858 matches
-
fericire, și aveau toate motivele să fie atât de bucuroși! O ceată de copii, de adolescenți, de elevi au învins, au măturat pe jos cu elita trupelor Guvernului, Gardienii. Nu Poliția, nu Garda, nu Paznicii, ci Gardienii înșiși! Ar trebui slăviți și petrecuți zile întregi de acum încolo, dar cine avea să le satisfacă bucuria asta? Mai aveam încă multe de făcut și foarte multe de stabilit, de plănuit, de pus în practică. Mai aveam mult de mers pe drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
s-o folosești, cum ai să produci aderența dacă nu ai la îndemână zdrențele alea să le dai foc? Asistentul roșește până în vârful urechilor și execută comanda cu gesturi neîndemânatice. Pregătindu-se de plecare, Themison se adresează principelui: — Nu uita, slăvite stăpâne, de abluțiunile matinale cu apă rece. Biciuie organismul, dar îl și întăresc. Livia protestează violent: — Ba o să se spele cu apă călduță, ca până acum. Ce, vrei să-l bagi în mormânt? Medicul tace prudent. E mai bine să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
drept Cu cârja lui cea veche preotul cel păgân, Și veacuri înainte el șede-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele în piept. {EminescuOpI 100} POVESTEA CODRULUI Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, Măriei Sale. Lună, Soare și Luceferi El le poartă-n a lui herb, Împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. Crainici, iepurii cei repezi Purtători îi sunt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
este ca o mare înfuriată, care nu se poate potoli, 24. Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniștea și durerile, ca pe o femeie în durerile nașterii. 25. "Ah! Cum nu este cruțată cetatea slăvită, cetatea bucuriei mele!" 26. "De aceea, tinerii ei vor cădea pe ulițe, și toți bărbații ei de război, vor pieri în ziua aceea, zice Domnul oștirilor." 27. " Voi pune foc zidurilor Damascului, și va mistui casele împărătești din Ben-Hadad." 28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
vor vesti laudele Domnului. 7. Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta, se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie, și casa slavei Mele o voi face și mai slăvită. 8. Cine sunt aceia care zboară ca niște nori, ca niște porumbei spre porumbarul lor? 9. Căci pe Mine Mă așteaptă ostroavele, și corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca să aducă înapoi de departe pe copiii tăi, cu argintul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ale lui Moise și a zis: "Unde este Acela, care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfînt, 12. care povățuia dreapta lui Moise cu brațul Său cel slăvit, care despică apele înaintea lor, ca să-Și facă un Nume veșnic; 13. care îi călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?" 14. "Ca fiara, care se coboară în vale, așa i-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care se coboară în vale, așa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Așa ai povățuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ți faci un Nume plin de slavă!" 15. "Privește din cer și vezi, din locuința Ta cea sfîntă și slăvită: unde este rîvna și puterea Ta? Fiorul inimii Tale și îndurările Tale nu se mai arată față de mine! 16. Totuși, Tu ești Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaște, și Israel nu știe cine suntem; dar Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar, spre noi, căci toți suntem poporul Tău. 10. Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii, Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate! 11. Casa noastră cea sfîntă și slăvită, în care părinții noștri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, și tot ce aveam mai scump a fost pustiit. 12. După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare și ne vei întrista nespus de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
