643 matches
-
ce aveam mai scump, de ce m-au distrus? Și Radu e trist, dar el Își va găsi poate o altă fată, mai frumoasă ca mine, cu care Își va trece Întâlnirea. Dar eu? Ce-mi rămâne să fac? Să mă sleiesc În antrenamente care mă vor distruge total prin monotonia lor. 6 decembrie 1959 (duminică) Mare luptă sufletească. Puternice lovituri, care erau pe punctul de a mă distruge. Pustietate sufletească, eșec. 7 decembrie 1959 (luni) Nu am fost la școală. Fredy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
strivită. Genunchiul și bocancul de care se lovise aparțineau unui bărbat care depusese toate eforturile pentru a îndruma publicul spre ieșire. Cu toate acestea, spatele, coastele și fața îi fuseseră afectate. Stătea pe iarbă de un sfert de oră deja, sleită de puteri, pe de o parte din cauza izbiturii, iar pe de alta din cauza claustrofobiei de care suferea. Putea, în general, să tolereze camerele mici, chiar și lifturile. Dar fiind complet imobilizată, fără vreo posibilitate de scăpa din strânsoare, o afectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acel chinez cu pieptul gol să se Întoarcă și să-și ceară scuze. Apoi se ridică, Își scutură praful de pe șapcă și de pe haină și Îi urmă pe părinții săi spre mașina parcată În fața clubului Shanghai. Un grup de chinezoaice sleite de puteri ședeau pe trepte, aranjîndu-și sacoșele și Înecîndu-se cu fumul motoarelor diesel care plutea pe rîu dinspre corpul răsturnat al navei Petrel. CÎnd o porniră de-a lungul Bundului, tancul japonez ajunsese la hotelul Palace. În jurul acestuiase adunaseră toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
negru. Apa Îi ajunsese la piept cînd Îl prinse pe ofițerul rănit de grad inferior care era purtat de șuvoi printre stîlpii cheiului. Îl duse Într-un loc unde apa era mai puțin adîncă, trăgîndu-l de o mînă, și Îngenunche sleit de puteri lîngă el, În noroiul uleios. Alți salvatori ajunseseră și ei la cuterul care se scufunda. Scoaseră ultimii marinari răniți și căzură cu toții În apă. Începură să Înoate și să se tîrască spre mal, ajutați să Înainteze către Întinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să o ajute pe doamna Hug să se ridice de pe podea, dar soldatul japonez Îi făcu semn cu patul puștii să se ducă Înapoi la locul lui. Sergentul stătea printre tufele de urzici, uitîndu-se peste parapetul din spate la deținuții sleiți de puteri. Femeile bătrîne zăceau În bălțile de urină de la picioarele soților lor. Frații englezi se cuibăreau lîngă Basie, În timp ce doamna Hug se sprijinea de genunchii tatălui ei. Jim se gîndi la mama sa și la clipele fericite pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
terenurile de execuție de dincolo de Soochow. Cu toată ușurarea, Jim se simțea dezamăgit. — Ce e cu rațiile noastre, domnule Maxted? — Ne așteaptă la Shanghai. Exact ca În vremurile vechi, Jim. Jim se uită cum domnul Maxted se Întinse printre deținuții sleiți de puteri. Făcuse un ultim efort să stea drept, Încercînd să-l convingă pe Jim că totul era În regulă, că norocul și Îndemînarea unor necunoscuți americani, bombardieri pricepuți, Îi salvaseră de a fi urcați la bordul vasului carbonifer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că te uiți la ceafa mea”, Îți spune cu glas Întretăiat, fără să aștepte vreun răspuns, strungărița. Te sărută cu patimă și, cu aceeași mână care ți-a dus mâna ta sub sânul cel mic și fierbinte, Îți mângâie bărbăția, sleindu-te acolo, În vestiarul pustiu mirosind a ulei, a pilitură de fier și a izolație Încinsă, furându-ți cu o gură moale, umedă, acrișoară, cu gust de mentosan, sărutul pregătit de tine, pentru Polixenia. „Învăț la același liceu cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În dreptul Fabricii de oglinzi, te fugărește o haită de câini străini de cartier și cu chiu cu vai intri În casă. Pe bâjbâite te duci la bucătărie, unde te aștaptă o farfurie de cartofi prăjiți, pe care Îi Înfuleci așa sleiți cum sunt, gândindu-te la Radu Beligan și Ion Lucian. Ești foarte bucuros că i-ai văzut de-aproape. Pe cine ai mai văzut tu de-aproape În afară de Maurer, Hrușciov și Antonin Novotny? Pe nimeni. Poate pe Mircea Crișan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă de el este cea trăită și simțită cu adevărat. Viața ticăloasă de pod-mansardă, alături de o femeie halucinată și sleită de foame: