2,469 matches
-
trezit a doua zi în acel baldachin îmbrățișați amândoi... Așa am petrecut toată vara aceea și toamna până prin noiembrie când Agneta și-a terminat îndeletnicirea ei de slujnică și a revenit în mânăstire. Am văzut-o foarte tăcută, tristă și slăbită, era parcă o epavă din Agneta de odinioară, preocupată de ceva ce o măcina din interior până într-o zi când veni plângând la mine și îmi spuse: “Știi, Mihaly, ce s-a întâmplat cu mine?” “Ce?” -am întrebat-o
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
-nălțat Spre infinit, Spre albastrul infinit. Oare o fi în Paradis? Întorcându-se de la clinica cu o seară înainte, fiul meu cel mare,atât de trist,dar resemnat, îl ținea pe Prince sub braț. Micuțul,neputând stă pe lăbuțele-i slăbite,s-a întins pe o parte. Eu l-am acoperit,apoi l-am luat la piept și am rămas amândoi pe un scaun..el, ghemuit la mine în brațe, eu, legănându-l îndelung. Mă simțea oare lângă el? Simțea că
A MURIT MICUL PRINCE/IL EST MORT, MON PETIT PRINCE-VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379473_a_380802]
-
îi impugeau trăinicia. În adânc, scrâșnete de gheață ruptă îi făceau urechile ursoaicei să vâjâie. Încălziți de zbeng și nu numai, puii se lăsau ademeniți de clipocitul vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa de pândă și sturlubatici se fugăreau încolo și-ncoace. Minune li se părea jocul pe gheață, de-ar ține hârjoana o vecie! Dar ce să vezi, nenorocul îi paște! Mezinul se prinde ostatic într-o
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
rugătoare strigări. Chiar se-oprește agățată de câte-un sloi și-i așteaptă... Apropierea mamei îi împuternicește, o clipă iuțesc ritmul... Dar cu vremea, mezinul dă semne că vlaga-i e dusă, abia se mai ține deasupra... E cu totul slăbit, cântărește ursoaica atunci când micuțul se-agață de blana ei a disperare. Aruncă arare suflări prin botic! Mișcările-i sunt prinse în clisa deznădejdii mute. Viața i se duce... După o zbatere ultimă, plutește pentru puține clipe, apoi cade lin înspre
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Mamă-sa, vinovată, scoase un geamăt înfundat... Nici lapte?! Doar căldură și apă?! Doar atât?! Stârnit de pășitul pe gheața-nmuiată, puiul o ia mai lesne la picior. Ursoaica se trezește din nehotărâre, urmându-și odrasla cu greu, căci e tare slăbită. Încă o dată își împlântă privirea în albastrul apei și, răpusă de durere, slobozește un urlet a jale reluând pribegia spre neunde cu puiul tovarăș, doi căutători de nimic, nepăsători parcă de subțirele gheții, de răsfirarea zăpezii prin cenușiul stâncos, pustiu
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
pe urmele pașilor Tăi, Mă dor picioarele, genunchii- s grei, Așchii din crucea udă, grea, mi se-arată Vuiesc măslinii, Cerul s- a- ntunecat pe dată. Tresar și pipăi pământul maroniu, zvântat Cred că aici, prin tină Te- ai împiedicat Slăbit, bătut și osândit, nevinovat. Sărut, făcând mătănii, colbul de pe dealul Căpățânii Și pasul meu se prinde laț în mărăcinii Aruncați in drum de șuierul furtunii. Străbat cu crucea- n spate, aplecată, Tot drumul Tău, mă simt atât de vinovată, Că
CAND PIATRA N-A LOVIT... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380870_a_382199]
-
fi totuși de făcut, întrebă cu timiditate Macro! Caligula tăcu și oftă. La fel și Irod Agrippa. Tăcerea se prelungi în luxoasa sufragerie. -Tiberius este destul de bolnav, însă nu se pune problema că este foarte grav! Totuși e un om slăbit, spuse după un timp Caligula. -Și ce s-ar mai putea face? întrebă din nou Macro. Caligula așeză pe masă o hartă. Ceilalți doi se apropiară. -Împăratul va fi preluat din insulă și va debarca aici la Missenum, spuse Caligula
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
Phoenix. Dar te-a căutat, Ermit, veacuri! A străbătut constelații, a amuțit și și-a recăpătat puterea. A trecut pe lângă tine, dar tu aveai privirea întoarsă în altă parte și nu ai auzit „urletul” meu deznădăjduit... pentru că era deja prea slăbit... Acum, în mintea ta, când, în sfârșit, am luat amândoi o pauză din călătoria noastră prin Cosmos, încerci să mă atingi. Dar timpul și locul se dovedesc, o dată în plus, neprielnice. Și, astfel, suntem condamnați să pornim într-o altă
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
