1,315 matches
-
d ăla prost și ieftin, de-ți surpă vederea și bărbăția. îl bea pe loc, până se prăbușește cu fruntea de scândura mesei, într-un soi de moarte temporară. Expresia "beat mort" nu e un simplu joc de cuvinte. Un simulacru de sinucidere, o nevoie psihică de moarte, pe care și-o satisface zilnic. Am cunoscut pe unul care, în zilele când nu avea spor la pescuit, se tăia la mână cu cuțitul, se ducea la doctor să-l panseze și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ei, dar când a apărut pestrița noastră pereche, s-au întrerupt. În mașină, cu câteva minute în urmă, când parada de tobe și trâmbițe trecuse bubuind pe lângă noi, o nemulțumire comună, aproape o suferință comună, conferise micului nostru grup un simulacru de solidaritate - de felul aceleia pe care ar putea-o resimți turiștii companiei Cook prinși într-o aprigă furtună la Pompei. Acum însă, când eu și bătrânelul am ajuns la ușa rulantă de la Schrafft, era evident că furtuna luase sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prejudicii, Pe când noi, în umbra legii, parc-avem limba legată, Așteptând să vină unul ca să ne salveze odată! Astă șleahtă-i răspândită între granițele țării, Moștenind meteahna veche a hoției și trădării; Dragostea de neam și limbă este doar un simulacru, Opiu pentru ei e banul și avutul propriu - sacru. Pe când noi, ce astăzi liberi ne numim în lumea mare, Scoatem pe Brâncuși, pe Iorga, pe Enescu la vânzare, În diasporă-i trimitem pe Cioran, pe Eliade Și ne mulțumim cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de dumneavoastră.” Scrisul mărunt, încărcătura de suflet ce îl cuprindea ridicau o cupolă mult înaltă peste puțina lui știință de carte. Instinctul, care nu înșeală, îl făcuse să înțeleagă un adevăr comun oricărei dictaturi, și anume că eliberarea era un simulacru, că toată țara nu era decât o închisoare ca și zecile de penitenciare ce funcționau anume pentru a nu se observa întregul. Adevărul, acesta la care ajunsese, îi născuse un optimism de o înspăimântătoare robustețe asemeni pământului pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În primul rând, dispersia de societate, retragerea la marginea ei, mai exact în natură, acolo unde pădurarii, vânătorii, pescarii și fugarii își trăiesc pe deplin libertatea naturală și neconstrângerea socială. Urmează un ideatic univers țărănesc, un tip de societate arhaică, simulacru ce reface așa-zisul paradis social pierdut, și, al treilea model de existență alternativă, livrescul pur. Se observă ușor cum aceste trei tendințe sunt, de fapt, diferitele grade - ca intensitate și asumare - ale utopiei despre care vorbește Nicolae Manolescu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unor lăstari deși de bozii, vegheați de o haită de câini. Mi-era scârbă de acea porțiune de drum, dar îi înțelegeam pe șantieriști. Le înțelegeam instinctul lor, plăcerea de a-și face nevoile în natură sau, în fine, un simulacru de natură. Citisem, în adolescență, câteva gânduri ale lui Carlo Levi, în Cristos s-a oprit la Eboli, pe acest subiect și am înțeles, atunci, de ce-mi plăcea și mie să-mi fac nevoile în lanul de porumb din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au trecut de atunci. Ceva mai puțin de douăzeci, În tot cazul. E sigur, Însă, că acea curte nu era străjuită de garduri pe toate cele patru laturi, deci nu era tocmai o curte. Avea totuși o poartă (și un simulacru de gard deci) În partea dinspre drumul prăfos (noroios, nămețit etc.). Tot dintr-acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un drum ceva mai larg care se termina cu un loc de Întors căruța chiar În fața grajdului, adică alături de porumbarul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lor de luptă și de jertfă în slujba neamului, fără a urî alte neamuri, dar și fără a accepta să fie nedreptățit, umilit și exploatat neamul nostru. Recunoscând statutul metafizic al neamului în lumina adevărurilor creștine, nu se pot accepta simulacrele istorice ale mistriei, echerului și ale Marelui Arhitect. Aici este miezul problemei legionare și din această perspectivă trebuie să se vadă cine și de ce ne-a prigonit până acum mai mult de șapte decenii.” (Sebastian