6,610 matches
-
și tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a urmat după asta a însemnat numai lungi reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
duce o luptă aprigă cu aerul; de fapt, ea nu mai respira - horcăia. Fiecare vorbă, pe care încerca ea din răsputeri s-o pronunțe, îi era întretăiată numaidecât de un șir întreg de spasme violente. Tremura toată. Convulsiile n-o slăbeau deloc. Într-un cuvânt, părea că se dă, chiar atunci, de ceasul morții ei. Totul, în locul acela, era de groază; nimic asemănător nu cred că s-ar putea găsi, spre a se pune în balanță și a se compara. În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și-ar fi putut închipui vreodată că acel banal pat de dormit de ieri se va transforma într-un pat de moarte astăzi?! Da, iată că se întâmplă, se întâmplă rar, dar se întâmplă. Șerban nu înceta deloc s-o slăbească din priviri pe femeia care agoniza. Nimic, din tot ceea ce fusese cu câteva minute înainte, nu mai era acum la fel; totul se schimbase într-o singură clipă; parcă și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a nervilor a apărut și cel care făcea de pază la poartă, portarul școlii. Bună dimineața, domnu’ sergent! Ce s-a Întâmplat? făcu portărelul nostru pe-a Îngrijoratul. Ai grijă de aceste două fete până vine directorul. Să nu le slăbești din ochi. Le-am găsit pe stradă, când Încă nu se lumina de ziuă. Am să mă Întorc după ora 8.00. După plecarea milițianului, ne-a luat În primire distinsul portar, cu cele opt clase absolvite, cu vocabularul buruienos
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
te-ai mărturisit tare demult. O să ți se facă mai ușor după aceasta, ai să vezi. Propunerea a fost respinsă, nu a dorit să audă de preot, avea parcă o frică. Nu, și gata! Ea îl mai lăsă, dar nu slăbea cu rugăciunea. Era toamnă și avea atâtea de făcut! Păpușoii de curățat, de tăiat și de adus acasă, strugurii de cules, de zdrobit poama, de pregătit butoaiele pentru vin, ceapa strânsă urma să o vândă; dar cât pot face două
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nou. - De cinci zile am plecat de acasă, fac niște cursuri în Chișinău. - Îți este dor de ei, se vede, zise ea. - Da, mi-e dor, sunt mici și mă gândesc mult la ei. - Câți ani are băiatul? nu mă slăbea doamna cu întrebările. - Opt, îi spusei eu. - Victoraș al meu ar fi avut nouă, dacă ar fi trăit... Mi se tăiase graiul. Nu mai puteam zice nimic. Înțelesei că doamna purta o durere imensă în sufletul ei. Simțeam că tăcerea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de puternic, încât a făcut-o să se sperie. Ea a mângâiat-o pe cap și i-a zis: - Ei, gata cu lacrimile! Sunt aici cu voi! Să ne bucurăm! Haideți să vedem ce v-am adus! Copila nu o slăbea, zicându-i printre lacrimi: - Nu vreau nimic, mamă! Nu vreau nimic! Vreau doar să-mi promiți că nu vei mai pleca niciodată de la noi. Te rog, mamă! Te rog! - Îți promit, scumpa mea, îți promit! Nu voi mai pleca niciodată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de dezvoltare economică locală. Mișcarea esențială a ideilor pare să fi pornit dinspre DEVCOM tradiționalistă, cu accent pe cooperare, stat, activități economice, modernizare, înspre neoliberalism orientat spre capitalismul comunitar, ambele contestate de către mișcările postmoderniste. Atât neoliberalismul, cât și postmodernismul au slăbit DEVCOM, susțin Midgley și Livermore (2005, p. 162), în special în varianta economică. Ideologia care încearcă să depășească limitele etatismului, modernizării, tradiționalismului, neoliberalismului și postmodernismului este „developmentalismul” (asociat în special cu numele lui Midgley și al lui Sherraden; vezi Midgley
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
