1,042 matches
-
În viața mea de până acum am văzut uneori „tineri cu mentalitate de bătrâni”, cu acea lipsă de orizont privind viitorul, apropiat ori mai îndepărtat și am văzut și bătrâni tineri la minte, inimă și suflet, pe care i-am simpatizat și mi-a plăcut să fiu mereu în comunicare cu ei. Bătrânețea e o stare ce variază de la om la om, dar mi-a plăcut mereu să gândesc pozitiv, să-mi mențin încrederea în forța mea proprie, să manifest optimism
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mâna până să Împlinească șaisprezece ani ar fi putut forma un șir de la un capăt al vechiului pod Galata la celălalt. Dintre toți candidații care le-au bătut la ușă a fost numai unul, unul singur pe care l-a simpatizat din momentul În care l-a zărit din spatele paravanului zăbrelit. Un bărbat corpolent, Înalt pe nume Riza. Avea o barbă deasă și o mustață subțire, niște ochi negri, mari și triști și era, nici mai mult nici mai puțin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rămâne singură cu el o Înspăimânta. Roger ducea o viață de fațadă, pentru „prieteni“. Avea mii de „prieteni“ În toată țara, mergea de la o petrecere la alta, de la o Întâlnire la alta, dintr-o călătorie În alta și toată lumea Îl simpatiza pentru că era sufletist și charismatic. Dar În intimitate se comporta ca un pește scos din apă. Exista Întotdeauna ceva - un scop, o agresivitate care Îi Împiedica să comunice firesc. Kitty Își eliberă Încet mâna. — Nu, nu pot să rămân. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
urmează să fiu executat?” „Dresez acum un câine special pentru dumneavoastră, mă lămuri posomorât Hingherul. Vă va sări la beregată.” „Moarte prin mușcătură, vasăzică”. „Da, domnule sculptor”, încuviință el. „Și de ce-ai venit să mi-o spui?” „Pentru că vă simpatizez”. Bănuisem totdeauna că un om care iubea câinii atât nu putea fi în întregime rău. „Dacă m-ai simpatiza într-adevăr, n-ai executa această mârșăvie”, i-am reproșat calm. Dar Hingherul a ridicat din umeri. „Dumneavoastră care ați cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
beregată.” „Moarte prin mușcătură, vasăzică”. „Da, domnule sculptor”, încuviință el. „Și de ce-ai venit să mi-o spui?” „Pentru că vă simpatizez”. Bănuisem totdeauna că un om care iubea câinii atât nu putea fi în întregime rău. „Dacă m-ai simpatiza într-adevăr, n-ai executa această mârșăvie”, i-am reproșat calm. Dar Hingherul a ridicat din umeri. „Dumneavoastră care ați cunoscut autoritatea, știți ce înseamnă. Când v-au trimis la școala de corecție, a trebuit să vă supuneți. Când v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strecură afară. — O poveste atât de tristă, i se confesă Moira. S-a chinuit atât de mult cu ea. A lăsat-o să încerce de patru ori fertilizarea in vitro în loc de trei, pentru că își dorea enorm lucrul ăsta. Toți am simpatizat-o foarte mult. E groaznic când dai greș în domeniul ăsta. — Pare extraordinar de dedicat muncii sale, nu se putu abține să nu spună Fran. Era clar că atinsese unul din subiectele preferate ale Moirei. — E un sfânt, pe cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
când a avut-o ea. Atunci toată lumea a trebuit să se învârtă în jurul ei. E nevrotică, Fran. — Da, dar o nevrotică cu motive îndreptățite de îngrijorare de data asta. — Îmi pare rău, par o ticăloasă fără inimă, dar tind să simpatizez mai degrabă cu Ralph. El e cel al cărui creier e afectat. Brutalitatea cuvintelor pluti un timp în aer. — Stevie, vrea să-l ducă la un azil. Stevie cea dură și lipsită de sentimentalisme, al cărei pulover fusese îmbibat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aruncă în el cu cutia, așa că Ben trebui să se ferească, prinzând-o prompt cu o mână și aruncând-o înapoi. Nu, n-a dat-o în bară. A fost un mare succes. Până și nesuferitul de Murray Nelson mă simpatizează temporar. — Marfă. Și atunci care e problema? Faptul că Ralph e bolnav? Știu cât de mult ții la el. Jack se așeză lângă el, dându-și seama că el ar trebui să fie cel care încearcă să afle problemele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unei „noi credințe”: „astăzi e scriitorul celebrat, primit solemn în țara care îl gonise; e filozoful ultimelor doctrine, deși niciodată nu s-a gîndit să profeseze o credință. E frate spiritual - cu toată deosebirea dintre ei - cu Kipling, căci amîndoi simpatizează cu personajele brutale și impetuoase cari nu pot îngădui