moartea, întruchipată în domnul cu obrazul de culoare pământie, venit în vizită cu hainele și cu pălăria gris, rigid și implacabil, în fața expunerilor de motive în favoarea unei scurte amânări, apoi: uluitoarea apariție a directorului de pompe funebre, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de Merit, ai fi zis că este un mare scriitor, la fel de eminent În domeniul său ca William În al lui. Pe Alice, paradoxul acesta o nedumerește și o irită. Își iubește cumnatul, bineînțeles - nu s-ar afla aici, În Londra sleită de război, dacă nu ar fi așa -, dar nu suportă să Îl vadă urcat pe un piedestal la același nivel cu iubitul ei William. La sfârșitul lui ianuarie, sosește la Carlyle Mansions Harry, fiul lui Alice. Are pregătire de avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
două-trei, pe care le fumau imediat după ședință sau după un acces mai lung de tuse până când abia dacă mai aveau de unde să țină chiștocul. Fiindcă tot nu fumam, acum eram solvabil la orice oră, rezervele mele de tutun fiind sleite cu precădere de desenatul după model. O singură dată s-a întâmplat ca un bătrân cu părul ondulându-i-se vâlvoi pe cap și cu barbă să-mi pozeze pe gratis sau, cum a spus el, „numai de dragul artei!“. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai târziu, la o producție continuă, succesul îmi devenise obișnuință, faima - plicticoasă, iar pizma obișnuită - pe cât de scârboasă, pe atât de ridicolă; când cearta pe teren politic cu adversari atât din tabăra dreptei, cât și din cea a stângii se sleise pentru un timp, când, ca artist cu dublă profesie, ca soț, tată, proprietar de casă și plătitor de impozite, în plus premiat și om care hrănea o familie care nu înceta să crească, ajunsesem să cred că sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
toaișu meu. Ba și Abenhaldun, care d-acu avea Încredere grubă În măndel și În loc să să roage, dase cep la soliter, l-a dus pe Izedin În arhivă și mi-a spus, turuind ca un tată: — Încercarea mea ți-a sleit puterile. Îl voi căuta chiar eu pe cel de-al patrulea inițiat, care-i Halil. Oboseala ie dușmanu atenției, da de cum s-a cărat Abenhaldun m-am atârnat dă gratiile dân pridvor și m-am pus pe ginit. Puriu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
După atare aventură, un altul n-ar mai fi Închis un ochi cât era noaptea de lungă. Dar, pe nepusă masă, nesimțitor la farmecul unui tête-à-tête, am jinduit la singurătatea cușetei. M-am scuzat căscând și m-am retras. Eram sleit. Îmi aduc aminte că am străbătut adormit nesfârșitele culoare ale trenului; fără să dau un ban pe regulamentele inventate de companiile saxone pentru a Îngrădi libertatea călătorului argentinian, m-am aruncat Într-o cușetă oarecare și, strașnic gardian al bijuteriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sufletul de ce radiază durere, ci mă cufund în intensitatea ei, ca într-un psalm care răscolește misterul timpului trecut. Gândul mă poartă, prin absolutul universului regăsit în fiecare bătaie a inimii. Mă doare timpul nemilos, zilele ce se perindă tăcute, sleite de puteri, ca niște păsări rănite de glonț... Mă adun cu greu printre rânduri, dornică să redau zilei stropul promis de bucurie. Dar suspin și scot în lumină clipe răvășite de tristețe, precum frunzele tăcute, veștede și sfarâmate de mușcăturile
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
insista Vlad Dumitrescu, ridicându-se. „Asta o spui tu. Slavă Domnului că am jucat de sute de ori cu tine și nu prea m-ai bătut.“ Vlad Dumitrescu s-a apropiat de sanviciurile pregătite cu atâta grijă, amenințate să se sleiască de căldură, și a început să mănânce încet, cu cealaltă mână sprijinită în șold, rotindu-și privirea prin cameră. Îl vedeam prima oară, avea doi ochi albaștri mari, care sclipeau la lumina lumânărilor inutile și ușor fumegânde, un obraz plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În timp ce Duncan privea, degetele tresăriră - de parcă ar fi pipăit o marfă, Încercînd să se repeadă... Nu te uita, Își zise Duncan, pentru că, uneori, Își dădea seama că lucruri mărunte, tîmpite, ca acestea, puteau pune stăpînire pe el noaptea și-l sleiau. Se Întoarse pe cealaltă parte, și se simți mai bine. Dacă-și Întindea mîna și atingea peretele, putea pipăi tencuiala scrijelită de cei care stătuseră acolo cu ani În urmă: J.B.decembrie 1922, L.C.V. nouă luni zece zile 1934... Datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
