5,099 matches
-
urmat în procesul de edificare a traducerii, în special a felului în care a considerat că trebuie redat, în limba română, un text sacru scris în limba de cultură a epocii. Alături de constrîngerile pe care le accepta, urmînd unele tipare sintactice și lexicale ale slavonei, uneori, se întrevăd libertățile pe care autorul textului și le ia. De asemenea, sînt interesante unele dintre opțiunile autorului și instrucitve unele greșeli ale acestuia. În felul acesta, textul indică modalitățile prin care astfel de texte
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
De asemenea, sînt interesante unele dintre opțiunile autorului și instrucitve unele greșeli ale acestuia. În felul acesta, textul indică modalitățile prin care astfel de texte contribuiau la edificarea normei literare românești. În felul acesta, se poate spune că, la nivel sintactic și lexical, limba textului prezintă particularități ce decurg din constrîngerile modelului slavon. Cu toate acestea, în special la nivel fonetic și morfologic, limba aparține unei perioade și unui areal lingvistic românesc. În general, prin majoritatea particularităților pe care le prezintă
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
parte de vorbire flexibilă care, în propozițiile interogative, ține locul unui substantiv și este așteptat ca răspuns. Exemplu: Cine lipsește? Băiatul lipsește; [cine/cui, care, ce, cât(câți, câte)] ex.: "Care" răspunde?- "El" răspunde. - punând întrebarea cine?, aflăm că funcția sintactica este de sub Când determina un substantiv și se acordă cu acestă în gen, număr și caz, pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ, cu funcția sintactica de atribut adjectival. ex.: "Câți ani" ai? Aceste pronume flexionează după gen,număr și caz
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
ce, cât(câți, câte)] ex.: "Care" răspunde?- "El" răspunde. - punând întrebarea cine?, aflăm că funcția sintactica este de sub Când determina un substantiv și se acordă cu acestă în gen, număr și caz, pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ, cu funcția sintactica de atribut adjectival. ex.: "Câți ani" ai? Aceste pronume flexionează după gen,număr și caz: a. CINE N.-AC.-cine? G.-D.-cui? are aceleași forme și pentru masculin și pentru feminin și Înlocuiește nume de ființe. b. CE Este
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
pronume interogativ invariabil și se referă la nume neanimate. Cât, câtă, câți, câte se referă la cantitatea sau numărul obiectelor și distingem opoziții de gen și număr: N./Ac. - cât, câtă, câți, câte; G./D. - câtor (numai de caz). Funcția sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a cuvântului așteptat ca răspuns la întrebare, adică cu a cuvântului căruia îi ține locul. Funcțiile sintactice ale pronumelui interogativ cine: N. Cine a venit? (subiect) Cine ești tu? (nume predicativ) Ac. Pe cine
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
de gen și număr: N./Ac. - cât, câtă, câți, câte; G./D. - câtor (numai de caz). Funcția sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a cuvântului așteptat ca răspuns la întrebare, adică cu a cuvântului căruia îi ține locul. Funcțiile sintactice ale pronumelui interogativ cine: N. Cine a venit? (subiect) Cine ești tu? (nume predicativ) Ac. Pe cine ai lăsat acolo? (complement direct) Cu cine discutai? (complement indirect) D. Cui i-ai comunicat vestea? (complement indirect) G. Al cui băiat ești
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
ești tu? (atribut genitival) Al cui este băiatul acesta? (nume predicativ) Când însoțesc un substantiv și-l determina, pronumele interogative își schimbă valoarea gramaticala, devin adjective pronominale interogative, se acordă cu substantivul în gen, număr și caz și au funcție sintactica de atribut adjectival. Cine nu poate deveni adjectiv pronominal intergoativ. Ce rochie este mai frumoasă? Care floare o oferi colegei? Câți elevi vor participa la concurs? Propozițiile construite cu pronume interogativ sau adjective intergogative sunt folosite în frază că propoziții
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
că propoziții subordonate față de regenta. Spuneți-mi 1/cine lipsește? 2/ Nu știi 1/care elev a intrat în clasa? 2/ În asemenea construcții pronumele sau adjectivul interogativ are rolul de a stabili relația între subordonată în care îndeplinește funcția sintactica și regenta ei. Pronumele interogativ a devenit pronume interogativ - relativ, iar adjectivul interogativ a devenit adjectiv interogativ - relativ. „Dumneavoastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți bobocii, de nu va pricepeți al cui fapt este acesta? - Cine nu știe?” al cui
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
