1,624 matches
-
cam ciudat. Imediat ce au coborât din mașini, s-a apropiat de lady Braddock și a făcut un lucru ciudat. Parcă se freca de ea. Desigur, cei care erau de față s-au făcut că nu observă, asta din bun-simț, dar sir Wyndham părea furios. Rafinata lui soție, lady Aurelia ar fi trebuit să-l oprească pe nabab, să nu-l mai lase să-i atingă sânii, chiar dacă acesta îi era superior ca rang. Se dă semnalul de plecare și invitații urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a împușcat unul sau două exemplare la viața sa. Diwan-ul încuviințează politicos. Pentru Dumnezeu, nu poate manifesta prea mult entuziasm pentru vânătoarea din noaptea asta, poate și pentru că știe ce se va întâmpla. La vreo două ore după miezul nopții, sir Wyndham va împușca un exemplar mare, care va măsura, în mod miraculos, cu vreo 5 centimentri mai mult, de la cap la coadă, decât tigrul pe care l-a împușcat predecesorul său cu trei ani în urmă. Dacă lucrurile merg conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar putea schimba inevitabilul. Este doar o chestiune de timp. Îmi pare foarte rău, îi spune lui Privett-Clampe, dar va trebui să cobor un minut. Prințul Firoz simte ceva similar, dar este hotărât să nu-și lase fratele singur cu sir Wyndham. Abia au schimbat câteva cuvinte, dar riscul ca Murad să aducă în discuție problema succesiunii, în absența sa, este destul de mare. Cu toate acestea, criza este iminentă și Firoz nu este obișnuit cu disconfortul fizic. Scotocește în adâncul ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din clica prințului Firoz, răspund chemărilor imperioase ale naturii. Alții își încearcă brusc puștile, în momentele mai explozive, surprinși de jungla atât de plină de viață. Așezată pe vine într-un tufiș plin de țepi, direct pe linia puștii lui sir Wyndham, Imelda realizează de câte ore n-a mai stat pe o toaletă civilizată și începe să plângă. Sir Wyndham, care în treizeci și cinci de ani de serviciu în străinătate n-a văzut o femeie în actul excreției, o urmărește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în străinătate n-a văzut o femeie în actul excreției, o urmărește cu oroare, dar și cu fascinație. Și Minty procedează la fel. Dumnezeule! Aude mișcare în spatele ei. Nababul a aruncat scara de frânghie și coboară. Nu și dumneavoastră...? întreabă sir Wyndham. Nababul nu-i răspunde. Imediat după plecarea lui, prințul Firoz ghemuit într-o poziție aproape fetală se descolăcește și se repede după el, lăsând în urmă un miros urât. Sir Wyndham a rămas singur. La fel și maiorul Privett-Clampe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de film absentă, se ivește dintre frunze, trăgând în stânga și în dreapta ca Tom Mix, încolțit de pieile-roșii. Din machan-ul soției sale răspunde o altă rafală. Minty și nababul se adăpostesc de alte gloanțe care pare să vină din direcția lui sir Wyndham. Cineva urlă de durere. Imelda țipă, fuge să se adăpostească și cade fulgerată, izbindu-se de trunchiul unui copac. Totul este oribil. Toți intră în panică. Pran urmărește scena cu gura deschisă. În spatele lui, fotograful își ține respirația, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scumpe! — Aș spune același lucru despre dumneata! Ea se crispează. — Vin adesea la Green. Sunt europeancă. — Așadar, cunoști multă lume de aici. Desigur, zicea ea defensiv. Bobby observă că are cearcăne negre sub ochi. — Și pe cei care sunt cu sir Readymoney? — Acela este jocheul lui, Elvin, care este steward la Gymkhana și... — Și femeia care este cu Torrance? — De ce te interesează? — Ce-ți pasă dumitale! Miss Garnier lasă să-i scape un „Oh!“ ofensat și se răsucește pe călcâie. Scăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aici. Fleacurile lui sunt eclipsate de darurile generoase ale lui Gebler, un armator german infatuat și comparate cu darurile mult prea costisitoare ale rajahului de Amritpur, astfel încât nici nu merită adăugate la lunga listă de contribuții. Cu diferite ocazii, chiar sir Pervez Readymoney Mistry contribuie la bunăstarea lui miss Parry. Dacă aș fi în locul lui Torrance, conchide Bobby, m-aș simți descurajat. În mod ciudat, nu-și aplică sieși aceeași logică. Cu toate că și-a însușit tot ce putea învăța pe Falkland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Un pamfletar londonez anonim, a afirmat atunci că „Sir Poxridden Halfmast“ își imagina, de fapt, că revine la locul unuia din legendarele sale desfrâuri, opinie care a fost împărtășită de majoritatea societății londoneze, spre deosebire de distinșii săi prieteni, care susțineau că sir Peregrine ar fi intenționat să spună: „Pedepsește-mă, O, Doamne, nu mă cruța!