506 matches
-
binele celorlalți, totdeauna cu aceeași hăinuță maronie, uzată. Cămașa albă, cu o unică cravată îngustă, ștearsă. Mărunt, aparent fragil, dar mușchiulos, rezistent. Un chip îngust, cu ochii vii sub o calotă de păr negru și lucios, pieptănat cu grijă. Umerii slăbuți, și brațele. Degete palide, scrisul ordonat. Ar putea furniza câteva amănunte ? Da, de ce nu. Interzise orice contacte ! Pe stradă, întâmplător ? Te scuzi, nu înțelegi limba. Nu, nici rude, sau raportat imediat, la Serviciul Personal. Ședința s-ar termina repede, comunicările
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vârstnică. Un semn de recunoștință pentru aceea care îl tot ascultase, cu exagerată înțelegere, suferind lângă el, așteptând, zadarnic, să-i restituie tandrețea, s-o cheme, măcar o dată, îl tot provocase, dar el rămânea amabil. Îmbrățișarea aceea caraghioasă : scund și slăbuț, săltând în jurul ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa. Elegant, în costume mereu mai scumpe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Tu zi ce vrei, și noi aia o să facem... Păi, da, că la asta erau cuvintele cele mai bune. Unul vroia ceva și ăilalți spuneau că da. Chiar Începusem să mă gândesc la vremurile alea, În care unii micuți și slăbuți de tot, ia, ca mărunțeii lui N’jamo să zicem, vor fi căpătat puterea prin vorbe. Asta dorea nesăbuitul ăla de Moru, fir-ar să fie: să Împartă aceleași vorbe tuturor, numai ca să asculte unii de alții fără să crâcnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare, Îmi făcu semn să mă apropii de el. Luntrele lor erau mai mari decât orice alte luntre mai văzusem vreodată - să fi avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
avea și ea aspirații literare: scria povești de dragoste istorice, având de obicei ca eroine soțiile lui Henric al VIII-lea. Dar după părerea mea - deși nu i-o spusesem niciodată pe față - opera ei era imatură. Caracterizările personajelor erau slăbuțe, în comparație cu ale mele, și ortografia nu era prea grozavă. Cu toate acestea, ne făcea plăcere să ne arătăm unul altuia povestirile. Joan și cu mine ne duceam deseori împreună cu bicicletele la ferma domnului Nuttall. Era o călătorie scurtă, nu dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
moale îi umezește mustața lăsată pe oală, mirosind a Carpați. Și în cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un trenci verde șanjan, șlefuit de uzură. Poartă ochelari cu rame de aur și o mare pălărie de pai. O clipă! Nu e singur, în spatele lui stă în picioare un drac de chibiț care-i privește peste umăr. Dracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
era atât de scund că abia putea să vadă ce se Întâmplă dincolo de greabănul taurului, dar totuși mai erau tipi scunzi și el n-a reușit să se impună publicului. Dintre picadori, primul era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare și mâini de oțel, care purta mereu cizme de văcar și bea prea mult În fiecare seară, aruncând ocheade tuturor femeilor din pensiune. Celălat era un uriaș cu fața smeadă și frumoasă, cu părul negru ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o piele fină, maro-aurie, părul blond era tuns scurt și-i stătea frumos, lăsându-i fruntea liberă. Bărbatul o privi. — O s-o omor, spuse el. — Nu, te rog. Avea mâini foarte fine și bărbatul Își Îndreptă privirile spre ele. Erau slăbuțe, maronii și foarte frumoase. — Așa o să fac. Îți jur. — Asta n-o să te facă mai fericit. — Nu puteai să te bagi În altceva? Nu puteai să te amesteci În altă belea? Se pare că nu. Ce-o să faci? — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că scrie cărți, ca un scriitor. Un roman, Îi explică Fontan. — Pa, pot să mă duc la spectacol? Întrebă André. — Sigur, Îi spuse Fontan. André se-ntoarse către mine. — Câți ani Îmi dai? Îmi dai paișpe ani? Era un băiețel slăbuț, dar la față arăta cam de șaisprezece. Da, pari de paișpe ani. Când mă duc la spectacol, mă ghemuiesc așa, ca să par mai mic, Îmi spuse cu o voce foarte Înaltă, țipătoare. Dacă le dau un sfert, Îl