Mocanu) Până când această oribilă nedreptate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe un talisman. Firește, sunt prea politicoși să i-o spună, dar este evident că tovarășii lui sunt îngrijorați din această cauză. În cele din urmă, cineva reușește să transmită un mesaj emirului local. Jonathan este pe jumătate adormit în simulacrul de biserică, ascultând fragmente neclare despre producția medie de vată dinaintea războiului, când un vaiet de trompete anunță sosirea lui El Hajj Idris Abd’Allahi, care, deși supusul lui Dumnezeu, este stăpânul de drept al tuturor câmpiilor dinspre nordul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pentru asta însă trebuia ori să fi rămas veșnic copil ori să ajung răsfățatul tuturor. Adică o personalitate. Iată în ce fel dorințele mele ascunse se conjugau cu cele mai explicite ale mamei. Față de truda pavagiului, aceste năzuințe rămîneau un simulacru ce nu-mi colora viața. N-aveam vigoare, deși gogeala asta era atât de voluptuoasă încît parcă mi venea să rup cu dinții din propria mea carne. Curios cît de mult suferim pentru chinurile mici dacă sînt ale noastre și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca să văd dacă s-a mai înzdrăvenit. Inuchiyo, Kanamori și Fuwa reveniră la Kitanosho în cea de-a zecea zi a aceleiași luni și se prezentară, imediat, la Katsuie. Acesta se bucură peste măsură că planul său de a realiza simulacru de pace fusese dus la îndeplinire mai lin decât prevăzuse el. Nu peste mult, Katsuie avu o întâlnire secretă cu cei mai de încredere vasali ai săi și le spuse: Vom menține pacea până trece iarna. De cum se topesc zăpezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întreb. îUn tip îmi spusese odată, la o petrecere, că semăn cu Linda Fiorentino, iar eu am fost așa de măgulită încât m-am culcat cu el.) — Cine? Linda și mai cum? Nu! Mama a început să țopăie într-un simulacru de dans în încercarea de a-și reîmprospăta memoria. —îmi stă pe vârful limbii. Of, în ce a jucat? — Ultima scenă de seducție?1 —Asta sună ca un mare rahat. Nu, nu în asta. A, gata, mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avut harul. N-ai persistat. Strâmtorat, acum, schimonosit. Meriți o mică recompensă, ai dreptate. O mică neatenție, meriți, o știu. Te voi răsplăti. Vei avea clipa. O adiere, atât. Un fals, la îndemână. Scurt ne e traseul, meriți acest minor simulacru. O dulce batjocură, oho... Ar fi vrut să râdă, dar râsul ei gigantic nu pornise, n-a putut n-a putut. Și glasul era împrumutat... era chiar glasul lui, propriul lui glas! Escrocherie drăcească! Greu să-ți recunoști propria voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei. Dar Bette era atât de blândă și atât de doritoare să îi fie întotdeauna pe plac, încât Harry a făcut pasul, știind că prima sa sarcină de bărbat însurat va fi să își modeleze nevasta, scoțând din ea un simulacru de femeie care să poată - în lumina și împrejurările potrivite - să trezească în el licărirea dorinței. Unele îmbunătățiri erau ușor de făcut. Lentilele de contact au înlocuit ochelarii; garderoba s-a înnoit; brațele și picioarele i-au fost supuse unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
părți se angajaseră să păstreze cel mai mare secret. Era vorba de un paragraf prin care Napoleon recunoștea anexarea ambelor principate de către Rusia. „În baza acestei înțelegeri”, îi scria persoana, „negocierile care se poartă acum la București nu sunt decât simulacre. țarul consideră că are deja principatele în buzunar și nu va renunța la pretențiile lui. Pe de altă parte, nu suflă o vorbă despre acel paragraf din tratat, pentru că sultanul nu trebuie să afle despre această cedare a suzeranității asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-și descopere reciproc intențiile, învârtindu-se încet unul în jurul celuilalt, în timp ce din jaime începeau să se ivească bărbați, femei și copii, uluiți, nefiind în stare să accepte că cei doi se înfruntau într-o luptă reală și nu într-un simulacru. în cele din urmă, Mubarrak schiță prima lovitură, ce părea aproape o întrebare timidă; dorința de a constata că era într-adevăr vorba de o luptă pe viață și pe moarte. Răspunsul, ce-l obligă să facă un salt înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