declanșase totul, după ce-i stîrnise pe cei de la masă, stătea acum sprijinit de scaun, cu mîinile la ceafă și se uita Încîntat. Uniforma, se gîndi Duncan, i se potrivea la fel de rău ca celorlalți; cenușiul hainei, cu steaua roșie soioasă, Îi sleia culoarea din obraji; gulerul cămășii era negru de murdar ce era, și, cu toate astea, reușea să arate Încă frumos - suplu, să zicem, cînd toți ceilalți arătau jigărîți și malnutriți. Era la Wormwood Scrubs de trei luni și mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceva prea Încet, iar Kay nu Înțelese. Mai bătu o dată În țevi... Apoi, vag și slab, de sub moloz, se auzi un strigăt, ca un mieunat de pisică. Kay mai auzise asemenea sunete Înainte: stăteai cu sufletul la gură și te sleiau mai mult decît imaginea unor membre smulse sau trupuri făcute ciur. O făceau să tremure. Respiră adînc. Locul deveni din nou zgomotos și se animă, ca și cum ar fi reacționat la un șoc electric. Generatorul fu pornit din nou și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
meandre, zvastici și sloganuri amenințătoare care se continuau peste obloanele ferestrelor și peste ușa principală. Curățările succesive atenuaseră culorile, iar acum tripticul compus din garaj, ferestre și ușă părea opera auto-incriminatoare a unui pictor expresionist nebun. Sanger privea toate astea sleit de puteri, dînd din cap cu aerul unui custode de galerie de artă care, presat de tendințele modei, e nevoit să expună lucrări pe care nu le are la inimă. — V-aș sugera să vă odihniți cîteva minute, Îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se despuie pînă la brîu și-și azvîrli cămașa În mulțime. Puțin mai tîrziu, În dreptul mallului, sări de pe platformă și alergă cu pieptul gol pe lîngă mesele de cafenele, fugărit de un detașament guițător de adolescente cu pălării de carnaval. Sleit de zgomot și de veselia tenace, le-am lăsat baltă pe cele două doamne tenismane și m-am refugiat În birou. În piață pătrunsese o nouă platformă, decorată prin munca amatoristică a Clubului de dans Olde-Tyme, dar și cuplurile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
odinioară de Iustiniana lui Petrea Păun. Fiecare își făcuse datoria, la horă și la jocul de doi, față de nănașă, doamnă din cap până în picioare, față de verele ei, ba rânduiseră și pe câteva femei, de dincolo de lavițe... Petrecerea începuse să se sleiască și, de aceea, Nicanor se ridică, glăsuind pentru toți: Dragi meseni, ghici ghicitoarea mea, ce e? Am un iaz, malurile-s verzi, apa-i sânge de iepure, mâlul roșu, ca steagul Partidului și crapii negri!? Din rândurile maselor porniră strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
os învelit în piele. Gâfâind de atâta efort, depus în unitate de timp, se opri să gâlgâie din carafa încă plină, meditând că ar fi păcat să prăpădească prețiosul whisky, utilizându-l ca înlocuitor de spirt medicinal, pe acel trup sleit de vlagă, în pofida frecușului cu zăpadă din belșug. Își umplu totuși căușul palmei cu acel brandy volatil, de câteva ori, mirându-se el însuși de generozitatea-i remarcabilă, în timp ce întindea medicamentul miraculos pe membrele ce începuseră să se răcească. Relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cuvântării de bun venit și o auziră pe Regina furnicilor rostind doar trei chestiuni, aparent disparate: Fiți bineveniți, în Cetatea noastră, o, voi, vestiți alintători de strune! Fie binecuvântată crearea de bunuri, care atestă desprinderea unor neamuri din cârdul celor sleiți de puteri, pentru a păși în alaiul vieții! Să iubim atât rapida săgeată, dar și pe statornicul arc, din care aceasta pornește!... A doua zi, nu mai devreme de orele prânzișorului, după o altă foială, după alte toasturi în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
milion. Laura n-a vrut. S-a apucat să-și strângă lucrurile, să plece de-acolo. Ăla s-a ridicat și a Început s-o fugărească prin cameră. Mi-l și Închipuiam: chelios deja, burtos, cu cârlionții grizonați ai pieptului sleiți În ulei parfumat, tropăind În jurul mesei ca să pună mâna pe Laura. Însă Laura nu sesiza umorul situației, a Început să urle din toți rărunchii, Pârvu s-a speriat că aud vecinii și i-a dat pace. Cam atât deocamdată despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]