1,822 matches
-
sau la cei cu risc ( diabet , antecedente familiale de hipertensiune ) , copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani . La sfârșitul celor trei săptămâni , scăderea principală față de valoarea inițială în variabila de eficacitate principală , prin stabilizarea tensiunii arteriale sistolice ( SeSBP ) a fost de 11, 7 mm Hg ( doze scăzute ) , 9, 3 mm Hg ( doze medii ) , 13, 2 mm Hg ( doze ridicate ) . Nu au apărut diferențe semnificative între aceste doze . Modificarea principală a tensiunii arteriale diastolice minime stabilizate ( SeDBP ) a
Ro_509 () [Corola-website/Science/291268_a_292597]
-
administrat , în general , 2 până la 4 medicamente antihipertensive ( de exemplu , diuretice , beta - blocante , alfa- blocante ) pentru a ajunge la tensiunea arterială predefinită drept țintă , de ≤ 135/ 85 mm Hg sau la o scădere cu 10 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice , dacă valoarea inițială a acesteia era > 160 mm Hg . Șaizeci la sută ( 60 % ) dintre pacienții din grupul placebo au atins această valoare a tensiunii arteriale țintă , iar din grupurile irbesartan și amlodipină 76 % și respectiv 78 % . În obiectivul primar
Ro_509 () [Corola-website/Science/291268_a_292597]
-
peste 80 % , valoare observată după administrarea dozelor de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo . Există o tendință aparentă a unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo . Există o tendință aparentă a unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
peste 80 % , valoare observată după administrarea dozelor de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo . Există o tendință aparentă a unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo . Există o tendință aparentă a unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
peste 80 % , valoare observată după administrarea dozelor de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo . Există o tendință aparentă a unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo . Există o tendință aparentă a unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
și colesterol ridicat. Mecanismul de bază este, de obicei, arterioscleroza care, dacă se deschide, poate duce la închiderea completă a arterei. BAP este, de obicei, diagnosticat prin găsirea unui indice gleznă-braț (IGB) mai mic de 0,90, ceea ce reprezintă presiunea sistolică a sângelui la gleznă împărțit la presiunea sistolică a sângelui la braț. Angiografia este un test de diagnosticare mai exact, dar prezintă riscuri. Nu este clar dacă screening-ul pentru această boală este util deoarece nu a fost studiat îndeaproape. La
Boala arterială periferică () [Corola-website/Science/337215_a_338544]
-
obicei, arterioscleroza care, dacă se deschide, poate duce la închiderea completă a arterei. BAP este, de obicei, diagnosticat prin găsirea unui indice gleznă-braț (IGB) mai mic de 0,90, ceea ce reprezintă presiunea sistolică a sângelui la gleznă împărțit la presiunea sistolică a sângelui la braț. Angiografia este un test de diagnosticare mai exact, dar prezintă riscuri. Nu este clar dacă screening-ul pentru această boală este util deoarece nu a fost studiat îndeaproape. La persoanele cu BAP oprirea fumatului și exercițiul terapiei
Boala arterială periferică () [Corola-website/Science/337215_a_338544]
-
a evidențiat semne de decompensare cardiacă într- un studiu farmacologic de siguranță cu doze repetate , la șobolani , la expuneri sistemice de 1, 4 ori mai mari decât cele atinse la doze terapeutice . S- au observat valori crescute ale tensiunii arteriale sistolice ( de până la 29 mmHg ) la șobolani și maimuțe la expuneri sistemice de 1, 4 și respectiv 4, 6 ori mai mari decât cele atinse la doze terapeutice . S- au efectuat studii de toxicitate reproductivă și de dezvoltare peri - și postnatală
Ro_711 () [Corola-website/Science/291470_a_292799]
-