“, dar se pare că fiind în agonie, a încurcat sensurile. Indiferent care a fost adevărul, după citirea testamentului, nimeni n-a putut nega că bătrânul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cruța!“, dar se pare că fiind în agonie, a încurcat sensurile. Indiferent care a fost adevărul, după citirea testamentului, nimeni n-a putut nega că bătrânul s-a căit. Când a auzit conținutul testamentului, Oliver de Tassle Lacey, nepotul lui sir Perry și moștenitorul lui, și-a dat seama că era ruinat. Se înglodase în datorii tot așteptându-și moștenirea și, văzând rezultatul calculelor, a înțeles că nu are altceva de făcut, decât să se sinucidă și a sărit din loja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înțeles că nu are altceva de făcut, decât să se sinucidă și a sărit din loja sa de la Teatrul Regal, înfigându-se într-o lance purtată de un asistent de la producția Alexander și Poros. Combinația dintre reputația înspăimântătoare a lui sir Peregrine și moartea îndelung comentată a nepotului său, a ținut atenția publicului trează timp de câteva săptămâni. Faptul că ticălosul bătrân a fondat o școală pentru „fii săracilor meritorii“ în loc să-și lase casa și pământul următoarelor generații, a fost considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Primele impresii sunt plăcute. Terenurile de sport sunt ample, cu un teren special pentru rugby și criket, ai cărui țăruși se întind până la Brand, râulețul care demarchează limita estică a parcului. Conacul elizabetan a fost modificat puțin de pe vremea lui sir Perry, deși generațiile de directori au făcut câte o îmbunătățire, cum ar fi noile internate, sala de gimnastică sau capela. Reunită sub acoperământul unei singure clădiri gotice victoriene, această curiozitate arhitecturală izvorăște din teoria unui educaționalist despre relația strânsă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui Perry, ridicată la înălțimea zilelor sale de iad. Ascuns vederii de contraforturi și terminat într-o cruce, este, fără îndoială cunoscut sătenilor ca Marele Conac. Legenda spune că ar fi o redare anatomic corectă a „anexei“ preferate a lui sir Perry , despre care tot legenda spune c-ar fi fost „executată“ în încercarea de a câștiga favorurile ducesei de Devonshire. Briggs îi aduce cufărul din docar, iar Jonathan intră în holul panelat cu stejar și simte pentru prima dată combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de pe Turl... Domnule? Domnule? Închide ochii. Cald. Încearcă să te scufunzi mai mult. Domnule? Lumina soarelui pe o piatră galbenă. Lumină apoasă care se filtrează prin sticlă. Unghiurile verzi ale unui copac araucaria încadrat de fereastră. — Domnule? Șapte și douăzeci și cinci, sir. — O, du-te, Willis. Din așternuturile proprii se ridică miros de mucegai. Gust metalic în gură. Vin roșu. Ridicarea nu va fi tocmai plăcută. Privirea dezaprobatoare a lui Willie se strecoară sub plapumă ca o picătură de apă rece. — Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Din așternuturile proprii se ridică miros de mucegai. Gust metalic în gură. Vin roșu. Ridicarea nu va fi tocmai plăcută. Privirea dezaprobatoare a lui Willie se strecoară sub plapumă ca o picătură de apă rece. — Aș putea să vă amintesc, sir, că organizați micul dejun astăzi? Nu mai este mult și vor veni ceilalți domni. Micul dejun? Pe naiba! Deși este începutul verii, diminețile la Oxford sunt umede și pentru că domnul Bridgeman a crescut la tropice, simte că-i este frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
diferite întervale, de-a lungul întregii călătorii. Am pornit, Bridgeman! Am pornit. De fiecare dată când repetă asta, își freacă mâinile. În cele din urmă, Jonathan simte că este cazul să spună și el ceva: — Păreți mulțumit că ați plecat, sir. Chapel îl privește șocat, apoi rostește: — Mulțumit? Se uită la Jonathan de parcă ar fi făcut o afirmație puțin indecentă. La Dover îi întâlnesc pe Gittens și Morgan și petrec orele următoare supraveghind ambalarea echipamentelor, care trebuie expediate în lăzi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doresc mai mult ca orice să afle dacă englezii le-au adus pește. — Pește? întreabă profesorul. — Hering, spune Martti. — Conservat, le explică Eino. Avem acvavit, dar ne mai trebuie hering. — Avem hering? întreabă profesorul. Jonathan verifică lista de provizii. — Nu, sir, nu avem hering. — Asta este o lovitură, zice Martti, am crezut că ne-ați adus hering. — Îmi pare foarte rău, zice profesorul. — Atunci...zice Eino, măcar anvelope. — Pentru camion, le explică Martti. Ați adus anvelope? — Nu, spune profesorul. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
