1,696 matches
-
țări avansate, țări mai puțin dezvoltate și țări subdezvoltate. Problemele sistemelor informaționale globale sunt diferite în funcție de apartenența la o categorie sau alta1. Astfel, țările avansate orientează sistemul informațional global în următoarele direcții: • folosirea sistemului informațional pentru obținerea unui avantaj competițional; • sincronizarea sistemului informațional cu scopul organizației; • planificarea strategică a sistemului informațional; • creșterea productivității sistemului informațional; • securizarea datelor. Țările mai puțin dezvoltate vizează: • planificarea strategică a sistemelor informaționale; • aspecte operaționale; • preocupări pe linia contribuției sistemelor informaționale pentru conducere la progresul organizației; • calitatea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
sistemele SCD/SCSAD sunt, de regulă, mici. Atributele de securitate nu sunt adaptate cu ușurință la cerințele de spațiu sau de putere. În plus, astfel de sisteme funcționează în timp real, iar măsurile de securitate pot reduce performanțele sau rezultatele sincronizării în procesele complexe. Atât sectorul public, cât și cel privat au roluri esențiale în securizarea sistemelor SCSAD. Departamentul Securității Naționale, în colaborare cu Departamentul Energiei și cu alte agenții specializate, va coordona activitatea de parteneriat cu domeniul privat pentru a
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
prin polarizarea unor motive specifice: cuvântul, dezrădăcinarea, mama, sângele, elementele în genere. Totuși, o anume permeabilitate la cotidianul prozaic, nota de colocvialitate soresciană a discursului (în primul volum) și forțarea stănesciană a limitelor limbajului (în cel de-al doilea) atestă sincronizarea formulei cu poezia generației. În următoarea etapă, marcată de versurile din Gramatică târzie (1977) și Soarele și uitarea (1985), imaginarul se deschide, în bun spirit echinoxist, invaziei înșelătoare a livrescului: ecartul sau consonanța dintre limbaj și lume, răsfrângerea limbajului asupra
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
noi, autoarea se oprește asupra exemplarității acestora sub aspect sociologic. Analiza raporturilor dintre spațiul public și cel privat în romanele interbelice, realizată în spiritul orientărilor contemporane ale științei istorice și răspunzând provocărilor criticii literare feministe, este o tentativă meritorie de sincronizare cu evoluțiile recente ale studiilor culturale (capitolul Arte frumoase și arte menajere). R. a alcătuit și prefațat numeroase ediții de uz școlar din clasicii literaturii române (V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, Alecu Russo, I. Creangă), precum și câteva ediții comentate (I.I. Mironescu
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
blamul organelor de îndrumare și control, nu doar fiindcă putea face comunicarea mai greu accesibilă oamenilor simpli, ci și pentru că inovațiile învederau o dorință de vedetism, expresie a individualismului burghez, și, mai mult decât atât, deveneau susceptibile de a tenta sincronizarea producției de artă românești cu modele occidentale „perverse”, „decadente”. Fixată în acești parametri, pretinsa „luptă” împotriva p. nu putea decât să genereze p. De fapt, astfel de campanii erau un mod de a substitui un canon tematic și discursiv care
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
într-o notă de circumspecție și ușor scepticism. Ulterior termenul apare sporadic în presa culturală românească, pentru ca pe la mijlocul anilor ’80 interesul pentru p. să cunoască, destul de brusc, o intensificare sensibilă, chiar spectaculoasă. De îndată ce rigoarea și strășnicia controlului ideologic slăbiseră, necesitatea sincronizării, postulată de E. Lovinescu în epoca interbelică, fusese asumată ca o datorie în mediile literar-artistice și academice umaniste, mai cu seamă de facțiunea lor novatoare și prooccidentală. În cei aproximativ cincisprezece ani anteriori avuseseră loc și alte preluări rapide și
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
a cărui reușită nu mai trebuie argumentată, al despărțirii de modelul tradițional al literaturii - distanțare a cărei limpezime principială și luciditate creatoare fac din P. cel mai de seamă romancier modernist român și, în rivalitate declarată cu E. Lovinescu, teoreticianul sincronizării literaturii noastre cu spațiul spiritual occidental. Egal semnificativă, apoi, este accepția autenticității ca denunțare a estetismului. Recognoscibile în opera camilpetresciană sub înfățișările argumentative cele mai diverse, incidențele condamnării estetismului european al sfârșitului de secol XIX - proiecții ideologic-literare ale experienței copleșitoare
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
parc) ori dintr-un idilic vag trimițând la G. Coșbuc (Pastel). Poeziile adăugate în volumul Aripi fantastice, mai ales Între umbră și lumină, Fantome, Albastru, Nici sus, nici jos, arată doar o mai bună stăpânire a uneltelor, nu și o sincronizare cu spiritul vremii. Conștient de propriile limite, după 1930 M. se va întoarce la singurele sale surse lirice mai profunde, pe care încearcă să le valorizeze prin forma fixă a sonetului și printr-o anume arhitectonică a cărții Simfonia vieții
