623 matches
-
ceva, poa’ să-ți facă ea și să-ți dreagă, ce mai turuie, ce mai e la gura lor... Și io dârdâi, mă lipesc cât pot de vecina Tincuța și mâinile mi le vâr la piept, da tot îmi îngheață, sloi, și de ger îmi dă lacrimile, îmi curge de parc-aș plânge. D aia, când zic că io știu ce pâine amară mănânci dacă ajungi orfană, tot la coadă la brutărie mă văd, tot întuneric, tot frig, tot iarna. Ee-heee
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strînge mîna lui Mihai, scuzîndu-se că pleacă așa grăbit, dar îi place să fie punctual cînd este așteptat de doamne. Curios, Mihai se uită în pachet: o pasăre aducînd mai degrabă a struț, prin proporțiile pe care le are. Congelată sloi, împachetată în celofan, apoi într-o cutie de carton ondulat. Asta îl va încurca teribil. Îi vine o idee. Merge la rapidul de șase jumătate și străbate vagoanele. Găsește un cunoscut din uzină, care se întoarce acasă. Îi dă pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
le țineam atârnate de grinzi. Toamna au emigrat șoarecii spre satele de pe malurile Dunării, au plecat și germanii, iar eu am rămas și în Februarie - Martie 1919 - când trecând prin multe peripeții, am reușit să ajung pe Dunărea încărcată de sloiuri la Tulcea, pentru a-mi da în particular examenele de clasa a VII-a de liceu. Și astfel a început o nouă viață, în care anii petrecuți pe insula mare a Brăilei mi-au fost de un real folos. Și
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
canadian. Are un debit de 6.000 m3 pe secundă. Un șofer vine și ne invită să trecem cu mașina pe malul canadian, de unde avem o altă perspectivă. Ne spune și prețul: un dolar. Cascada, la acea dată, era un sloi imens de gheață. În lumina reflectoarelor pare o stalactită uriașă (70m) din împărăția urieșilor. Pe sub acel sloi auzim mugetul apei ce se prăvale. Cea mai mare hidrocentrală a lumii produce aici energie atât Canadei cât și SUA. A doua zi
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
trecem cu mașina pe malul canadian, de unde avem o altă perspectivă. Ne spune și prețul: un dolar. Cascada, la acea dată, era un sloi imens de gheață. În lumina reflectoarelor pare o stalactită uriașă (70m) din împărăția urieșilor. Pe sub acel sloi auzim mugetul apei ce se prăvale. Cea mai mare hidrocentrală a lumii produce aici energie atât Canadei cât și SUA. A doua zi pornim în căutarea familiei profesoarei Mather Saferia de la Pitar Moș. După ce rătăcim 1⁄2 oră pe
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de 263 kilometri. Aceste valori cresc până la ieșirea din județ la 6.617 km 2 și respectiv 339 kilometri. Debitul mediu multianual variază între 35m3/s și 37m3/s. Fenomenele de îngheț (gheață la mal, pod de gheață, curgeri de sloiuri), analizate la stația hidrologică Lespezi, se înregistrează în fiecare iarnă și au o durată medie de circa 100 de zile. La intrarea în județ, Prutul are o suprafață de bazin de 13.381 km2 și o lungime a râului de
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
facă acum cu ea. În cele din urmă, o rupse mărunt și o aruncă În vîrtejul de apă din closet. — Chiar trebuie să te foiești atît, iubito? spuse Julia. Helen dădu din umeri și zise iritată: — Robinetele astea! Unul e sloi, iar celălalt Îți arde urechile. Amîndouă stăteau Întinse În baie. O făceau În fiecare sîmbătă dimineața; se așezau cu rîndul la capătul fără robinete, și săptămîna asta venise rîndul Juliei, care sătea cu brațele Întinse, cu capul dat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În stradă. Acolo era liniște. Întreaga clădire era cufundată În liniște. Probabil că erau apartamente goale pe fiecare latură. CÎnd se Întoarse, ea aproape că adormise. Se ghemui lîngă ea și-i atinse fața. — Ți-e cald, Viv? Ești rece, sloi. — Chiar așa? Eu mă simt bine. — Vrei să te Întinzi În pat? Vrei să te duc? Ea refuză, clătinîndu-și capul, incapabilă să vorbească. Își deschise ochii, și-i Închise la loc, de parcă pleoapele Îi atîrnau grele. Reggie Îi puse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de poponar. Strâng din buze În direcția curului bucățicii blonde, perfect Împodobit ca un cadou cum e el În fusta aia strâmtă, dar gestul, destinat complicității tovărășești a lui Ray, Îmi e surprins de lingăreața aia cu inima ca un sloi de gheață, de Amanda Drummond. Ignor privirea Încruntată și dezgustătoare a Borâturii Albe și Sfrijite. Îi dau un ghiont lui Dougie Gillman care stă lângă mine și care se benoclează la curu bucățicii blonde, dând din cap Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iar ea mă costă mai puțin. Fetița Shirley. Cedez În fața forțelor libidoului și dau telefonul, dar, de Îndată ce sosește, Îmi dau seama că am făcut o greșeală și că m-aș fi scos mai bine cu o labă. E