1,620 matches
-
este cârnaț. Din română a fost împrumutat de bulgară, sârbă, croată. Slănină este un cuvânt slav derivat de la slanŭ „sărat“, care există și în neogreacă. În Transilvania și Banat, ca și la istroromâni, se mai păstrează un sinonim al lui slănină, și anume lard < lat. lar(i)dum, cuvânt panromanic (fr. lard, sp., it. lardo). În Muntenia, circulă și șuncă, deși cuvântul acesta înseamnă, în mod curent, „jambon“. De altfel, șuncă provine din cuvântul german Schinken, care are o formă dialectală
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lard, sp., it. lardo). În Muntenia, circulă și șuncă, deși cuvântul acesta înseamnă, în mod curent, „jambon“. De altfel, șuncă provine din cuvântul german Schinken, care are o formă dialectală Schunke, identică cu rom. șuncă. Dacă se pune la topit slănina porcului, se obține untura (< lat. unctura), iar resturile rezultate în urma acestui procedeu se numesc jumări. Cuvântul jumară vine, se pare, tot din germană. În germana din Austria, Schmarren înseamnă „mâncare din ouă bătute, prăjite în untură“. Apropo de untură, amintesc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în untură“. Apropo de untură, amintesc termenul osânză „grăsime de porc neprăjită“, care are la origine lat. axungia (sau varianta *oxungia, prin care se poate explica o inițial). Tobă „mezel preparat din stomacul porcului umplut cu bucăți de carne, de slănină și de măruntaie“, care are și varianta dobă, este un cuvânt împrumutat din magh. dob. Are diverse alte denumiri regionale: tartaboș, tâgârcioară, caș de porc. Cuvântul caltaboș are origine necunoscută; diversele soluții etimologice care s-au propus sunt nesatisfăcătoare. Ceea ce
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
moșteniți pentru unele noțiuni denumite astăzi, în limba literară, prin cuvinte de origine slavă: în Transilvania, s-au moștenit cuvinte latinești ca lard (< lat. lardum) sau ca arină (< lat. arena), cărora le corespund, în limba literară, cuvintele de origine slavă slănină, respectiv nisip. Caracteristica generală a contactului latinității cu idiomurile nonlatine (substratul, superstratul) este faptul că termenii împrumutați au fost acceptați într-o structură lexicală latină relativ bine precizată, chiar dacă, așa cum am văzut mai devreme, în latina târzie a avut loc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de condițiile nepotrivite ale actului culinar. Radu Anton Roman a pomenit un fel de ciorbă groasă care, la țară, le era pregătită bărbaților în zilele de coasă; femeile fierbeau în apă cam tot ce aveau în papornițe, de la cârnați și slănină până la lactate, toate de-a valma, singurul scop fiind potolirea unui apetit uriaș și a dorinței de a gusta o mâncare caldă, deși gătitul în plin câmp nu este cel mai potrivit pentru realizarea unor fierturi elaborate. Rețeta este, indiscutabil
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sună astfel: „T’i bëj zorrët kukurec!“, adică „Am să fac kukurec din mațele tale!“ Printre bucatele tradiționale românești se mai numără „porcăriile, cele de toate iernile, și câșlegile“ (Radu Anton Roman)... Nimeni nu contestă românitatea pleiadei de caltaboși, cârnați, slănină, sângerete, tobă, dar a afirma că sunt unicate gastronomice ar fi hazardat. Cârnatul este răspândit pe tot continentul, romanii fiind cei care l-au promovat (la ei se numea botellum); piftie se face peste tot, grecii numind-o pihti, aceasta
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ale Franței. Acolo porcul se taie exact ca la noi, iar la finalul operațiunii se servește o fricassée, mâncare făcută la tigaie, în untură, din inimă, ficat, rinichi și sânge de porc. Tot în legătură cu acest minunat animal, merită spus că „slănină“ este un cuvânt de origine slavă (slanu însemnând sărat), iar jumara provine din germană, din schmarren, termen ajuns la noi pe filieră maghiară. Radu Anton Roman publică și o rețetă numită „slană picurată“ sau „slană la țăcălie“. Este vorba despre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cuvânt de origine slavă (slanu însemnând sărat), iar jumara provine din germană, din schmarren, termen ajuns la noi pe filieră maghiară. Radu Anton Roman publică și o rețetă numită „slană picurată“ sau „slană la țăcălie“. Este vorba despre bucăți de slănină puse în țepușe și fripte la flacără. Nu credem că are rost să insistăm asupra unui fel de mâncare atât de „elaborat“, la fel precum nu vom polemiza în legătură cu includerea într-o carte despre „bucate românești“ a unicelor, autenticelor „ouă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o rețetă menită consolării vânătorilor întorși acasă fără nici un vânat în tolbă (osei scappati înseamnă păsările scăpate). Aceasta-i o mămăligă normală, care se scobește în centru; acolo se pune umplutura: ficăței de pasăre rumeniți în unt, alături de feliuțe de slănină, bucățele de cârnat de porc, totul fiind condimentat cu salvie și boabe de ienupăr (acestea din urmă creează impresia unui fel de mâncare vânătoresc). Bulzul, afirmă Radu Anton Roman, este „bucata mioritică a mai adevărată“. Dar trebuie spus că originea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cu ceapa tăiată mărunt, cu orezul, boiaua iute și sarea. Cu o parte din amestec se umple găina, iar restul se învelește în foi de varză murată, sub formă de sarmale. Se tapetează fundul unei cratițe mari cu felii de slănină, costiță de porc și cotoarele de varză murată. Deasupra se așază găina umplută, iar în jurul ei se aranjează sarmalele. Deasupra se plasează cârnații. Se presară piperul, se acoperă totul cu foi de varză și se toarnă câteva pahare de apă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mod tradițional în această rețetă este karvavitza, un fel de sângerete. 1 kg carne de porc tocată 300 g costiță de porc 1 găină 2 verze mici murate 300 g cârnați de casă 300 g orez 3-4 cepe 250 g slănină 10 g piper negru măcinat 15-20 boabe de piper negru boia iute și sare, după gust 3 pahare cu vin alb dulce PLACENTA (Plăcinta Romei Antice) Aceasta este strămoașa tuturor plăcintelor de pe bătrânul nostru continent. Se înmoaie crupele în apă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ilustrarea corectă a teoriilor. Astfel, primele replici ale d-nei Smith, care amintesc de exercițiile de formulare a propozițiilor pornind de la anumite cuvinte sau utilizând obligatoriu anumite forme verbale " Iată că s-a făcut nouă. Am mâncat supă, pește, cartofi cu slănină, salată englezească. Copiii au băut apă englezească. Am mâncat bine astă-seară"103momentul de "paroxism demețial"104 manifestat prin segmentarea cuvintelor în vocale, consoane, diftongi etc. ca-ntr-un curs uscat de fonetică și fonologie replicile succedate într-un ritm amețitor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inocentă, pune în umbră gravitatea contextului, evidențiabilă în derizoriul din inventarul "activelor" salvate: "S-au găsit de asemenea de numita Lină, o mulțime de alte mobile, ce s-au pus toate bine, cum este, de exemplu, cursa de șoareci, cu slănina salvată în ea, una cheie de la armoal sau poate de la alt obiect, trei oale de bucătărie în bună stare și una de noapte pentru gătit [...] una bilă table, puțin crăpată, dar se poate repara înlocuindu-se cu alta"214. Chiar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
piei de miel țurcan, îmbrăcară cojocelele din piele de oaie și, hăulind, ieșiră în bătaia Crivățului. Porcul, despicat în două părți, aproape egale, îi înfioră. Dar le trecu repede, gândindu-se la bunătățile pe care le va pregăti maica Natalița: slănină, cârnați afumați, tobă, friptură, răcitură și nelipsitul borș de sărbători, cu sfeclă roșie și dres cu smântână. Pe deasupra, copiii începură să adulmece, prin rotocoalele de zăpadă, un fum subțire, de la cuptorul fermecat, care le dăruia cozonacii pufoși și pâinea coaptă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dugheana lui Ițic, un evreu negricios, cu gura știrbă, care nu se înghesuia la înavuțire, ca megieșii lui. Ziua bună, domnule, rosti bătrânul, scoțându-și căciula din cap și aplecându-se să intre în casa ovreului. He, he, ai gătat slănina, Vasile? se hlizi Ițic, îndreptând un cupon de postav, pe care-l arăta unor femei. Vine Paștele, jupâne și-mi trebuie oarece târguieli, răspunse bucuros țăranul. La mine-i cel mai ieftin, rosti cu încredințare Ițic. Chiar și protopopul vine
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu paiete... profesorul de sport și profesoara de engleză surprinși pe masa de ping-pong... un tip de la Neculce ar fi avut patru gagici în aceeași noapte (ăsta, la viața lui, s-ar fi culcat cu 178 de femei)... Se frigea slănină, în chiar focul de tabără, câte o halcă picurătoare înfiptă-n crenguțe ascuțite... Se aruncau sticle goale de bere în perete... Ce mai, întotdeauna era nebunie. Când m-am plictisit să-i mai ascult, după câteva ore de fanfaronadă monotonă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