pe urmele pașilor Tăi, Mă dor picioarele, genunchii- s grei, Așchii din crucea udă, grea, mi se-arată Vuiesc măslinii, Cerul s- a- ntunecat pe data. Tresar și pipai pământul maroniu, zvântat Cred că aici, prin țină Te- ai împiedicat Slăbit, bătut și osândit, nevinovat. Sărut, făcând mâțanii, colbul de pe dealul Căpățânii Și pasul meu se prinde lat în mărăcinii Aruncați în drum de șuierul furtunii. Străbat cu crucea- n spate, aplecata, Tot drumul Tău, mă simt atât de vinovată, Că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
că Preda a avut presentimentul că va muri.” Marin Preda a murit într-o zi ploioasă de mai. Abia terminase de scris ” Cel mai iubit dintre pământeni” și cartea asta parcă îl devorase, transformându-l într-o umbră de om, slăbit și bântuit de mari neliniști. Avea 57 de ani, în plină forță creatoare , plănuia să-și împlinească opera cu o carte despre tragismul colectivizării și al pervertirii sufletului țărănesc. Nu a mai apucat să scrie niciun rând. A murit în
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
Încerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena, Să mă eliberez din urzeala lor blestemata și crudă, Aș vrea să le retez, să le golesc de seva amară și neagră, Ce gâlgâie în venele lor lemnoase, Dar sunt neputincioasa și slăbită, Ma-nghit tot mai adânc și adânc, Până la strămoși, Până la origini, Până la neființă... Citește mai mult Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei mele,Si le răsfira în toate direcțiile,Fără să știu unde ducSi cum să
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Incerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena,Să mă eliberez din urzeala lor blestemata și crudă,Aș vrea să le retez, să le golesc de seva amară și neagră,Ce gâlgâie în venele lor lemnoase, Dar sunt neputincioasa și slăbită,Ma-nghit tot mai adânc și adânc,Până la strămoși,Până la origini,Până la neființă...... III. GÂNDURI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1734 din 30 septembrie 2015. Putem iubi cu adevărat pe cineva numai atunci când el/ea ne face să
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Ți-e părul tău cel verde o vatră de cenușă, stinsă cu lacrimi multe din ochi tăi de jar, asculți strigăt de jale și doruri nesecate, aștepți să se coboare al Cerului lin Har. Ești tristă iar, Măicuță, te văd slăbită chiar și nu știu cum aș face să-ți iau acum durerea: nu plânge după codri, nu plânge după mare, căci inimile noastre ți-s singure averea! Din cerurile albe chiar Pronia veghează, în veci va fi de strajă l-al tău
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
lucru putea și ea să-și bucure mama, să o plimbe cu taxiul prin oraș. Starea de sănătate a mamei nu s-a dovedit așa de precară. Acumulase prea multă oboseală în ea și de aceia se simțea atât de slăbită. I s-a recomandat odihnă, vitamine, și o alimentație sănătoasă. La despărțirea de la autogară, Ana i-a împins în palma mamei sale când și-a luat la revedere un pumn de bani. - Ce faci fata mamei cu banii ăștia? - Ține
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
noaptea cea mai lungă, ca să rămân la pieptul tău mereu. Te-mbratisez și tu mă ții în brațe, zburăm pe-un norișor alb și pufos. Ce iute traversam Calea Lactee, aievea-i visul și drumul e frumos. Îți simt tot mai slăbită romantica-ti strânsoare, nu mai e vis, abia ce m-a trezit plăpânda și timidă, prima rază de soare a fost doar vis...s-a dus, s-a risipit. Dar va veni și noaptea următoare, când eu, te-oi aștepta
IN NOAPTEA CEA MAI LUNGA... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375517_a_376846]
-
ele acasă. Curtea casei era mare dar păsările preferau să colinde gangul și podul locuinței. Obiectul ce le-a stârnit copiilor curiozitatea a fost războiul de țesut. Cum Ana lu’ Marcu nu mai era vrednică să-l folosească datorită vederii slăbite, copiii l-au perceput ca pe un obiect de joacă. În tinerețe Ana lu’ Marcu a făcut bani frumoși în urma muncii la război. Acum se mulțumește cu pensia de urmaș. Întunericul de pe gang și din pod dădea un aer sinistru
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
meu, pe dascălul, domnișan din moși strămoși, Ionel Bărboiu. Era 24 ianuarie. Întrebarea adresată prichindeilor de atunci, de către dascălul blând și iubitor, a cărui sănătate era zdruncinată de războiul la care participase și a cărui suferință se citea pe fața slăbită, era o dovadă a înaltului patriotism care-l caracteriza. Ne-a întrebat „care este cea mai mare sărbătoare a poporului român”. Câțiva, puțini, au răspuns „23 August”, cei mai mulți au răspuns „24 Ianuarie”, de fapt răspunsul așteptat de dascăl. Eu, care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