tratați cu amlodipină/ valsartan 5 mg/ 160 mg , comparativ cu 53 % dintre subiecții care au fost tratați doar cu valsartan 160 mg . Adăugarea amlodipinei 10 mg și 5 mg a avut ca rezultat o scădere mai accentuată a presiunii arteriale sistolice/ diastolice cu 6, 0/ 4, 8 mmHg și respectiv 3, 9/ 2, 9 mmHg , în comparație cu pacienții care au fost tratați doar cu valsartan 160 mg . Un studiu desfășurat în mai multe centre , dublu orb , controlat activ , pe grupuri paralele a
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
78 % dintre subiecții tratați cu amlodipină/ valsartan 10 mg/ 160 mg , comparativ cu 67 % dintre subiecții care au fost tratați doar cu amlodipină 10 mg . Adăugarea valsartanului 160 mg a avut ca rezultat o scădere mai accentuată a presiunii arteriale sistolice/ diastolice cu 2, 9/ 2, 1 mmHg comparativ cu pacienții care au fost tratați doar cu amlodipină 10 mg . De asemenea , Copalia a fost studiat în cadrul unui studiu controlat activ la 130 pacienți hipertensivi cu presiune arterială diastolică ≥110 mmHg
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
tratați cu amlodipină/ valsartan 5 mg/ 160 mg , comparativ cu 53 % dintre subiecții care au fost tratați doar cu valsartan 160 mg . Adăugarea amlodipinei 10 mg și 5 mg a avut ca rezultat o scădere mai accentuată a presiunii arteriale sistolice/ diastolice cu 6, 0/ 4, 8 mmHg și respectiv 3, 9/ 2, 9 mmHg , în comparație cu pacienții care au fost tratați doar cu valsartan 160 mg . Un studiu desfășurat în mai multe centre , dublu orb , controlat activ , pe grupuri paralele a
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
78 % dintre subiecții tratați cu amlodipină/ valsartan 10 mg/ 160 mg , comparativ cu 67 % dintre subiecții care au fost tratați doar cu amlodipină 10 mg . Adăugarea valsartanului 160 mg a avut ca rezultat o scădere mai accentuată a presiunii arteriale sistolice/ diastolice cu 2, 9/ 2, 1 mmHg comparativ cu pacienții care au fost tratați doar cu amlodipină 10 mg . De asemenea , Copalia a fost studiat în cadrul unui studiu controlat activ la 130 pacienți hipertensivi cu presiune arterială diastolică ≥110 mmHg
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
tratați cu amlodipină/ valsartan 5 mg/ 160 mg , comparativ cu 53 % dintre subiecții care au fost tratați doar cu valsartan 160 mg . Adăugarea amlodipinei 10 mg și 5 mg a avut ca rezultat o scădere mai accentuată a presiunii arteriale sistolice/ diastolice cu 6, 0/ 4, 8 mmHg și respectiv 3, 9/ 2, 9 mmHg , în comparație cu pacienții care au fost tratați doar cu valsartan 160 mg . Un studiu desfășurat în mai multe centre , dublu orb , controlat activ , pe grupuri paralele a
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
78 % dintre subiecții tratați cu amlodipină/ valsartan 10 mg/ 160 mg , comparativ cu 67 % dintre subiecții care au fost tratați doar cu amlodipină 10 mg . Adăugarea valsartanului 160 mg a avut ca rezultat o scădere mai accentuată a presiunii arteriale sistolice/ diastolice cu 2, 9/ 2, 1 mmHg comparativ cu pacienții care au fost tratați doar cu amlodipină 10 mg . De asemenea , Copalia a fost studiat în cadrul unui studiu controlat activ la 130 pacienți hipertensivi cu presiune arterială diastolică ≥110 mmHg
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
priză unică zilnică . Dozele cuprinse între 150- 300 mg irbesartan , o dată pe zi , scad valorile tensiunii arteriale în clinostatism sau în poziție șezândă , după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) , în medie cu 8- 13/ 5- 8 mm Hg ( sistolică/ diastolică ) , scădere care este superioară celei observate după administrarea de placebo . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se obține la 3- 6 ore după administrare și efectul antihipertensiv se menține timp de cel puțin 24 ore . După 24 ore , la dozele
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