devenit adjectiv interogativ - relativ. „Dumneavoastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți bobocii, de nu va pricepeți al cui fapt este acesta? - Cine nu știe?” al cui = pronume interogativ - relativ, numărul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv genitival „al”, funcția sintactica de atribut pronominal genitival, cu rol de conjuncție în frază; cine = pronume interogativ - relativ, numărul singular, cazul nominativ, funcția sintactica de subiect. „Auzi tu, mama, cate-mi spune? Si-alearga-n sat să mai adune Și câte porecliri pe-ascuns Îmi pune
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
acesta? - Cine nu știe?” al cui = pronume interogativ - relativ, numărul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv genitival „al”, funcția sintactica de atribut pronominal genitival, cu rol de conjuncție în frază; cine = pronume interogativ - relativ, numărul singular, cazul nominativ, funcția sintactica de subiect. „Auzi tu, mama, cate-mi spune? Si-alearga-n sat să mai adune Și câte porecliri pe-ascuns Îmi pune?” câte = pronume interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de complement direct, cu rol de conjuncție în
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
pronume interogativ - relativ, numărul singular, cazul nominativ, funcția sintactica de subiect. „Auzi tu, mama, cate-mi spune? Si-alearga-n sat să mai adune Și câte porecliri pe-ascuns Îmi pune?” câte = pronume interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de complement direct, cu rol de conjuncție în frază; câte = adjectiv pronominal interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de atribut adjectival, cu rol de conjuncție în frază;
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
Și câte porecliri pe-ascuns Îmi pune?” câte = pronume interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de complement direct, cu rol de conjuncție în frază; câte = adjectiv pronominal interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de atribut adjectival, cu rol de conjuncție în frază;
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
mai frecvent în maghiară decât în română. Deseori, în maghiară, sintagmelor formate din substantiv + atribut din română le corespund cuvinte compuse în maghiară. Cele mai multe cuvinte compuse au un element de bază. Acesta este totdeauna pe ultimul loc și determină categoria sintactică a cuvântului și trăsăturile sale morfologice, fiind esențial și în determinarea sensului cuvântului compus. Din punctul de vedere al părților de vorbire din care pot fi formate cuvintele compuse, există următoarele combinații productive: O categorie aparte sunt compozițiile dintr-un
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
programatorii să respecte specificațiile de realizare ale modulelor, date ca exerciții obligatorii în programa de curs, reprezenta o noutate care avea să ajute la formarea unor specialiști compatibili cu cerințele realizării sistemelor informatice în "regim industrial". Deoarece sistemul efectua teste sintactice și semantice asupra programelor realizate de cursanți, s-a renunțat la orele de seminar, cursanții putând să evalueze singuri comportarea în execuție a programelor proprii pe baza mesajelor de eroare și a indicațiilor emise de sistem privind modalitatea de corectare
Centrul de perfecționare a cadrelor de conducere din întreprinderi () [Corola-website/Science/314165_a_315494]
-
antichambre" (calc lexical) și întreaga expresie (calc frazeologic). Un exemplu de calc morfologic este verbul românesc "a se teme", de origine latină, limbă în care era verb activ, devenit reflexiv sub influența lui "bojati sę" din limba slavă veche. Calcul sintactic este mai rar. Unii scriitori români influențați de franceză au creat calcuri sintactice care nu s-au generalizat: El locuiește un măreț palat de vară" (Vasile Alecsandri), după fr. "habiter un palais", vs. "a locui într-un palat", conform normelor
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
este verbul românesc "a se teme", de origine latină, limbă în care era verb activ, devenit reflexiv sub influența lui "bojati sę" din limba slavă veche. Calcul sintactic este mai rar. Unii scriitori români influențați de franceză au creat calcuri sintactice care nu s-au generalizat: El locuiește un măreț palat de vară" (Vasile Alecsandri), după fr. "habiter un palais", vs. "a locui într-un palat", conform normelor limbii standard actuale. Prin acest tip de calc au apărut, în română, de
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
la cele mai bune metode tradiționale, se datorează și fuziunii informației simbolice, lingvistice, adusă de expertul medical, cu datele strict numerice oferite de analiză la nivel coborât. Caracterul și complexitatea aplicației determina tipul de metodă de analiză folosită: statistic, decizional, sintactic, structural, conexionist (folosind o rețea neuronală), bazat pe reguli sau o combinație oarecare dintre acestea.