costumului de gimnastică și verdele colanților, care era extraordinară atunci când era veselă, Îi făcea acum fața să pară mai palidă. Chiar și ochii ei albaștri arătau mai deschiși decât de obicei, Înconjurați de pungi roșii, umflate. I-am adus un simulacru de ceai de la aparat, după ce apăsasem butonul pentru zahăr de două ori. Pentru cei care suferă de dureri sufletești, recomand ceai pe timpul zilei și vodkă noaptea. Se părea că avea efect. Rămase tăcută o vreme, bându-și ceaiul, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În fund, dincolo de Pendul, În galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare din Nürnberg cu inimile lor țintuite-n cuie și pusă la vedere, cele ce fuseseră odată motoare de aeroplan - o nemaiântâlnită cunună de simulacre care zac În adorarea Pendulului, ca și cum fiii Rațiunii și ai Luminilor ar fi fost condamnați să păzească Întru eternitate Însuși simbolul Tradiției și al Sapienței. Iar turiștii plictisiți, care-și plătesc cei nouă franci ai lor la casă și duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iar pe cap o cunună de lauri, și alături o balanță aurită. Agliè ne explica Întruna diferitele referințe, dar aș minți dacă aș spune că i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre invitați, care treceau de la un simulacru la altul cu o atitudine reverențioasă și emoționată. „Nu se deosebesc de cei care se duc la sanctuar să vadă Fecioara neagră cu veșmânt brodat acoperit cu inimi de argint”, i-am spus lui Belbo. „Cred ei oare că aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
perciuni roșcați și evazați à la Elvis, între care se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros și ponosit, de toamnă, din molton. Patrimonial, imposibil de confundat. Natură moartă cu surtuc, precum opinase, cândva, Poetul. O-ho-hooo, salve, the Boss! tresare cât se poate de vioi același Dănuț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Amin! Sile pronunță și el, răspicat, formulele sacramentale și se oprește la final, descumpănit. În brațe, nu mai percepe nici o împotrivire, nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de piele neagră și zbârcită, tăbăcită; un cocon, lepădat ca și o aparență josnică și nefolositoare. Lumânarea din mâna Îngerului se consumase și ea, complet. A... murit? șoptește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
propriu pentru a funcționa ca un fel de emoticon al stărilor emoționale confuze și contradictorii ale populației. Această anemie semantică, explicabilă și firească într-o anumită măsură, a devenit însă model public prin promovarea în mass-media a talk-show-ului autarhic, a simulacrului de dezbatere publică, în care limbajul nu se semnifică decît pe sine și se reduce adesea la punerea în valoare a vorbitorului. Cuvintele evoluează într-un balet narcisic, incapabile să rostească nu doar adevărul, ci și falsul. Poate că cel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cazul distanțării ce nu implică dispariția deplină a celui drag, acea tranzitare temporală a lui este în a fost. Dar chipul viu ce s-a retras în amintirea fundamentală a trecutului nu mai este menținut nici ca absență, nici drept simulacru de fostă prezență. Când o persoană în care am investit pulsiunile cele mai aprinse ale spiritului nostru ne părăsește dar continuă să trăiască ea rămâne prezentă ca loc metafizic decupat, ca breșă vidă în sfera propriei împrejmuiri. Ceea ce menține această
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
la Ierusalim, profetul asistă la o ceremonie religioasă celebrată în onoarea unei reprezentări a unei divinități neidentificate (probabil ’esmûn ce va purta mai târziu numele de Adonis; astfel Zimmerli 1979; Spadafora 1984 și Greenberg 1983 sunt indeciși asupra identificării naturii simulacrului) numite „idolul geloziei”; după aceea Ezechiel este dus să vadă „toate chipurile de târâtoare, de animale necurate și toți idolii casei lui Israel”. Îndreptați către soare și spre aceste reprezentări, cu spatele întors față de sanctuarul lui Yhwh (Ez 8,5
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]