1,909 matches
-
vitezei cu creșterea vârfului sistolic cu 30-50% fără semne velocimetrice în amonte. Stadiul D 50-99% dispariția inversiunii sensului scurgerii în protodiastolă; lărgire foarte netă a repartizării ecolucenței (dispariția frecvențelor cu turbulență). Stadiul E ocluzie - absența semnalului. Un raport al velocității sistolice de vârf la nivelul segmentului stenotic la velocitatea sistolică de vârf la nivelul segmentului normal proximal > 2 indică o reducere a lumenului cu 50-75%. O velocitate tele-diastolică > 100 cm/s indică prezența unei stenoze de 75%. Studiul grefoanelor venoase trebuie
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
velocimetrice în amonte. Stadiul D 50-99% dispariția inversiunii sensului scurgerii în protodiastolă; lărgire foarte netă a repartizării ecolucenței (dispariția frecvențelor cu turbulență). Stadiul E ocluzie - absența semnalului. Un raport al velocității sistolice de vârf la nivelul segmentului stenotic la velocitatea sistolică de vârf la nivelul segmentului normal proximal > 2 indică o reducere a lumenului cu 50-75%. O velocitate tele-diastolică > 100 cm/s indică prezența unei stenoze de 75%. Studiul grefoanelor venoase trebuie realizat în primele 7 zile postoperator, apoi la 1
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
date de activitatea mecanică a inimii. Aceste zgomote pot fi ascultate în aria de proiecție a cordului sau pot fi înregistrate, obținându-se o fonocardiogramă. Se disting două zgomote principale și două zgomote secundare. Zgomotele principale: primul zgomot cardiac (zgomotul sistolic) marchează începutul sistolei și este dat de unde sonore care se suprapun, rezultate din închiderea valvelor atrioventriculare, întinderea coardelor tendinoase, contracția miocardului ventricular. Este difuz, cu tonalitate joasă, durează 0,12 s al doilea zgomot cardiac (zgomotul diastolic) marchează începutul diastolei
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
12 s al doilea zgomot cardiac (zgomotul diastolic) marchează începutul diastolei, reprezintă consecința închiderii valvulelor de la baza aortei și de la baza venei pulmonare, este mai precis decât primul, de tonalitate mai înaltă, dar mai scurt (0,08 s) De la zgomotul sistolic la zgomotul diastolic se scurge un interval de timp mai scurt numit pauza mică iar de la zgomotul diastolic la zgomotul sistolic se scurge un interval de timp mai lung - pauza mare. Zgomotele secundare (zgomotele trei și patru): al treilea zgomot
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
venei pulmonare, este mai precis decât primul, de tonalitate mai înaltă, dar mai scurt (0,08 s) De la zgomotul sistolic la zgomotul diastolic se scurge un interval de timp mai scurt numit pauza mică iar de la zgomotul diastolic la zgomotul sistolic se scurge un interval de timp mai lung - pauza mare. Zgomotele secundare (zgomotele trei și patru): al treilea zgomot cardiac este dat de vibrația valvelor atrioventriculare la trecerea sâncelui din atrii în ventricule la începutul diastolei, se percepe între zgomotul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
interval de timp mai lung - pauza mare. Zgomotele secundare (zgomotele trei și patru): al treilea zgomot cardiac este dat de vibrația valvelor atrioventriculare la trecerea sâncelui din atrii în ventricule la începutul diastolei, se percepe între zgomotul diastolic și zgomotul sistolic mai ales la persoane tinere al patrulea zgomot cardiac nu se percepe acustic ci numai fonocardiografic, este un zgomot atrial ce apare în hipertrofia atrială Șocul apexian poate fi palpat la nivelul spațiului 5 intercostal stâng, pe linia medioclaviculară, sub
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
laterale ale măduvei spinării, segmentele T1-T4. Axonii acestor neuroni ajung în ganglionii lanțului simpatic, de unde pleacă fibre ce ajung la cord prin nervii cardiaci. Componenta simpatică exercită un efect pozitiv asupra tuturor proprietăților miocardului, mărind frecvența contracțiilor cardiace și debitul sistolic. Centrii simpatici de la nivel medular se află sub controlul centrului cardioaccelerator bulbar. Centrii bulbari cardioinhibitor și cardioaccelerator își modulează reciproc activitatea și se află sub influența unor factori umorali și a impulsurilor sosite de la zonele reflexogene (în special de la baro
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
dintre capetele unui vas sangvin, deci implicit și cu fluxul sangvin, care se mărește odată cu scăderea rezistenței vasculare. Circulația sângelui în artere are loc datorită a trei factori: cardiac, vascular și sangvin. a) Factorul cardiac își exercită acțiunea prin debitul sistolic - volumul sangvin propulsat prin sistola ventriculară. Înmulțind debitul sistolic cu frecvența contracțiilor inimii rezultă debitul cardiac. Variațiile debitului cardiac se reflectă asupra presiunii cu care circulă sângele prin vase. Debitul cardiac este dependent de forța de contracție a miocardului, frecvența
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