SEGMENTAREA IMAGINILOR BIOMEDICALE FOLOSIND LOGICA FUZZY SI FUZIUNEA INFORMATIILOR by ROXANA SILVIA TIPA () [Corola-journal/Science/84111_a_85436]
-
are originea în latinescul „imperare”, care înseamnă a porunci), un îndemn, o rugăminte sau un sfat: Conjunctiv Prezumtiv Formele verbale nepredicative/nepersonale sînt uneori considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv Participiu Gerunziu Supinul este o formă impersonală și nepredicativă a verbului avînd în general trăsături substantivale: Prin diateză se
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
propoziția regentă putând fi: Sunt și cazuri în care pronumele relativ nu are referent exprimat: "Cine poate, bea". Și alte tipuri de subordonate pot fi introduse prin pronume relative: Introducând o subordonată, pronumele relativ are în același timp o funcție sintactică în aceasta, putând fi:
Pronume relativ () [Corola-website/Science/316309_a_317638]
-
a este o formă vocalizată de comunicare umană. Se bazează pe combinarea sintactică, lexicală și a diverse nume proprii din vocabularul complex (de obicei peste 10.000 de cuvinte diferite) al oricăreia din limbile moderne. Fiecare cuvânt vorbit este creat printr-o combinație fonetică a unui număr limitat de vocale și consoane, ca
Vorbire () [Corola-website/Science/334722_a_336051]
-
Acest articol tratează sistemul verbului în limba franceză, prezentând conjugarea și principalele funcții sintactice ale formelor temporale folosite în limba vorbită contemporană. Verbul francez exprimă aceleași categorii gramaticale ca și cel din limba română, adică diateza, modul, timpul, persoana și genul (masculin și feminin), acesta fiind limitat la modul participiu. Dat fiind că ortografia
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
nowiki> Verb cu rădăcină și desinențe neregulate. Subjonctivul prezent francez corespunde conjunctivului prezent românesc în majoritatea utilizărilor, dar nu în toate. Se folosește: Formare: "avoir" sau "être" la subjonctiv prezent + participiul trecut: Folosirea subjonctivului trecut este determinată de aceleași reguli sintactice ca în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies passé de bonnes vacances" „Mă bucur că ai petrecut o vacanță plăcută”. În franceza actuală, subjonctivul trecut
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
toate formele pronumelui reflexiv: "me/te/se/nous/vous/se promener" „a mă/te/se/ne/vă/se plimba”. O particularitate a infinitivului prezent este că la forma negativă, cuvintele de negație "ne" și "pas" sunt ambele înaintea verbului. Funcții sintactice: Formare: "avoir" sau "être" la infinitivul prezent + participiul trecut. La forma negativă a infinitivului trecut, negația "pas" poate sta după verbul auxiliar ("pour n’avoir pas compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în limbajul curent actual
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
diverse dialecte latine, numite și „vulgare”, au intrat în Antichitatea târzie și în Evul mediu timpuriu în contact cu slava și greaca, de unde au intrat un anumit număr - relativ redus - de cuvinte, mai ales pe filieră ecleziastică. Cu toate acestea, sintactic si morfologic, protoromâna era esențial latina care s-a vorbit o perioadă de timp îndelungată pe teritoriul Imperiului Bizantin. După încheierea cuceririi romane a circa 60-65% din teritoriul total al Daciei, în 106, și până la retragerea trupelor imperiale romane la
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
la temă și situație, folosind un limbaj "coțcăresc" sau "miștocăresc" și în paginile serioase de informație sau analiză politică. Oralitatea se manifestă atît în plan ortografic (în înregistrarea accidentelor fonetice, a pronunției dialectale sau inculte), cît și la nivel lexical, sintactic, pragmatic. Evoluția limbii române predispune către anumite alegeri, menținînd unele tensiuni speciale: între neologismul cult și termenul popular, între cuvîntul popular "neaoș", acceptat și clișeizat de tradiția ornant-literară și cel de uz subteran, privit cu oarecare suspiciune. în fond, chiar
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]