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
fragilă dintre cele două lumi, astfel încât dilema hamletiană devine „a fi și a nu fi”. Prin contemplație, deopotrivă afect și concentrare, existența nu mai e limitată în timp, golul pierderilor sufletești este compensat de prezența permanentă a celui dispărut, iar sincronizarea cu umbra sau cu ecoul face posibilă comunicarea : „Care dintre noi doi e-adevărat? / Căci glasul meu se-aude ca ecoul, / Și orice gest e-o repetare, / Iar dacă fac un pas, e pasul tău.” Emoția întâlnirii celor două tărâmuri
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
semnul „culturii minore”, însemnând provizorat, absența unor creații estetice. E de precizat însă că ideea sincronismului funcționează ca un principiu de evaluare pozitivă, istoricul literar descoperind tocmai vitalitatea mai puțin obișnuită a unei literaturi care a avut, aproape nesperat, „instinctul” sincronizării cu marile literaturi europene. Metodologic, Istoria... nu pune probleme deosebite. Materia e organizată cronologic și compartimentată destul de convențional, tradițional adică, pe epoci, în cadrul acestora scriitorilor consacrându-li-se articole analitice concentrate. Un mic scandal a stârnit, datorită mai cu seamă
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
succesive în alte spații și în alte timpuri, tot atâtea călătorii imaginare în trecut și în viitor, precum și în zone miraculoase. Ultima lucrare a lui P., Curente literare românești și context european (1998), cercetează o preocupare permanentă a literaturii române: sincronizarea cu marile curente și idei europene. Clasicismul, barocul, rococoul, romantismul, realismul, naturalismul sunt recuperate cu oarecare întârziere în spațiul cultural românesc, procesul de sincronizare - susține criticul - înfăptuindu-se complet abia în secolul al XX-lea, în plină epocă interbelică. Pornind
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
lui P., Curente literare românești și context european (1998), cercetează o preocupare permanentă a literaturii române: sincronizarea cu marile curente și idei europene. Clasicismul, barocul, rococoul, romantismul, realismul, naturalismul sunt recuperate cu oarecare întârziere în spațiul cultural românesc, procesul de sincronizare - susține criticul - înfăptuindu-se complet abia în secolul al XX-lea, în plină epocă interbelică. Pornind de la o perspectivă istorică, pe care, de altminteri, nu o abandonează vreodată, studiile lui P. se remarcă prin probitate, pasiune pentru valorizarea detaliului revelator
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
Ciobanu, Panoramic, 275-279; Mihai Drăgan, „Clasicism și romantism”, CRC, 1973, 48; D. Micu, „Clasicism și romantism”, CNT, 1974, 2; Eugen Simion, Critica universitară, R, 1975, 1; Dan Simonescu, „O carte și șapte personaje”, RL, 1977, 9; Marin Mincu, Colaborare și sincronizare, LCF, 1977, 28; Constantin Ciopraga, „Clasicism și tendințe clasice în literatura română”, LL, 1980; Al. Săndulescu, O carte despre clasicismul românesc, RMB, 1980, 30 septembrie; Mihai Dascal, Critica universitară, RL, 1981, 45; Piru, Ist. lit., 546; Dan Simonescu, „Teme, motive
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
sincronismul face inevitabilă integrarea în ansamblul civilizației europene a societăților mai puțin dezvoltate. Aceasta se produce în doi timpi: inițial, simularea (reabilitată de E. Lovinescu, în dezacord, aici, cu T. Maiorescu și a sa teorie a „formelor fără fond”), apoi sincronizarea efectivă. O asemenea integrare implică diferențierea de propriile stadii evolutive anterioare (la noi, disputa cu tradiționalismul). Potrivit acestei legi, care presupune „mutația valorilor estetice”, ele nu sunt imuabile; frumosul estetic nu e unul și același pentru toate timpurile și pe
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
sufletești, a eului liric. În proză, legea sincronismului impunea depășirea universului rural și obiectivarea, adică înfățișarea lumii citadine, emancipată de sechela romantică a lirismului (abundent la autorii sămănătoriști). Exemplară în acest sens era opera Hortensiei Papadat-Bengescu. Cu alte cuvinte, în virtutea sincronizării operate de „spiritul veacului”, proza evolua de la subiect la obiect; poezia, invers, de la obiect la subiect. Cartea rezuma circulația, mai ales în spațiul publicistic, a termenului m., folosit de - sau relativ la - Al. Macedonski și școala lui, Ovid Densusianu și „Vieața
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
cultural-ideologice foarte substanțiale și rafinate. Se poate spune că, pe la sfârșitul anilor ’90, imensul handicap bibliografic din științele sociale și anumite științe cu statut „mixt”, deopotrivă științe umane și sociale (ca istoria și antropologia culturală), fusese depășit în România, iar sincronizarea științei noastre literare cu cea occidentală fusese realizată din nou, cel puțin la nivelul la care se găsea în anii ’70. Deși mari și nejustificate absențe persistă, multe traduceri sunt imperfecte, câteva sunt catastrofale, iar majoritatea nu au un aparat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