păstrează, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care nu mai vrea să crească dincolo de vîrsta de trei ani fiindcă avea să vină Hitler la putere. Schlndorff chiar și explică undeva că, pentru el, „Oskar are două particularități: refuzul și protestul. Pentru că e un produs al secolului XX”. Slăbuță argumentare. Nu este vorba de așa ceva În carte, o puteți Întreba pe Nora Iuga, excepționala traducătoare a lui Gnter. Oskar nu este, mai Întîi de toate, un personaj obișnuit neobișnuit, ci o cutie de rezonanță care povestește, se miră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cuvînt. Și n-are de făcut decît un extrem de banal scenariu pentru un film cu lupte. Ca să-l inspire, producătorul Îi și proiectează un film cu lupte. Expresia lui John Turturro (Fink) din timpul vizionării e delirantă. Un om timid, slăbuț, politicos, cu ochelari serioși cu ramă neagră de baga, nu pare absolut deloc genul care adoră filmele cu lupte. Însă nu mai poate da Înapoi, semnase un contract, i se promisese bogăția, acum, cînd faimă deja avea. Mirajul funcționează, bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
De sus, din aeroplan, pînă jos, la firul ierbii sîrbo-musulmane. Aici vom intra fluierînd pe teritoriul, oricum mai inofensiv decît cel marcat de sniper, al mitului eroului pozitiv pînă la sincopă În parametri clasici (el singur, ceilalți mai mulți, el slăbuț Înarmat, ceilalți foarte bine, el cinstit și viteaz și blînd și categoric, ceilalți mai nehotărîți, fură, ucid copii, violează mame, surori și bunicuțe care se mențin vioaie prin operații estetice și uite ce li se-ntîmplă, sparg bănci de fier, federale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar fi avut, și vorbeau engleza cu accentul pe care Îl au cubanezii bogați. Doi dintre ei păreau să fie frați, pe cînd celălalt, Pancho, era ceva mai Înalt, da’ În rest era cam același gen de puști. Știi tu, slăbuț, bine Îmbrăcat și cu părul lucios. Nu mi se părea că-i așa de rău pe cît voia să pară. Cred că era destul de nervos. După ce au ieșit, au dat s-o ia la dreapta, și atunci am văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cît să-și arunce umbra asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-o colivie de răchită agățată În colțul verandei era o mierlă care acum nu cînta, nici măcar nu ciripea, pentru că un tînĂr la vreo douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apucară să mănÎnce. Roger Își citea mai departe ziarul, așa că Helena și-l sprijni și ea pe-al ei de un pahar cu apă și continuă să citească. — Aveți cumva sos iute? o-ntrebă Roger pe chelneriță. Era o blondă slăbuță, arăta ca fetele de prin baruruile cu tonomat. — Sigur c-avem, spuse chelnerița. SÎnteți din Hollywood? — Am fost și pe-acolo. Și ea nu-i de-acolo? — Acolo merge. — O, Doamne - vreți să-mi scrieți ceva-n album? — Cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
este făcută din curtea Școlii Normale Vasile Lupu, iar peste dealurile din planul îndepărtat este Basarabia. I. Soarele amiezii, darnic în Basarabia anului 1936, lumina clar casele din piatră, grădinile oamenilor și viile dese din depărtare. Tânărul de statură potrivită, slăbuț dar bine făcut, cu părul rar mai mult șaten decât blond, trase-n piept aerul tare de acasă. De acasă! Inima-i bătea grăbită, fiindcă lipsise vreo șapte ani, deși pe acele meleaguri se născuse, într-un sat mare din apropierea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