of-ul pe pagina de Internet, dând glas simțământului major al celor mulți. Eu nu pot să zic decât, să dea Dumnezeu să fie așa, deși la un popor de bovine adulte cum se întâlnește la tot pasul pe aceste slăvite meleaguri mioritice nu poți să te aștepți la măsuri radicale împotriva hoților și criminalilor. Ei constituie fondul nostru protejat. Ciuma portocalie a lovit întâi în Ucraina dar cei de acolo s-au dezmeticit repede și i-a trimis chiar înafara
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Atharva Veda (XIV, II, 14). "Femeile voastre sunt pentru voi precum ogoarele" (Coran, II, 225). O regină stearpă se jeluiește: "Sînt ca un ogor pe care nu crește nimic!" Într-un cânt din secolul al XII-lea, Fecioara Maria este slăvită însă ca terra non arabilis quae fructum parturiit. Să încercăm să înțelegem situația existențială a celui pentru care toate omologările sânt experiențe trăite, nu doar idei. Este limpede că viața lui are o dimensiune în plus, nu este numai omenească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În gând. Și rugăciunea aceasta o făcu să transpire. Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus? - Ce fel de demoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și să ospăteze sănătos. Să-i fie cu priință Allah! — Așa a spus doamna-sultană? — Întocmai așa, mărite stăpâne. Toată suflarea împărăției îți dorește sănătate și ani îndelungați. Să spui că ai adus darul. Cum te chiamă? —Omar mă chiamă, prea slăvite. Să spui, Omar, că ai adus darul; l-am primit și mulțămesc frumos. —De la Stambul până aici la Amasia, am umblat ca o săgeată, fericite doamne. —Văd, Omar, și-ți mulțămesc și ție. Ca să cunoști mila mea, iată, îți dăruiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai devreme domnul meu, din gura mea. Luminăția sa rămânea-va în putere și pe cei vicleni îi va zdrobi sub copitele calului său! Cei doi caligrafi s-au sfiit mai întăi, după aceea n-au întârziat a arăta adevărul. —Slăvită doamnă, stăpâna noastră, taina ce ni se dezvăluie e cu primejdie mare, ca o sabie cu două tăiușuri, căci, din anumite vorbe ale acestei epistole, se înțelege că Mustafa șahzadè e amestecat într-o înțelegere cu persienii, împotriva slăvitului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adevărul. —Slăvită doamnă, stăpâna noastră, taina ce ni se dezvăluie e cu primejdie mare, ca o sabie cu două tăiușuri, căci, din anumite vorbe ale acestei epistole, se înțelege că Mustafa șahzadè e amestecat într-o înțelegere cu persienii, împotriva slăvitului său părinte. —Vai și iar vai! s-a frământat doamna Roxelana, nemaiputându-și stăpâni cutremurul. Primejdie pentru viața stăpânului nostru este să dăm la iveală uneltirea, au să n-o dăm. Căci dacă o dăm pe față, pentru sufletul părintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai rea. Coconii măreți sunt mai în primejdie decât acest prunc cu care soarta n-a fost darnică. E destul de ascuțit la minte, ca să-ți spuie tot ce va vedea. Luând deci cu sine pe mezinul său prea iubit Gingir, slăvitul sultan a trecut cu mare alai în Asia. După rânduiala Porții, nu era îngăduit noroadelor să-l întâmpine. Stăteau departe de cale, îngenunchiate. La popasuri, ajungeau înainte cei nouăzeci și nouă de bucătari, ascuțindu-și cuțitele. În vremea ospețelor stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înfățișat la marele stăpân, îngenunchind și întinzându-i hârtiile găsite asupra mortului. Soliman s-a posomorât. Masa fusese bună. Îl aștepta hodina pe piei de tigru a ceasului de după-amiază. —Ce-i asta? Îmi aduceți alte dovezi ale vicleniei osânditului? —Slăvite stăpâne, a răspuns cu mare umilință mai-marele caligrafilor, n-am fi îndrăznit să tulburăm din nou pe strălucirea ta cu altă dovadă de vinovăție. Dar hârtiile pe care le aducem mărturisesc altfel. S-ar putea ca ele să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