a făcut ce a vrut cu tine, de aceea s-a scârbit, te-ai tăvălit la picioarele lui și acum nu mai valorezi doi bani pentru el, poate se culcă și cu alte femei, poate te-a infectat cu HIV, slăbești, ești mereu bolnavă, asta nu-ți dă de gândit, sau crezi că e un sfânt, nu l-ai văzut de atâtea ori cum se uită la femeile din jurul lui, sau crezi că tu ai fost altceva decât masa brută a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dezacord madam Frenkel ne altoia cu un arătător din lemn de tisă peste degetele noastre subțiri și delicate, de ne treceau toate apele. Am răsuflat mai mult decât ușurat, atunci când mama s-a hotărât să amâne lecțiile de pian, fiind slăbit după boală și având de recuperat perioada întreruperii școlii, altfel cine știe ce pianist celebru de talia lui Arthur Rubinstein aș fi ajuns, uzitând la nevoie de sintagma „nu trageți în pianist!” O serie de întâmplări tragicomice mi s-au fixat în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un sistem au și alte atribuții în respectiva instituție, care sunt mult mai importante; în acest fel, ei acordă PR-ului o atenție mai mică. Astfel de atitudini conduc inevitabil la o organizare nesatisfăcătoare a muncii de PR, fapt care slăbește imaginea sistemului. Din punctul nostru de vedere, pe o scală a eficienței de la unu la cinci, organizarea unui birou de imagine cu persoane având specializări în alte domenii de activitate ar ocupa ultimul loc, adică locul cinci. 2. O persoană
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
vocea unui domn Înalt, cu o țigară Înfiptă Între buze. “Să mai stea Întins, să-i vină roșeața În obraji”, completă o femeie pistruiată, cu un copil lângă ea. “Nu vedeți ce vânat e la față și cât e de slăbit?...” Se ridică Încet, cu mișcări nesigure, și se Îndepărtă fâstâcit, cu un aer jenat, uitând să mai mulțumească salvatorilor săi, care-l priveau acum uluiți. Vacarmul orașului Îl izbi din nou și se simți strivit de furia zgomotelor. Începu să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios, Într-o veghe continuă, asemeni animalului slăbit din mijlocul preeriei, Înconjurat de colți flămânzi și neîndurători. Sunt la discreția timpului. Și asta este, poate, cea mai mare nedreptate! Sunt și un om singur. Aș putea spune chiar foarte singur. Părinții mi-au murit când eram licean, striviți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lătrături și sforăituri inimaginabile. După care mă trezeam urcând ceva foarte mare și negru, o creastă uriașă, un fel de munte. Urcam din greu, gâfâind ca o locomotivă, sfâșiat de oboseală, la un pas să fiu ajuns. Iar puterile Îmi slăbeau tot mai mult. Nu mai puteam. Chinul meu devenea interminabil. În fiecare clipă credeam că voi ceda. Că voi sfârși În ghearele și În colții lor ascuțiți. Că voi fi sfâșiat. Apoi, În mod neașteptat, se Întâmpla ceva uimitor. Ajungeam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
clipită de marginea zimțată (ca și cum și-ar lua adio), apoi se aruncă disperate În gol. Aș vrea să mă ridic și să deschid fereastra, să respir aerul răcoros adus de ploaie, dar nu găsesc energia necesară să o fac. Sunt slăbit. Foarte slăbit. Atât de slăbit cum nu m-am simțit niciodată. Cu câteva ore Înainte, de dimineață, a venit Melanie. Avea o figură foarte gravă, pe care nu i-o mai văzusem niciodată. Era Însoțită de un tip solid, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și-ar lua adio), apoi se aruncă disperate În gol. Aș vrea să mă ridic și să deschid fereastra, să respir aerul răcoros adus de ploaie, dar nu găsesc energia necesară să o fac. Sunt slăbit. Foarte slăbit. Atât de slăbit cum nu m-am simțit niciodată. Cu câteva ore Înainte, de dimineață, a venit Melanie. Avea o figură foarte gravă, pe care nu i-o mai văzusem niciodată. Era Însoțită de un tip solid, care, după ce a dat buzna-n
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
