3,912 matches
-
să-mi citească hârțoagele rupte, nu-mi pasă absolut deloc! Nu scriu decât din nevoia de a scrie, care, pentru moment, a devenit indispensabilă. Am nevoie, din ce în ce mai multă nevoie, să-mi comunic gândurile ființei mele imaginare, umbrei mele. Umbra asta sinistră care se apleacă pe perete, la lumina lămpii, și care pare să citească cu atenție, să devoreze tot ce scriu. Cu siguranță, ea înțelege mai bine decât mine. Numai umbrei mele pot să-i vorbesc cum trebuie. Ea mă obligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
multă muzică, multă literatură, mult sport, multă politică etc., și s-or Încăpățîna, anacronicii din teatrele care nu-s tari În multimedia, să facă taman teatru, În teatru?!... Dar să trecem la scriitori mai vîrstnici. Gh. Grigurcu face un portret sinistru, În revista Tribuna, unui ex-coleg de redacție de la Oradea (St.V.), pe care am avut ocazia să-l cunosc, În tinerețe. Respectivul, secretar de redacție, pe vremea aceea, al Familiei, este acuzat de toate relele posibile, plus cîteva pe deasupra (cum
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dorește multă sănătate. Semnat: Dan". Ei, cum să comiți o asemenea scrisoare? Și cine naiba ar crede ce-i scris acolo? Orice om normal ar zice că-i o farsă. Iar pentru bietul tata ar părea una de-a dreptul sinistră. Așadar? Ce mă fac, ce mă faaac? Stai! Să nu intrăm în panică. Deocamdată, până oi găsi vreo rezolvare care o fi aia, nu știu -, să fiu atent la ce pun ăștia la cale și să încerc să acționez în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce fel de probleme? Cumva unele de natură profesională?", întrebă fulgerat de un gând rău mai marele universității. "De toate felurile", răspunse Relu evaziv. Replica directorului economic îl sperie și mai tare pe decan. Se gândi rapid la cele mai sinistre scenarii. Oricum, nu pleca Ciucurel așa iute din postul ăsta mănos doar de florile mărului. Simțise el ceva. Ba nu. Nu că simțise el ceva. Știa cu siguranță ceva, iar acel ceva era foarte, foarte grav, din moment ce îl determinase să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
clipă!) nota zece pentru toate grațiile. Parcă niciuna dintre femeile câte cunoșteam sau din câte cunoscusem vreodată, nu reușea să se ridice la valoarea feminității statuii. Încercând, mă izbeam tot timpul ori de femei care fuseseră cândva superbe (cândva sună sinistru, pentru că ține numai de trecut; cine ar putea demonstra contrariul? Tot ceea ce e prezent devine, inevitabil, trecut, nu?), ori de persoane prezente pe care vanitatea exagerată le scotea de pe treptele concursului. Mai rămâneau femeile pe care eu nu le văzusem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de valori, și erorile ei repetate." Pare că frazele lui Mihail Sebastian au fost scrise nu în noiembrie 1933, ci după aproape trei sferturi de veac, în octombrie 2007. Fuga la pensie Se poartă pensiile private. E o realitate, ușor sinistră, cu care ne binecuvântează, zilnic, zeci de reclame, de fapt, "fâșii de viață", în care adolescenți îndrăgostiți contemplă, ca-n (quatre) vingt année apres, bastoane și proteze. Însă una din aceste strategii de atragere a clienților (sic!) a întrecut măsura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
univers al întunericului moral și al dezumanizării. Antoniu și Kawabata sunt doi cloșarzi care împart de cinci ani aceeași magherniță improvizată dintr-un ghetou de la marginea Bucureștiului. În acest cartier sumbru cu un singur bloc (devastat și el, o relicvă sinistră a comunismului și un bastion al mizeriei locului), în care - culmea cinismului - primăria trasase străzi și numerotase casele, locuiesc precum într-o leprozerie sau într-o veche Curte a Miracolelor, îngropați în gunoaie și invadați de șobolani, tot felul de
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
adeseori, paginile revistei, reducând literatura la câteva pagini pipernicite, "Orizontul" era citit pentru acei câțiva quadrați care nu fuseseră maculați de jegul ideologiei comuniste. Am prins în plin perioada anilor '80, când asupra Timișoarei s-a pogorât din senin ciuma. Sinistra molimă avea și un nume: Eugen Florescu. Am văzut atunci pentru prima oară chipul unei bestii negre la suflet, capabilă să calce peste cadavre doar pentru a-și sluji mai bine stăpânii din Comitetul Central. Nu știu cum erau torționarii ideologici din