meu, pe dascălul, domnișan din moși strămoși, Ionel Bărboiu. Era 24 ianuarie. Întrebarea adresată prichindeilor de atunci, de către dascălul blând și iubitor, a cărui sănătate era zdruncinată de războiul la care participase și a cărui suferință se citea pe fața slăbită, era o dovadă a înaltului patriotism care-l caracteriza. Ne-a întrebat „care este cea mai mare sărbătoare a poporului român”. Câțiva, puțini, au răspuns „23 August”, cei mai mulți au răspuns „24 Ianuarie”, de fapt răspunsul așteptat de dascăl. Eu, care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ORDONANȚA DIN MIEZ DE NOAPTE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Afară ninge liniștit Omătul încet s-așterne, Iar soarele trist și slăbit N-a ieșit de multă vreme. Iarna-i grea, gerul e mare Și iar românu-i păcălit, Căci guvernul vrea schimbare Prin „ordonanța” ce-a clocit. Ei, trădătorii hoți și lași Au gândit tăcuți în taină Să-i grațieze pe pungași
ORDONANȚA DIN MIEZ DE NOAPTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372928_a_374257]
-
că aprofundarea acestor gânduri inspirate va aduce tuturor celor suferinzi, speranță și putere pentru a sta în picioare și a rezolva situații dificile. Dar mai presus de orice, puterea lui Iisus Hristos se va pogorâ în ființele celor extenuați și slăbiți oferindu-le noi puteri de a lupta până la capăt. Iar uneori în funcție de fiecare persoană și de planul lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi pot veni mari izbăviri din partea cerului. Încât uneori stai în fața a ceea ce Dumnezeu a făcut pentru tine
MAI PRESUS DE PUTEREA UMANĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371115_a_372444]
-
referință scrisă despre ceai în sec al-III-lea D.C. cand un faimos chirurg chinez recomandă ceaiul atleților, pentru a le crește performanțele și un general din armată îi trimite o scrisoare nepotului său pentru a-i trimite ceai că se simțea slăbit și deprimat. În Japonia sunt înregistrări istorice despre servirea ceaiului abia în anul 729 D.C., cănd împăratul Shomu servea ceai la o sută de budiști în palatul sau. Având în vedere că ceaiul încă nu se cultivă în Japonia, frunzele
ISTORIA CEAIULUI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345804_a_347133]
-
zile. A fost norocul lui să se afle în acel spital un medic român, devotat jurămantului lui Hipocrat. Acesta ceruse sprijin unui medic neamț, cu care doctorul român împărtășea același statut de prizonier de război. După vreo lună, cu auzul slăbit, Manole Pintilii revenea în lagăr, inapt însă pentru muncă. La puțin timp după accidentul lui Manole, veni sorocul lui bădița Nică să se apropie de buza prăpastiei dintre viață și moarte, căci se îmbolnăvise de tifos. În lagărul lor numai
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
zile. A fost norocul lui să se afle în acel spital un medic român, devotat jurămantului lui Hipocrat. Acesta ceruse sprijin unui medic neamț, cu care doctorul român împărtășea același statut de prizonier de război. După vreo lună, cu auzul slăbit, Manole Pintilii revenea în lagăr, inapt însă pentru muncă. La puțin timp după accidentul lui Manole, veni sorocul lui bădița Nică să se apropie de buza prăpastiei dintre viață și moarte, căci se îmbolnăvise de tifos. În lagărul lor numai
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
să prind mai repede lipia, eram lihnit, mi-era și sete și frig. N-am mai apucat să-i spun nimic, dar nici el nu m-a mai lovit. Parcă începuse să vină tot mai rar. Eu eram tot mai slăbit, mintea mea o lua razna. Începusem să-mi pierd cumpătul, ce să mai zic, plângeam ca un copil. După foarte mult timp, după ce pierdusem șirul zilelor de când mă aflam închis în acel beci nenorocit și când îmi pierdusem aproape orice
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
tălpile ... te cuprinde ca o mlaștină înfometată. Lanțurile regretelor te sugruma. Povara de pe umeri te covârșește, secundele sunt licurici în bezna de nepătruns. Treceri, etape ... Pașii ți se par în reluare, târându-se greoi, rafalele de vânt pătrund în trupul slăbit. Carne trecătoare. Încovoiat de timp înaintezi greu, mâlul gros împiedică mișcarea. Amintirile se derulează ca un film vechi, întrerupt de tehnica primitivă alb-negru, culorile străbat printre scene. Îngenunchezi secerat de durere. Neputincios strângi în pumni mâzga lipicioasă. Dorința de a
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]