îmi povesteai că Natașa, basarabeanca, e destul de plinuță! - Natașa e un adevărat butoiaș de bere. Dar ea nu-și face griji, ba chiar le dă cu tifla celor pe care îi socotește lipsiți de eleganță, spunându-le: Până ăl gras slăbește, cel slab moare! E bine!? și le întoarce spatele. - Băieții sunt răutăcioși și voi fetele sunteți niște proaste, conchise mama. Discuțiile lor se curmau de obicei cu o glumă și atât mama cât și fata își consumau ziua în cele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
față la o bătaie de dincolo de ușă. Prin deschizătura îngustă se zărea silueta vecinei. Tu i-ai spus că nu ai timp, ea ți-a spus că urmează să moară. Crăpătura s-a mărit și ai putut vedea că vecina slăbise mult, albise și avea cearcăne maro în jurul ochilor. I-ai deschis larg și ai poftit-o înăuntru. Ea a rămas de dragul frunzelor și al copacilor. Mereu zicea că ești un fel de Robinson, iar, dacă vrei, îți putea ține de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Mai aproape de noi, școlile filosofice - observa filosoful italian de secol XX - au considerat, pe nedrept, pozitivitatea drept un caracter esențial al dreptului și au negat „antiteza clasică dintre dreptul natural și dreptul pozitiv. Dar erorile de acest gen nu au slăbit această convingere care are profunde rădăcini În natura Însăși a spiritului uman”. Aceasta s-a văzut, cu toată claritatea, În perioadele critice ale vieții de Stat, cînd s-a resimțit necesitatea logică și etică de „a urca la principiul rațional
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu trebuie - să ignoreze dimensiunea spirituală a dreptului persoanei. „Prima obligație a Statului - observa filosoful jurist - este de a recunoaște și de a respecta credințele religioase, precum și instituțiile În care ele se concretizează, cu condiția permanentă ca ele să nu slăbească principiile esențiale ale ordinii juridice a Statului. Prin natura sa Însăși, Statul nu poate și nici nu trebuie să impună nici un cult, ci poate și trebuie să-i asigure liberul exercițiu.” Giorgio del Vecchio adaugă: „Nimeni nu poate, deci, să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe mama soacră la ea acasă, ciocni un pahar de vin cu tata-socru în cinstea noului născut și, părăsind casa socrilor, se îndreptă spre apartamentul său. Tot drumul până acasă nu-l slăbi însă ideea: E posibil ca un copil să preia fizionomia strămoșilor lui? Precum se vede, e posibil! Își spuse tot el. Se așeză pe pat și adormi așa îmbrăcat, cum se afla. A doua zi dimineață, se trezi în zori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
imens. Din ziua ce urmă, păți la fel. Unde se ducea, încotro se îndrepta, indiferent pentru ce, strigătul păsării, după iubita sa pereche, ucisă mișelește, de către vânător, îl urmărea cu obstinație. Trecură ani, trecură decenii; și înnebunitorul piuit nu-l slăbi din urmărit. Îi mânca zilele, clipă de clipă, ca ceva de care nu-l ducea capul cum să scape. În câteva rânduri se gândi să renunțe la practicarea vânătorii și să-și și înstrăineze arma. Se răzgândi, însă. Chiar dacă bijuteria
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
renunțe la practicarea vânătorii și să-și și înstrăineze arma. Se răzgândi, însă. Chiar dacă bijuteria aceea ar fi încăput pe mâna oricui, tot unealtă purtătoare de moarte ar fi rămas. Pentru câteva săptămâni o împrumută unui coleg. Piuitul nu-l slăbi .O reluă și se duse cu ea acasă. La vânătoare mai ieșea, din când în când, dar, numai acolo nu-i era gândul. Piuitul îl ucidea, clipă cu clipă, mai rău decât un blestemat de blestem. Ajunse să treacă de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ceea ce mă învățaseră despre răsplata rezervată sufletului pe lumea cealaltă și despre ziua Judecății de Apoi îmi apărea ca o amăgire insipidă. Rugăciunile pe care le învățasem erau ineficace în fața fricii de a muri. Nu, teama de moarte nu mă slăbea deloc. Cei care n-au suferit nu vor înțelege. Setea de viață devenise atât de puternică în mine, încât cea mai neînsemnată clipă de sănătate era suficientă să compenseze lungile ore de sufocare și neliniște. Vedeam că durerea și suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]