principalul colaborator al sultanului, astfel că oamenii se așteptau din gura lui la elogii în versuri față de atitudinea adoptată până atunci de cel ce-i era stăpân. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Dacă și-a adresat discursul „slăvitului coborâtor din glorioasa dinastie nasridă“, el a continuat totuși pe un ton total diferit: „Doamne, îmi dai asigurarea că nu voi primi pedeapsă, amân, dacă voi spune fără înconjur și fără reținere ce gândesc în clipa asta?“ Boabdil a încuviințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru sine: — Aș fi dorit doar ca unul dintre emisari să fie un preot... Apoi, mai tare, un pic zeflemitor: — Messer Guicciardini a refuzat întotdeauna să se lase hirotonisit. Cât despre dumneata, Leon, mă mir că scumpul Nostru văr și slăvit predecesor nu ți-a sugerat niciodată să-ți închini viața religiei. Eram perplex: pentru ce omul care mă prezentase Maddalenei îmi punea o astfel de întrebare? Am tras cu coada ochiului spre Guicciardini și mi s-a părut că stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vor să plece musafirii! Dar ce-i pe mâinile tale? Iova: Ce bucurie, Ce veselie Pe noi, Crăciune, C-a venit pe lume, La noi s-a născut, Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului, Hristos, Domnul cel slăvit, Cum de mult s-a proorocit! Crăciun (o împinge pe Iova): Ce-ai făcut?! Ai lăsat musafirii ca să ajuți o sărăntoacă? Netrebnico! Cum poți să crezi așa ceva? (Îi taie mâinile cu toporișca.) Iova: Vai, de ce mi-ai tăiat mâinile? Crăciun
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un luptător mongol pe care, din câte Își dădu seama pictorul, toți Cuceritorii Îl cunoșteau. Acesta rosti primele cuvinte, așteptate cu nerăbdare de toți cei adunați În piață. - Mărturia mea este aceasta: azi, prin voia Eternului Cer Albastru și a slăvitului Alah, puterea Cuceritorilor a trecut În mâinile unui singur om! Putere și credință celui care s-a dovedit mai puternic decât Cei Patru! - Putere și credință! repetară Cuceritorii. Alexandru coloră repede chipul, găsi un albastru intens pentru ochi, arcui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înțeles. Era dovada că Ali se afla nu doar În solda sultanului, ci și În cea a Cuceritorilor. - La Dunăre? Întrebă sultanul, Încruntat. Unde la Dunăre? - Nu știu mai multe, luminăția ta. Totul e secret. - E cineva care știe?! - Nimeni, slăvite... Trebuie să așteptăm Întoarcerea. Sultanul Îi făcu semn comandantului gărzii să se retragă. Prea multe lucruri Îi scăpau În toată această poveste. În cele din urmă, era posibil chiar ca Cei Patru să fi plănuit uciderea lui. Era meseria Cuceritorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, 26. ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă, prin Cuvînt, 27. ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă și fără prihană. 28. Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși. 29. Căci nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
12. De la Tine vine bogăția și slava, Tu stăpînești peste tot, în mîna Ta este tăria și puterea, și mîna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile. 13. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, și preamărim Numele Tău cel slăvit. 14. Căci ce sunt eu, și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine, și din mîna Ta primim ce-Ți aducem. 15. Înaintea Ta, noi suntem niște străini și locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
sfintei lui zidiri este o cale. Și unde mai pui că și Întâi Stătătorul bisericii, Gavriil, a cumpărat o “crăcimă” și două dugheni, “cari sânt lângă biserica Svântului Ierarh Neculae”. --Se vede cu asupra de măsură că îl iubești pe slăvitul voievod, așa cum l-a iubit și îl iubește tot norodul românesc, fiindcă - după cum spune tot Grigore Ureche cronicarul în “Letopisețul Țării Moldovei” - “Fosta-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dirigent, Al. Orescu,... și pictor profesorul Gheorghe Tătărescu... și s-a sânțit acest sânt locaș de mitropolitul Iosif Naniescu, joi în 23 aprilie, anul 1887”. --După cum se vede din cele scrise pe marmură, Biserica Albă era ctitoria Măritului și Slăvitului Ștefan vodă. --Întocmai, fiule. --În numeroase zapise - foarte curios lucru, părinte - am găsit formulări de tipul: “Eu... ficiorul lui... ce-au fost logofăt” sau alte trepte boierești ori grade de rudenie. Nu spun ce sunt ei în momentul întocmirii actului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]