evangheliștii, iar în centru Învierea Domnului. Alte lucrări manuscris sunt: un Acatist al Maicii Domnului, în chirilică, din secolul al XIX-lea, un Ceaslov din secolul al XIX-lea, un Catehism în limba slavonă din anul 1839, Cuvântările Sfântului Efrem Sirul, din secolul al XVIII-lea. În muzeu se păstrează o fotografie realizată la 10 aprilie 1924. Profesorii participanți la simpozionului internațional de bizantinologie au vizitat Mănăstirea Cetățuia. Dintre ei i-am recunoscut pe Nicolae Iorga și Mihail Sadoveanu. Eticheta care
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
strigă agentul însoțitor, adresându-se agentului însoțit și lumii necunoscute pe care acesta o reprezenta. Orbi, orbi, orbi! Capsomanilor, orbilor, burdușiți cu toate informațiile, cu toate releele și rachetele. Nu înțelegeți nimic, nimic! Iar eu, noi? Fără glas, fără glas, sir! Ne-au luat îngerii glasul, mi l-au luat și mie șefii, i l-au luat și locotenentului Afrodita, cum vezi... Iar ăștialalți, adormiții noștri, așteaptă să veniți voi să-i salvați! Voi, cu fortărețele voastre zburătoare și cu guma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Gafton lăsa uneori impresia, pentru cine era dispus să remarce finele accente și artificii ale partiturii sale, că se imagina nu doar naratorul întâmplărilor despre care tot citea recita în bibliotecă, ci chiar un personaj, cine știe, poate Henderson. Da, Sir Henderson, Sir Neville Henderson, nu-i așa. „Crezi că aș fi prea subiectiv pentru a cerceta corect trecutul acela? Te înșeli, Tolea, te înșeli...“ Pauza de ezitare nu dura, era doar un efect retoric. „De ce nu putem discuta deschis ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
considerat anulat, devalorizat. Nu, nu era destul de curios, nici destul de ludic»...“ Așadar, ideea trecuse până la urmă și prin scăfârlia lui Mateiaș... Se ambala repede conul Mateiaș, abia aștepta să se ambaleze, să nu mai poată fi oprit: „Ți-amintești de sir Shawcros, acuzatorul britanic la proces, care spunea că este un proces fără precedent? De ce, de ce? Judecarea unui război și a unei ideologii trebuia să arate nu numai că vinovații își primesc pedeapsa sau că binele învinge răul. Trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că vinovații își primesc pedeapsa sau că binele învinge răul. Trebuia să-l exprime pe omul simplu al zilelor noastre. Auzi: omul simplu al zilelor noastre! Poți crede că ești la un curs de marxism! Ei bine, nu. Vorbește un Sir, gândește-te. Omul simplu al zilelor noastre și nu fac nici o deosebire între prieten și dușman, așa a spus sir Harley Shawcros. Omul simplu al zilelor noastre! Să arate că este hotărât să pună individul deasupra statului. Ei, a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Auzi: omul simplu al zilelor noastre! Poți crede că ești la un curs de marxism! Ei bine, nu. Vorbește un Sir, gândește-te. Omul simplu al zilelor noastre și nu fac nici o deosebire între prieten și dușman, așa a spus sir Harley Shawcros. Omul simplu al zilelor noastre! Să arate că este hotărât să pună individul deasupra statului. Ei, a dovedit, a dovedit? Poate pune individul deasupra statului, vrea s-o facă? Spune, spune și dumneata. D-asta nu e permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de Drăgășani, clasa a treia, vălătuci negri, pufoși Îți Îneacă gâtul și o albină zumzăie Împrejur de multă vreme. Dar uite, la doi pași, uniforma de funcționar feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vechi marinărești. Mânuiai funiile acelea cu buricele degetelor, obțineai din ele niște foi late și transparente și le Înfășurai În niște cartonașe de pai uleios. Trebuiau reaprinse mereu, dar puteai pricepe astfel cum anume era tutunul atunci când l-a descoperit sir Walter Raleigh. I-am povestit aventura mea din după-amiaza aceea. „Acum și rozaruceenii? Dorința dumitale de a ști e insațiabilă, prietene. Dar nu le da atenție nebunilor ăstora. Toți vorbesc de documente inatacabile, dar nici unul nu le-a arătat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]