obstacolele sociale ce stăvilesc pornirea lor nervoasă de a vagabonda în libertate (...); e frate cu D’Annunzio în ceea ce privește disprețul societății și trebuința de a trăi în plăcere și frumusețe. Tustrei sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel mai relevant în acest sens îl constituie o „Scrisoare către Marcel Iancu“, semnată de reputatul arhitect G.M. Cantacuzino (nr. 99-100). Sub presiunea evidenței, autorul s-a convertit; a ajuns, în fine, la vorba liderului „contimporan”, pe care - deși îl simpatizează - declară că nu-l cunoaște personal: „În orașul nostru haotic, de un haos balcanic și mediocru, de o ticăloșie mică, cum zice Tudor Arghezi, casele dumitale sănătoase apar ca premisele sănătoase ale unui viitor sănătos, a cărui activitate viguroasă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
această stare a lor mizerabilă ei se mândresc, slăvind sărăcia lui Iisus. Pentru a supraviețui, episcopii lor îi îndeamnă să le ia gâtul celor bogați și să jefuiască celelalte biserici. Până și Augustin de Hipona, care la început i-a simpatizat, i-a osândit fără drept de apel. Faroald m-a întrebat: - Cum trebuie să mă comport față de el? - Invers decât se așteaptă; dacă-l osândești la moarte, învinge el. Longobarzii au început să bombăne dezaprobator. - Ascultați-mă, am stăruit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și era foarte curat; drept care își câștigase funcția pe care o îndeplinea. El accepta sau refuza amforele negustorilor de vin. Chiar se pricepea la asta, au susținut cu toții, dar nici unul dintre ei nu-i era mai apropiat și nu-l simpatiza. Se numea Scipione și era un roman fugit din exarhat. Doar atât se știa despre el. Am vrut să-i văd odaia unde locuia: doar un culcuș și o desagă cu lucruri personale. Am scotocit în ele și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
își făcuse culcușul în locul cel bun, nimeni nu scosese nici o vorbă. Apoi, în timp ce Iscru, buimăcit, se strecurase afară, unul dintre băieți începuse să vorbească încetinel, minunându-se de puterile lui. Era un băiat de la curtea găinilor, pe care Pampu îl simpatizase întotdeauna. Îl chema Mărineci. Tot ascultându-l pe acesta, își dădea seama că Pampu se schimbase. Știa că fusese un om îndatoritor și gata să facă tot ceea ce nu le plăcea celorlalți să facă. Le era cam tuturor simpatic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o pălărie veche cu boruri largi. Un fular multicolor îi proteja gâtul de răceala iernii. După o zi de muncă copiii și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta le zâmbea cu gura până la urechi. S-au simpatizat de la prima vedere. Pentru că soarele se retrăgea obosit, în palatele sale, cei doi copii au pornit și ei înghețați și flămânzi spre casele lor. Omul de zăpadă le simțea deja lipsa, dar oboseala l-a doborât. A căzut într-un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prosoapele! Așa că mama le-a căutat pe doamnele „room service” să ne onoreze din nou cu prezența lor în baie și, de bucuria lenjeriei curate, a uitat de frigider și țânțari, înțelegând că este „criză”! Ghida, pe care, totuși, o simpatizam mai ales pentru faptul că îmi dădea o atenție deosebită, ne-a convins să plecăm spre Santorini, una din Insulele Ciclade, considerată perla arhipelagului. Călătoria asta nu era planificată și, fiind costisitoare, ne-a subțiat bugetul semnificativ. În prealabil, ne-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu capul Înfășurat În bandaje albe, cu veșnica lui grămadă de cîrpe sub braț. SRPJ din Brest Îl pusese sub escorta a doi polițiști care aveau misiunea să nu-l scape din ochi și cu care În mod vizibil Pierric simpatizase, bătîndu-i viguros pe umeri și șterpelindu-le chipiele. Marie Îi prevenise pe Philippe și pe Ronan că Pierric era În continuare amnezic, iar ei avură nevoie de cîteva minute bune pentru a-l Îmblînzi și a-l convinge să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de stilul lui Edward Hopper. Marc plimba o privire indiferentă peste celebritățile cu care venea În contact, iar pe Bardot sau pe Sagan le filma cu tot atâta considerație ca pe niște calmari sau raci. Nu vorbea cu nimeni, nu simpatiza pe nimeni; era cu adevărat fascinant. Janine divorță În 1958, la puțin timp după ce-l expediase pe Bruno la bunici. Fu un divorț prin bună Înțelegere, vina fiind Împărțită egal. Generos, Serge Îi cedă acțiunile lui de la clinica din Cannes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