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
protestatara, martirizat feroce, nu mai reprezenta nimic și nu-i rămânea decât să se sinucidă! Și asta în ciuda protestelor nu mai știu cărei nimfe care se îndrăgostise de el. Iubire neîmpărtășita! Au mai urmat două, una mai tragică și mai sinistra decât altă și apoi, într-o bună zi, am început să nu mai scriu chiar atat de prost! Cel mai mult am scris poezii, păstrând ce părea să nu fie lamentabil. A urmat o nuvelă, care poate prefigură ce am
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
curiozitate naturală care îmi permite să citesc despre tot felul de subiecte. Pentru Coup-de-Fouet am citit câteva cărți despre ceea ce se întâmplă până de curând în spitalele psihiatrice, dacă, din nefericire, lucrurile nu continuă de fapt și în prezent, perspectiva sinistra. Poate că o explicație constă în lipsă de materialitate a bolii psihice. Doar acum psihiatria încearcă să iasă din vârstă gândirii magice machiata în gândire științifică. Până de curând nu se știa nimic, neurotransmitatorii, imageria cerebrală sunt extrem de recente. Pornind
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
după aceea În imensitatea nopții și lăsînd În urmă un fel de pulbere luminiscentă, cu miros de cauciuc ars. În același timp, bucăți Înroșite de metal zburau În toate părțile, ca Într-un joc de artificii, Însoțite de un țiuit sinistru, tăios. De teamă să nu fie lovit, maiorul se lipise cu burta de pămînt. Mai ridica din cînd În cînd capul, pentru a Înregistra eventualele noutăți În derularea evenimentului. Împins de suflul exploziei, aerul fierbinte ajunsese pînă În locul unde se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care se Întîmplă, jumătate de oră mai tîrziu, Însă urmarea se potrivi prea puțin cu ceea ce maiorul Smith prevăzuse, sau numai sperase. Spre deosebire de somnul care survine după crizele comițiale, de obicei profund și Încleștat, cu respirația sincopată, Însoțită de horcăituri sinistre și solicitînd un considerabil efort fizic, somnul liniștit al lui Pablo semăna mai degrabă cu al unui om obosit de muncă și totodată mulțumit de munca lui. Îndată după ce se trezi, părea că știe nu numai unde se află, ci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
whisky scoțian și mai cumpărasem pentru Roxana un lichior de kiwi. Pentru a mă șicana, sau numai din simpla dorință de a fi original, Bazil a preferat lichiorul, motivînd că Îi place culoarea lui, verde de Paris - o glumă cam sinistră, de care aveam să-mi amintesc involuntar cîteva zile mai tîrziu. Deocamdată, se străduia să-mi demonstreze că viitoarea lui carte va salva omenirea de la dezastru. Știa el de undeva că foștii securiști refugiați pe insula Roland puneau la cale
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Kawabata, cloșarzi ca și el, au privit neputincioși Înălțarea la cer a vecinului Ben, sub formă unui fum mlădios, ș. a. m. d. Antoniu râde, după ce a literaturizat ipoteticul sfârșit al lui Ben. -Kawabata, după ce că ești necredincios, mai ai și gânduri sinistre. Amintește-ți de focul Gheenei, nu dori sfârșitul bietului Ben. Dincolo vei mânca numai tocană de legume, până când ți se va apleca, și-l vei plânge pe Ben cu lacrimi de crocodil. -Văd că apelezi la chestii lacrimogene care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu la calea ferată pe care o traversează. În fine, zărește maghernița, momâie pleoștită, bortă sinistră În care va intra , după o zi de cerșit. -Scoală Ben, de câteva zile, Uniunea Europeană și-a deschis porțile ei fastuoase și pentru noi. Nu simți un fior În tărtăcuța ta care sună a gol? Trezește-te nesimțit ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunt aruncate pietricele. Luna s-a mai urcat pe cer, cocoțându-se acum pe acoperișul șandramalei lui Ben. De acolo, unde pare așezată pe vecie, se vede ca un chip de copil dolofan. Antoniu deschide ușa ruginită care scârțâie lung, sinistru și aruncă cele două oase, după ce au fost curățate de carne și lustruite ca un lemn de fluier. Câinele lui Ben le