spre stele cetină incandescentă. Se dansa în jurul lui. Focul mușca din siluete, le făcea mai subțiri și mai expresive, ca în desenele rupestre. Grupulețe-grupulețe se adunau în jurul câte unui profesor sau al unui elev mai mare, care înfigea bucăți de slănină într-o creangă ascuțită și le prăjea în foc, la marginea plină de spuză a rugului. Aproape că mă confundasem cu ei. Focul îmi topise cristalul cortical și rătăceam acum, amețit, expansiv, înfrățit în închipuire cu toți și cu toate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sedativ și un miorelaxant cam o dată la două ore, dar pleoapele mele nu și nu, nu-i vreme de dormit acum, hai mai bine să stăm treji să vedem ce se-ntâmplă. Asistentele mănâncă un fel de salam și puțină slănină, întinse pe o hârtie ruptă cred dintr- un atlas de geografie, nu știu pe harta cărei țări și-au așezat azi micul dejun, le văd prin ușa întredeschisă, nu prea mai reacționează la gemete și chemări. E oricum un fel
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
roșii, ardei, un întreg aprozar, pe-un grătar se frig mici, bere, casetofoane cu muzică, big mistake, hituri la modă, dar și șlagăre religioase de-o proveniență îndoielnică, colo sus în veșnicii se cântă, un foc de tabără, se frige slănină, suc rece, într-o oală uriașă plină cu bucăți mari de gheață înoată sticle de suc, coca-cola, fanta, cappy, de-aș avea aripi să trec mai repede peste vacarmul acesta! Oameni sporovăind în soare, trupuri cât mai dezgolite, vase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca la târg, încep coborâșul prin pădure, încă nu se vede biserica, numai turla bisericii celei noi, printre copaci tineri în colibe de crengi verzi, aproape goi, fără rușine, strânși în jurul unuia care cântă din chitară, sau lângă un casetofon, slănină prăjită, cei ce n-au apucat încă să înalțe coliba de crengi încep devastarea copacilor cu toporașe mici, mă ustură sufletul de ceea ce văd, și avea dreptate Theo, în unele momente religia nu e decât o formă a mulțumirii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lume multă, peste tot pe iarbă pături întinse, se desfac pachetele cu mâncare aduse de acasă, copii neastâmpărați, flămânzi, plângăcioși, se curăță ouă fierte, pâinea moale tăiată felii, se întind ștergare albe de pânză, pe-o bucată de hârtie sare, slănină din abundență, ceapă, mă apropii de Izvor, apa nu mai curge de aproape un an, anii trecuți venea în cascadă pe piatra înaltă, curgea la intervale egale de timp, îți puteai fixa ceasul după apele izvorului, spuneau în glumă călugării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
supus meșterul n-a mai făcut nici o însemnare și despre înger, nimic, eu, Daniel, care pe atunci nu aveam decât treisprezece ani neîmpliniți, îmi amintesc cum la cină în seara aceea le-am servit meșterilor mămăliguță cu brânză și cu slănină friptă, iar meșterul Luca și Janos au mâncat și mămăliguță cu lapte, Theo nu suferea laptele, îmi amintesc cum înainte de masă, după ce părintele a rostit rugăciunea, meșterul Luca și-a umplut paharul de băutură, era un pahar mic de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
uita însă zâmbetul melancolic al lui Theo, nu se bucura?! Eu așez între meșteri cu multă băgare de seamă ceaunul cu mămăliga caldă, preparată de fratele Rafael, castronul cu brânza de oaie răzuită e pe masă și fratele Rafael aduce slănina sfârâind încă în tăpsie și mie mi-a îngăduit părintele să mănânc cu meșterii, Theo își pune un strat de mămăligă caldă, brânză și pe deasupra își presară cu lingura untura topită de pe bucățile de slănină, privirea lui pare întoarsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
masă și fratele Rafael aduce slănina sfârâind încă în tăpsie și mie mi-a îngăduit părintele să mănânc cu meșterii, Theo își pune un strat de mămăligă caldă, brânză și pe deasupra își presară cu lingura untura topită de pe bucățile de slănină, privirea lui pare întoarsă cu totul în altă parte și eu sunt prea neștiutor ca să înțeleg, nu se bucură?! Dar ceapă n-aveți, frate Rafael? cere meșterul Luca, aici se oprește brusc aducerea mea aminte, la privirea întoarsă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văd oamenii din sat cum fac gropi, era și un pădurar cu ei, făceau gropi și plantau mesteceni, la amiază se opreau din lucru și mâncau, hai, și tu, Daniel, să mănânci cu noi, îmi plăcea să mănânc cu ei, slănină friptă, ceapă, și-mi ungeam pâine în untura scursă pe lângă, era soare, până seara nu mă întorceam la mănăstire, unde ai umblat? mă întreba părintele, Am fost la oameni, răspundeam, părintele știa ce vrea să spună la oameni și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]