n-a anunțat, oamenii I-ar aștepta nemâncați cine știe până când, încît n-ar vrea să... Nu s-ar fi prăpădit el de grija gazdelor, dacă nu s-ar fi sfiit să meargă cu Iuga la vreun restaurant mare, îmbrăcat slăbuț, cum era acuma. Purta un costum cam costeliv, ca să nu-și strice hainele cele bune până ce va avea posibilitatea să-și cumpere altele. De altfel și Grigore îl poftise numai de formă, căci nu mai stărui, ci adăugă repede: ― Firește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Titu nu se obișnuia cu mâncările de pe aici, s-a înțeles cu doamna Gavrilaș să-l primească și pe el la masă, plătind o sumă modestă și potrivită. Venind astfel zilnic în casă, Marioara i-a mărturisit că se simte slăbuță la limba română și ar avea nevoie de o meditație serioasă. Galant, Titu s-a oferit să o mediteze el gratuit, spre marea bucurie a doamnei Gavrilaș, care o iubea ca pe copilul ei și ținea mult să-și treacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai dârzi pentru triumful dreptății! Lampa de petrol ce atârna din tavan peste mescioara încărcată cu cuie de lemn, și calapoade, și scule lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și când s-ar fi luptat cu întunericul. Titu mai stătuse de vorbă și cu tânărul, și cu bătrânul, îi socotea revoltați din pricina mizeriei, îi înțelegea și aproba, deși el, fire discretă, nu-și cheltuia durerile în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau două mii de ani, de când om fi existând, prin vremuri poate mai aspre decât cele de acum, văd că ne-am păstrat graiul cu toții la fel, fie aici, fie în Transilvania. Scrierile ce le-am avut, multe-puține și bune sau slăbuțe, au circulat și peste granițele care ne-au despărțit și vor mai circula, fără îndoială. Și scriitorii, fiecare la locul său, și-au făcut datoria, cum s-au priceput. Dezertarea însă eu n-o admit sub nici o formă și pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai au pământ. Li se imputa că au alergat cu limba scoasă să cumpere Babaroaga și că s-au codit la revoluție, așteptând să le vie toate de-a gata. Se tocmeau așa între ei, fiindcă toți erau oameni mai slăbuți și nimeni nu avea autoritatea de a se impune ca conducător și a se face ascultat. Încerca el Toader Strîmbu să ridice glasul, dar oamenii nu-l luau în seamă când era vorba de o treabă așa de însemnată. El
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
maximum trei zile vreau să avem ordine, liniște și pace în județ! declară dânsul grav și solemn către cei patru șefi de autorități, în cabinetul său. Le ținu un mic discurs patriotic vibrant și energic. Făcu impresie. Primul-procuror, Toma Grecescu, slăbuț, spân și placid, se uita cu admirație la figura plină și impozantă a prefectului, care răspândea atâta siguranță. Căpitanul de jandarmi Corbuleanu aproba din cap fiecare cuvânt al noului său șef. Președintele tribunalului Manole Obogeanu, bătrân, zgârcit, îmbrăcat prost, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un atelier de armurărie. Se întoarce la liceu în toamna lui 1918 și este exmatriculat peste câteva luni pentru că participase la demonstrația de la 13 decembrie din acel an. A fost reînscris la intervenția lui N. Iorga, impresionat de figura adolescentului slăbuț și îmbrăcat sărăcăcios pe care îl întâlnea adesea în anticariatele bucureștene. A îndeplinit diverse munci pentru a-și putea plăti taxele școlare. În 1920 e angajat corector la „Anuarul economic al României”, și peste un an va conduce librăria socialistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
de Ov. S. Crohmălniceanu și, mai ales, de tânărul prozator Petru Dumitriu. Critica literară, din ce în ce mai politizată, rămâne reticentă. Cum arată scriitorul la douăzeci și cinci de ani? Iată un portret făcut de Paul Georgescu: „La 25 de ani, după cum se știe, era slăbuț, foarte brunet - pirpiriu; semăna leit cu Panait Istrati, brăileanul fiind mai năsos. Ceea ce izbea la el era fixitatea privirii, atenția nemaipomenită a privirii, care nu se îndrepta totdeauna către convorbitor sau spre ceea ce vedea; era o privire atentă, întoarsă asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
că unele fete rîd sau este apreciat atunci apare o nouă direcție de făcut prostii în grupul acela. Totul pornește din dorința de a impresiona a tînărului a fi apreciat mai ales de sexul opus. De exemplu un tînăr mai slăbuț cu capul va considera că dacă o tînără rîde de glumele lui, că acea tînără dorește să înceapă o activitate sexuală cu el, deși acea tînără este fată și nu știe de bărbat. Urmează mai apoi un asediu din partea tînărului
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]