găină.” Ieși din spital după o săptămână. Michel Îi scrisese lui Walcott anunțându-l că va Întârzia; după câteva ezitări, acceptă să stea la părinții ei, În fosta cameră a fratelui. Annabelle Își dădu seama că Michel și maică-sa simpatizaseră În perioada internării ei În spital. Fratele cel mare, și el, trecea mai des pe-acasă de când venise Michel. Nu aveau să-și spună mare lucru: Michel nu știa nimic despre problemele micii Întreprinderi, iar Jean-Pierre erau total străin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ale lui Battle Îi aducea tot mai multă roșeață În obraji. Culoarea i se Întindea până la pliurile de acordeon de sub bărbie. Rareori purta pălărie. Părul negru părea să‑i Încălzească Îndeajuns ceafa. În picioare avea pantofi de dansator de tango. Simpatizam cu excentricitățile lui. Părea un amestec de delicatețe bine Înfrânată și de brutalitate eruptivă. Soții Battle aveau o Înaltă apreciere pentru Ravelstein. Îi purtau afecțiune. Îți dădeai seama că discutau adesea despre el. - Mă rog, i‑am răspuns, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Schley - privea dincolo de el. Schley nu era medicul lui primar. Doctorul Abern era cel care se ocupa În principal de el. Dar, desigur, Schley făcea parte din echipă - ba chiar era unul dintre conducătorii ei. Cât despre mine, Schley mă simpatiza - dar pe locul pe care eram. Nu l‑ai fi auzit niciodată pe doctorul Schley afirmând așa ceva, dar dacă te pricepeai să interceptezi sonurile mentale, captai curând mesajul. Ravelstein era o figură majoră În cercurile intelectuale cele mai Înalte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Siguranței, încă de pe vremea ocupației nemțești din Primul Război. S-a întâmplat că jandarmii l-au și ridicat atunci pe Tudorache, când tocmai se pregătea să plece din Șoptireanca. Toți au crezut că îl turnase Calinic. Nu pentru că ar fi simpatizat careva cu comuniștii, dar Tudorache era foarte popular în sat. Se bănuia că era legionar, din aceia prigoniți de Carol al doilea, după moartea lui Codreanu. Pentru manifestele acelea din ’48, Calinic a fost arestat. A murit în închisoare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dogmă, cea a luptei de clasă, concretizată prin uciderea a sute de milioane de oameni, considerați dușmani de clasă); Pag. 557: „Eram și eu nițeluș snob, deși reputația mea era stabilită Încă din 1917: eu eram bolșevic. Aveam 13 ani! Simpatizam Revoluția din Octombrie, fățiș... Citeam cu nesaț și aprobam tot, dar absolut tot ceea ce se petrecea În Uniunea Sovietică”. Pag. 586: „,... zăceau rădăcinile tainice ale eflorescenței mele enciclopedice judiciare la 19 ani.” Pag. 617: „Eu nu cred În Dumnezeu... Eu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bucuria de a trăi ca celelalte femei...”. Tainicele cărări ale iubirii ... Era în anul trei la Facultatea de Litere, vizând Departamentul de limbi străine aplicate, la Universitatea din Craiova, când a reîntâlnit un fost coleg de liceu pe care-l simpatiza în acel timp. În timpul acela, băiatul, deși nu era o eminență în materie de rezultate la învățătură, se remarca prin ușurința cu care se făcea plăcut atât în rândul profesorilor, cât, mai ales, în rândul colegilor/colegelor prin jovialitatea lui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-mi, te rog, sunt flori îndrăgite de tine cele alese? - Desigur! Altfel puteam cumpăra orice, dar...Ok! Pentru că în liceu eram prea timid să fac acest gest, dă-mi voie să mă revanșez acum! Poate că ai observat că te simpatizam mult... ... El a curtat-o destul de insistent și s-a comportat de așa manieră, încât gesturile lui dădeau impresia unui romantic ce știe să se facă plăcut, astfel că a sosit și ziua în care Iuliana a simțit că s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acasă de mâinile pricepute ale mamei sale. Copiii intraseră în vacanța de vară și doamna Luiza venea zilnic la spital, atât dimineața cât și seara, după un program stabilit de Eugen, astfel încât să nu deranjeze pe nimeni. De altfel, o simpatiza întreg personalul. Era prea blândă și amabilă, cuceritoare în zâmbet și privire, în cuvânt și atitudine, ca să nu fi fost plăcută de toată lumea. Eugen fusese chemat de șefa lui, doamna profesor doctor Eugenia Ionescu, a doua zi după convorbirea cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]