timpul ceremoniei se îmbrăca cu un costum special de Mare Maestru și de Rege. Ca urmare a acestei mascarade, Nordau amintește faptul că pictorul simbolist francez Alexandre Séon a realizat o lucrare reprezentându-l pe Péladan în postura impunătoare pe care acesta o poza. Ca o continuare a ipocriziei, un compozitor a conceput o fanfară ce trebuia cântată în momentul în care Péladan își făcea
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]