obține la 3- 6 ore după administrare și efectul antihipertensiv se menține timp de cel puțin 24 ore . După 24 ore , la dozele recomandate , scăderea tensiunii arteriale este încă de 60- 70 % din scăderea maximă a tensiunii arteriale diastolice și sistolice . O doză zilnică de 150 mg irbesartan , administrată în priză unică , produce efecte similare asupra tensiunii arteriale după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) și asupra tensiunii arteriale medii pe 24 ore similare cu cele produse de administrarea aceleiași
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
unei doze mici de hidroclorotiazidă ( 12, 5 mg ) la irbesartan , în priză unică zilnică , produce o scădere mai marcată a tensiunii arteriale , comparativ cu placebo , după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) , de 7- 10/ 3- 6 mm Hg ( sistolică/ diastolică ) . Eficacitatea Karvea nu este influențată de vârstă sau sex . Ca și în cazul celorlalte medicamente care acționează asupra sistemul renină- angiotensină , pacienții hipertensivi de culoare prezintă un răspuns considerabil mai slab la irbesartan administrat în monoterapie . În cazul în
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
sau la cei cu risc ( diabet , antecedente familiale de hipertensiune ) , copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani . La sfârșitul celor trei săptămâni , scăderea principală față de valoarea inițială în variabila de eficacitate principală , prin stabilizarea tensiunii arteriale sistolice ( SeSBP ) a fost de 11, 7 mm Hg ( doze scăzute ) , 9, 3 mm Hg ( doze medii ) , 13, 2 mm Hg ( doze ridicate ) . Nu au apărut diferențe semnificative între aceste doze . Modificarea principală a tensiunii arteriale diastolice minime stabilizate ( SeDBP ) a
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
administrat , în general , 2 până la 4 medicamente antihipertensive ( de exemplu , diuretice , beta- blocante , alfa- blocante ) pentru a ajunge la tensiunea arterială predefinită drept țintă , de ≤ 135/ 85 mm Hg sau la o scădere cu 10 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice , dacă valoarea inițială a acesteia era > 160 mm Hg . Șaizeci la 8 sută ( 60 % ) dintre pacienții din grupul placebo au atins această valoare a tensiunii arteriale țintă , iar din grupurile irbesartan și amlodipină 76 % și respectiv 78 % . În obiectivul
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
priză unică zilnică . Dozele cuprinse între 150- 300 mg irbesartan , o dată pe zi , scad valorile tensiunii arteriale în clinostatism sau în poziție șezândă , după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) , în medie cu 8- 13/ 5- 8 mm Hg ( sistolică/ diastolică ) , scădere care este superioară celei observate după administrarea de placebo . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se obține la 3- 6 ore după administrare și efectul antihipertensiv se menține timp de cel puțin 24 ore . După 24 ore , la dozele
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
obține la 3- 6 ore după administrare și efectul antihipertensiv se menține timp de cel puțin 24 ore . După 24 ore , la dozele recomandate , scăderea tensiunii arteriale este încă de 60- 70 % din scăderea maximă a tensiunii arteriale diastolice și sistolice . O doză zilnică de 150 mg irbesartan , administrată în priză unică , produce efecte similare asupra tensiunii arteriale după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) și asupra tensiunii arteriale medii pe 24 ore similare cu cele produse de administrarea aceleiași
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]
-
unei doze mici de hidroclorotiazidă ( 12, 5 mg ) la irbesartan , în priză unică zilnică , produce o scădere mai marcată a tensiunii arteriale , comparativ cu placebo , după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) , de 7- 10/ 3- 6 mm Hg ( sistolică/ diastolică ) . Eficacitatea Karvea nu este influențată de vârstă sau sex . Ca și în cazul celorlalte medicamente care acționează asupra sistemul renină- angiotensină , pacienții hipertensivi de culoare prezintă un răspuns considerabil mai slab la irbesartan administrat în monoterapie . În cazul în
Ro_543 () [Corola-website/Science/291302_a_292631]