fluxul sangvin, care se mărește odată cu scăderea rezistenței vasculare. Circulația sângelui în artere are loc datorită a trei factori: cardiac, vascular și sangvin. a) Factorul cardiac își exercită acțiunea prin debitul sistolic - volumul sangvin propulsat prin sistola ventriculară. Înmulțind debitul sistolic cu frecvența contracțiilor inimii rezultă debitul cardiac. Variațiile debitului cardiac se reflectă asupra presiunii cu care circulă sângele prin vase. Debitul cardiac este dependent de forța de contracție a miocardului, frecvența cordului și de întoarcerea venoasă. b) Factorul vascular este
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
prin forța exercitată de sângele pompat ritmic, pulsatil și fluctuant prin activitatea cordului asupra pereților arteriali. Presiunea arterială creată în timpul sistolei cardiace este mai mare comparativ cu cea din timpul diastolei. La nivelul arterelor mari și mijlocii se descriu presiunea sistolică (maximă) și presiunea diastolică (minimă). Atât presiunea sistolică cât și cea diastolică scad progresiv pe măsura micșorării diametrului vascular, teritoriul arteriolo-capilar fiind caracterizat de cea mai mare rezistență periferică și implicit de cea mai mică presiune sangvină. Periferic, presiunea arterială
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
și fluctuant prin activitatea cordului asupra pereților arteriali. Presiunea arterială creată în timpul sistolei cardiace este mai mare comparativ cu cea din timpul diastolei. La nivelul arterelor mari și mijlocii se descriu presiunea sistolică (maximă) și presiunea diastolică (minimă). Atât presiunea sistolică cât și cea diastolică scad progresiv pe măsura micșorării diametrului vascular, teritoriul arteriolo-capilar fiind caracterizat de cea mai mare rezistență periferică și implicit de cea mai mică presiune sangvină. Periferic, presiunea arterială se manifestă prin pulsul arterial, care este dat
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
ce se propagă de la originea aortei în lungul arborelui arterial, percepută atunci când artera este comprimată pe un plan dur. Viteza cu care se propagă unda pulsului arterial este dependentă de elasticitatea vasului. Amplitudinea undei pulsatile este direct proporțională cu debitul sistolic și invers proporțională cu distensia totală a arterei (complianța). Presiunea (tensiunea) arterială variază în funcție de: rezistența periferică, scăzând de la aortă la arteriole, pe măsura creșterii acestui parametru (fig. 20). Astfel, în aortă presiunea sistolică are valoarea de aproximativ 120 mm Hg
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
undei pulsatile este direct proporțională cu debitul sistolic și invers proporțională cu distensia totală a arterei (complianța). Presiunea (tensiunea) arterială variază în funcție de: rezistența periferică, scăzând de la aortă la arteriole, pe măsura creșterii acestui parametru (fig. 20). Astfel, în aortă presiunea sistolică are valoarea de aproximativ 120 mm Hg, în arterele mari și milocii este cu 20% mai mică, iar în arteriole are loc o scădere puternică, cu peste 60%, a presiunii sangvine, aceasta ajungând la 40-35 mm Hg. Volemie, cu cât
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
arterelor este mai mare cu atât pereții acestor vase sunt mai destinși și presiunea este mai mare. Vâscozitatea sângelui, care atunci când este foarte crescută, mărește rezistența periferică a vaselor mici, ducând la creșterea presiunii arteriale. Valorile normale ale tensiunii arteriale sistolice sunt cuprinse între 100-140 mm Hg (cu media 100 mm Hg), iar ale tensiunii arteriale diastolice între 60-90 mm Hg (cu media 75 mm Hg). Reglarea presiunii arteriale se face prin mecanisme nervoase și prin mecanisme umorale. Mecanismele nervoase sunt
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sangvin: cu cât presiunea este mai mare cu atât viteza de golire a ventriculilor este mai mică iar cu cât volumul sângelui intraventricular inițial este mai mare cu atât forța de contracție a miocardului este mai crescută. De aceea debitul sistolic (cantitatea de sânge expulzată în timpul sistolei) este direct proporțional cu umplerea cardiacă în diastolă. Aceste relații condiționează adaptarea inimii la efort. Debitul cardiac (debitul sitolic înmulțit cu frecvența cardiacă) poate fi influențat prin doi factori: modificarea frecvenței contracțiilor cardiace și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mări forța de contracție definește forța de rezervă a inimii. Miocardul neantrenat sau afectat de procese patologice dispune de o forță de rezervă insuficientă, în caz de solicitări intense răspunzând predominant prin tahicardie. Corespunzător unor valori de repaus ale debitului sistolic - 80 ml și a frecvenței contracțiilor cardiace - 5/min rezultă un debit cardiac de 6 l/min. Această valoare crește cu 1-2 l în ortostatism ca urmare a scăderii întoarcerii venoase și deci a umplerii cardiace. Valori scăzute ale debitului
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
10-15 l/min în cazul unui efort moderat și la 20-25 l/min în efort intens. La sportivii de rezistență, în cursul antrenamentelor specifice, debitul cardiac poate ajunge la 40-50 l/min. Creșterea debitului cardiac se poate face pe seama debitului sistolic sau pe seama frecvenței cardiace. Frecvența cardiacă în repaus și clinostatism are valori cuprinse între 60 și 90 bătăi/min (cu media 72) la bărbat și 70-100 bătăi/min (media 82) la femei. La adoptarea ortostatismului, prin reflex clinoortostatic, frecvența cardiacă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