simt ei și să se adapteze la ceea ce sunt ei. Acest copil se deosebește încă din leagăn de cel care nu a fost educat să simtă emoțiile celor din jur și, din această cauză, riscă să aibă mari dificultăți de sincronizare cu interlocutorii. În comparație cu ceilalți, copilul seducător este mai capabil nu numai să descifreze emoțiile altora, dar și să le exprime limpede pe ale sale. De exemplu, când joacă în piese de teatru pentru copii, el se distinge clar de tovarășii
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
distinge clar de tovarășii lui mai puțin pregătiți să traducă procesele emoționale. Copiii învață să mimeze pozițiile interlocutorilor, ajungând chiar să perceapă manifestările lor neurofiziologice. Și adulții fac acest lucru, tot inconștient, aprofundând mecanismele de învățare instalate în pruncie. Pe lângă sincronizarea corpului în ansamblu, se observă sincronizări mai fine, cum ar fi clipitul și respirația. Și acestea sunt inconștiente la persoanele empatice. În concluzie, cele mai seducătoare persoane sunt cele care au cea mai mare capacitate de a citi emoțiile interlocutorului
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
puțin pregătiți să traducă procesele emoționale. Copiii învață să mimeze pozițiile interlocutorilor, ajungând chiar să perceapă manifestările lor neurofiziologice. Și adulții fac acest lucru, tot inconștient, aprofundând mecanismele de învățare instalate în pruncie. Pe lângă sincronizarea corpului în ansamblu, se observă sincronizări mai fine, cum ar fi clipitul și respirația. Și acestea sunt inconștiente la persoanele empatice. În concluzie, cele mai seducătoare persoane sunt cele care au cea mai mare capacitate de a citi emoțiile interlocutorului, pentru a se adapta la ele
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
încântare, mama să-l scuture ușurel sau să-și miște umerii uitându-se la el. În interacțiune, ea se sincronizează astfel cu el cel puțin o dată pe minut. Aceste momente sunt esențiale în trezirea afectivității. De altfel, specialiștii semnalează că sincronizarea este complet diferită de imitare. Imitându-și pruncul, mama îi arată că a înțeles ce a făcut, dar nu că înțelege ce simte el. Pe cea de-a doua situație este centrată armonizarea. În situația ilustrată mai jos, Syna aprobă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
socială procese de seducție pumn pupile pupile dilatate reacție adaptată reacții neurofiziologice receptori reguli de citire Reich, William ritmuri ultradiene Robert-Ouvray, Suzanne Rosenthal, Robert sâni satisfație psihologică Schanberg, Saül seducție activă seducție pasivă seducție subliminală sentimente sexualitate simbolism simpatie sinceritate sincronizarea corpului sinergologie Souzenelle, Annick de spate spontaneitate sprânceană stângaci Stanislavski, Constantin strategii de comunicare stres subsuoară tehnică de manipulare teorema lui Axelrod Titchener, Bradford Tomatis, Alfred trăsături umeri unde cerebrale urechi Zajonc, Robert În 1972, Albert Mehrabian a fost primul
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
astfel de trucuri nu conving pe nimeni. Dar și mai puțin recomandabil e, în viziunea lui Chandler, un scenariu precum cel al Crimei din Orient Expres. În ciuda ingeniozității autoarei, construcția se acoperă de ridicol, pentru că ar fi fost nevoie de sincronizarea unui șir atât de lung de întâmplări, încât doar niște naivi ar putea să le accepte. Ceea ce îi lipsește romanului Agathei Christie e, desigur, plauzibilitatea, acea forță inefabilă care este „un efect, nu un fapt”. Ea definește un stil și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
își pusese speranțe serioase în viitoarea carieră a debutantului. Alfred Knopf este secondat în această viziune optimistă de Hamish Hamilton, care achiziționează drepturile pentru întregul Imperiu Britanic. Ediția americană apare în februarie 1939, cea britanică - o lună mai târziu. O sincronizare perfectă, veți spune. Da, într-o lume normală. Dar lumea căreia i se adresa romanul începea să fie preocupată de alte violențe decât cele descrise de autorul californian. Nici nu se uscase bine cerneala de pe ediția americană când, în martie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
i se poate reproșa lui Marlowe, așa cum apare el în paginile lui Robert B. Parker, că ar fi urmat un tratament geriatric - după cum susțin detractorii romanului. E drept că încercările de a-l „moderniza”, printr-un efort deloc ascuns de sincronizare epică și etică, n-au dat rezultatele scontate. Sub pana lui Parker, Marlowe vorbește mai liber și acționează mai dezinhibat în relațiile cu femeile, dar asta nu-l face mai seducător decât fusese la prima lui apariție ca personaj de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Pentru a explora datele din depozit, utilizatorii dispun de instrumente specializate. Cele mai simple sunt instrumentele pentru interogare și raportare, cunoscute și din SGBD-uri. Pe lângă acestea, mai sunt necesare o serie de instrumente pentru administrarea depozitului, asigurarea replicării și sincronizării între mai multe baze de date, dezvoltarea aplicațiilor ce utilizează depozitul de date etc. Au fost prezentate doar câteva aspecte privind diferitele modalități de organizare a datelor la nivelul unui sistem informatic. Nu poate fi dată o soluție ideală. Personalul
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]