zdrobește acum În măselele lui hămesite. Antoniu se lungește pe prici, cuprins de o amorțeală care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje, relicvă sinistră a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri Întregi, conducte de apă, dușumele...Totul a fost smuls, călcat În picioare cu furie, dezmembrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje, relicvă sinistră a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri Întregi, conducte de apă, dușumele...Totul a fost smuls, călcat În picioare cu furie, dezmembrat, ars, murdărit, găurit, spart, pângărit, trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
va da principii și norme, strigăte de bucurie, va schimba cloaca În care mă aflu În lapte și miere, mă va preschimba din sclavul mizeriei În prințul unui ținut de vis și poate va ține cont și de tine, mortăciune sinistră. -Adică nu mă vei părăsi? -Poate să părăsească cineva o lipitoare ca tine? Te-am suportat atâția ani ca să mi te sperie Uniunea Europeană? O să te suport până la capătul drumului. Mi-ai dat ceva care-mi lipsise până când te-am Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai văzut. Aparținea de Fabrica de Chibrituri. Era construit pentru muncitorii fără casă veniți de prin toate părțile. După ,90, clădirea fabricii a fost părăsită, prădată de hoți, smuls și furat totul, până și acoperișurile. Au rămas numai pereții halelor siniștri, goi, iar În blocul care adăpostea muncitorii, rămas și el gol după plecarea lor, s-au aciuiat cei ca noi, fără căpătâi și fără viitor, stăpânii gunoaielor și-ai maidanelor. De unde vrei să fie lumină? Aici e infernul mizeriei, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În porții egale o chiflă, o bucată de brânză și o roșie. Mănâncă În tăcere având grijă să nu se risipească nici o firmitură, apoi fiecare Își numără bănuții ce le-au mai rămas. -Să știi, sunt un netrebnic, o gorilă sinistră, rupe tăcerea Antoniu. Mi-ar trebui un fluviu cât Gangele ca să mă curățe de păcate. Interesant este că, deși am citit foarte mult nu m-au atras decât metaforele, stilul operei, ingeniozitatea ficțiunii și mult mai puțin mesajul, profunzimea textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de gunoaie și ea cenușie, la fel ca cenușiul din sufletele lor, Întinsă ca o recuzită macabră, e drumul prin care Înoată zilnic, se zbat, acești paria, ca să ajungă la limanul pustietății și morții. Înăuntru, În Încăperile ca niște orbite sinistre, igrasia și boala se bat ca să ocupe locurile cele mai confortabile În puțina viață care a mai rămas să fie devorată. Europa n-are nevoie de ei. Se preface că nu-i vede. Sau dacă-i vede, o indignare teatrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În spate ca o vegetație crescută Într-o carne bolnavă, pe cei care-i mână la cerșit trăind pe spinarea lor. De obicei copiii și bătrânii cad victime, sunt Împinși la cerșit cu multă cruzime de trântori bețivi, de căpușe sinistre, hahalere analfabete, pândind din umbră și eventual pedepsind fizic orice eșec, minciună sau ascunzișuri. -Ia maică și tu un măr, sunt săracă, nu am bani nici pentru mine. Ia maică și mănâncă-l o să-ți facă bine,,. Antoniu mulțumește, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plănsul ăncepuse sâ-mi urce ăn gătlej ca un nod dureros. ,, MÎ ții ăn tensiune, spune odatî, ce se ăntămplase cu Ema ta!” ,, La douâsprezece și jumâtate fix Ăexact cănd pendula din sufragerie bâtea jumâtatea de orâă, telefonul a țărăit lung, sinistru. Am ridicat receptorul ăncet, cu găndul de-a amăna vestea cumplitî, pentru cî presimțeam cî nu e o invitație la o cinî romanticî. O voce gravî m-a anunțat cî tatâl meu a murit ăntr-un accident de mașinî și cî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a rupt ăn douî. Cei doi, tatâl meu și femeia din dreapta luin au murit pe loc. Cănd am ajuns la morgî, ăncepuse o ploaie caldî de varî, pe care o simțeam ca pe o binefacere. Am intrat ăn spațiul sinistru, cu un sentiment de liniște, pe care nu mi-l explic nici acum. Un felcer m-a ănsoțit ăntr-o ăncâpere rece și umedî, ăn care, pe douî paturi de piatrî, se aflau ăntinși unul lăngî altul, tatâl meu și Ema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]