adrenergică și deci este însoțită de creșterea tensiunii arteriale. În mod obișnuit frecvența cardiacă revine la nivelul anterior efortului fizic înaintea tensiunii arteriale. Tahicardia reprezintă însă un proces compensator deficitar, deoarece scurtează diastola și deci umplerea cardiacă, ceea ce scade debitul sistolic. Scăderea debitului cardiac se produce la o frecvență a contracților cardiace de peste 180/minut. La unii sportivii de performanță, după competiții, această frecvență critică este mai ridicată (chiar și peste 200 bătăi/min). La o frecvență cardiacă mică în timpul efortului
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de organism este mai mic, la acest fapt contribuind și valorile mai mici ale tensiunii arteriale. Așa se explică că sportivii de performanță prezină fecvențe ale contracțiilor cardiace situate către limita fiziologică inferioară sau chiar ușor sub aceasta. În ceea ce privește debitul sistolic, acesta are la un om neantrenat, în clinostatism, valori între 60-90 ml, în general mai mici la femeie decât la bărbat. În ortostatism scade cu până la 40% datorită creșterii frecvenței contracțiilor cardiace și deci scurtării timpului de umplere diastolică. La
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
om neantrenat, în clinostatism, valori între 60-90 ml, în general mai mici la femeie decât la bărbat. În ortostatism scade cu până la 40% datorită creșterii frecvenței contracțiilor cardiace și deci scurtării timpului de umplere diastolică. La spotivii de rezistență debitul sistolic este mai mic: 40-50 ml. Față de aceste valori de repaus, la un efort fizic de intensitate moderată debitul sistolic crește la 100 110 ml, iar la un efort fizic intens până la 120-140 ml. Acest lucru se întâmplă la persoane neantrenate
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
scade cu până la 40% datorită creșterii frecvenței contracțiilor cardiace și deci scurtării timpului de umplere diastolică. La spotivii de rezistență debitul sistolic este mai mic: 40-50 ml. Față de aceste valori de repaus, la un efort fizic de intensitate moderată debitul sistolic crește la 100 110 ml, iar la un efort fizic intens până la 120-140 ml. Acest lucru se întâmplă la persoane neantrenate, creșterea fiind mai pronunțată la bărbați comparativ cu femeile. La sportivi, deci la indivizi antrenați, debitul sistolic începe să
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
moderată debitul sistolic crește la 100 110 ml, iar la un efort fizic intens până la 120-140 ml. Acest lucru se întâmplă la persoane neantrenate, creșterea fiind mai pronunțată la bărbați comparativ cu femeile. La sportivi, deci la indivizi antrenați, debitul sistolic începe să crească începând de la 120 bătăi/min (frecvența cardiacă critică a debitului sistolic) până la 180 bătăi/min (frecvența cardiacă critică a debitului cardiac); corespunzător, pentru eforturi submaximale se înregistreză debite sistolice de 150-170 ml iar pentru eforturi maximale de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
până la 120-140 ml. Acest lucru se întâmplă la persoane neantrenate, creșterea fiind mai pronunțată la bărbați comparativ cu femeile. La sportivi, deci la indivizi antrenați, debitul sistolic începe să crească începând de la 120 bătăi/min (frecvența cardiacă critică a debitului sistolic) până la 180 bătăi/min (frecvența cardiacă critică a debitului cardiac); corespunzător, pentru eforturi submaximale se înregistreză debite sistolice de 150-170 ml iar pentru eforturi maximale de 200 220 ml. Adaptarea periferică la efortul fizic presupune în primul rand scăderea rezistenței
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
femeile. La sportivi, deci la indivizi antrenați, debitul sistolic începe să crească începând de la 120 bătăi/min (frecvența cardiacă critică a debitului sistolic) până la 180 bătăi/min (frecvența cardiacă critică a debitului cardiac); corespunzător, pentru eforturi submaximale se înregistreză debite sistolice de 150-170 ml iar pentru eforturi maximale de 200 220 ml. Adaptarea periferică la efortul fizic presupune în primul rand scăderea rezistenței periferice vasculare (vasodilatația), ceea ce duce la creșterea fluxului sangvin spre fibrele musculare. Această vasodilatație periferică are drept consecință
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
și sângele venos are ca substrat o utilizare mai mare a oxigenului la nivelul mușchiului striat aflat în activitate, la care se adaugă creșterea debitului sangvin local. Creșterea presiunii arteriale în efortul fizic se face diferit pentru cele două componente, sistolică și diastolică. Astfel, tensiunea arterială sistolică crește marcat, la sportivii de performață, care dispun de o reactivitate cardiovasculară ridicată și de rezerve funcționale mari care permit creșteri importante ale tensiunii arteriale sistolice, aceasta poate atinge și 290 mm Hg, dar
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]