ca un sloi de gheață. Se holbează la mine, rezemându-se de spătarul scaunului, fumând o țigară și având o expresie cu adevărat nesuferită pe față. — Nu știu de ce mă aflu aici, spune ea cu amărăciune, iar eu sunt pe cale să răspund ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lampa sub un șir de dulapuri metalice, Rămase așa parcă timp de-o veșnicie, apoi îi făcu semn lui Ripley să vină la el. Picioarele femeii refuzau să-i dea ascultare și tălpile parcă erau lipite de podea într-un sloi de gheață. Hicks repetă gestul, mult mai presant, iar ea izbuti să se miște. Bărbatul se înclină pentru a face ca raza de lumină să pătrundă sub un dulap de stocaj. Ripley se ghemui lângă el. Și văzu o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
intru. Acolo, în camera comună din baraca care devenise dintr-o dată goală, am continuat să aștept cu privirea pierdută în neant, cu mintea golită de gânduri. Gerhard a adus două cești cu ceai aburind ; până dimineață ambele se transformaseră în sloiuri de gheață ; eram amândoi prea copleșiți de spaime ca să ne amintim de focul care se stinsese de mult. A venit o zi de așteptare în care parcă toate simțurile din mine înghețaseră ca și ceaiul din cești. Nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mine, am să mă înec, atunci cu siguranță carnea mea o să înceapă să miroase a animal bătrân, un miros specific de celulă descompusă parțial. Eu n-o să simt, n-o să simtă nici Trofin, sau poate el, el care este un sloi de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea, ea va intra în perdele în covoare, în lucruri, se vor foi pe scaune jenați când vor veni pe la mine, se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vrei să spui cu asta? — Păi, nu ți se pare că nu m-a întristat deloc moartea ei? — Ba da. Nici când a dispărut tata n-am fost tristă. — Zău? — Îhî. Nu ți se pare că sunt groaznică? Ca un sloi de gheață... Ai avut și tu motivele tale. — Da, motivele mele... Lucrurile au fost foarte complicate în casa asta. Știi, întotdeauna m-am gândit că o să fiu tristă dacă vor muri sau dacă vor pleca și nu-i voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
integrez în ultimii ani? În nici una. Ultima dată când m-am simțit bine a fost la biliard, cu Kizuki, lângă port. Kizuki a murit în noaptea aceea și de atunci încoace, între mine și lume s-a interpus un imens sloi de gheață. Ce-a însemnat Kizuki pentru mine? N-am putut niciodată răspunde la această întrebare. Tot ce știu - și e o certitudine - este faptul că moartea lui Kizuki mi-a răpit, definitiv, o parte din adolescență. Ce semnificație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu mânii, cu plângeri. Toamna plutea în juru-i ca un vis al morții. Măriuca, nevasta pădurarului, se închegă o clipă înainte-mi ca din aburi și se risipi; și gândul pieirii boierului rămase în mine, după fiorul fierbinte, ca un sloi de ghiață. Vezi, gândăcelule, tare mi-a fost drag codrul în tinerețele mele!... Așa îmi povestea bunicul lângă soba mare, bătrânească. Așa îmi povesti, și tăcu. Ș-afară ofta și se tânguia vântul toamnei. O istorie de demult, 1908 Codrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o idee fixă de cum mă sculam, să mă învîrt prin preajma laboratorului, iar pe individul cu mers de pisică îmi venea să-l omor când îl surprindeam spionîndu-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: "Domnule sculptor, nu te mai învîrti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
observat un cusur: glasu ți era metalic, când și când, avea în el tăișuri de pumnal. De cum ai întrat în clasă și ai început să strigi catalogul, aveam tot mai mult impresia că vâri în inima fiecărui copil câte un sloi de gheață. Nu mai spun de observațiile pe care le făceai pe timpul orei, vreau să zic că tonul lor era total inadecvat. Ce să mai lungim vorba ? Încearcă să pui mai multă căldură în voce, mai multă tandrețe. Altfel, te
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Berezina, împăratul a distrus trei case și, cu lemnul din ele, s-a încropit de bine, de rău un fel de pod plutitor. Oamenii lucrau în apa aia rece. Mulți înghețau. Îi vedeam curgând, da, curgeau așa, la vale, printre sloiuri... Mă uitam la împărat... Era de nerecunoscut... Nu mai asculta pe nimeni, nu mai recunoștea pe nimeni. Nu mai avea nici o fărâmă de suflet omenesc în el. Și, ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, după trecerea Berezinei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
interioară, simțea uneori că diferențele dintre oameni, dintre toți oamenii - bărbați, femei sau copii -, nu aveau nici o Însemnătate, În afară poate de nivelul absolut exterior, de suprafața schimbătoare. Așa cum apa se preschimba În zăpadă, ceață sau abur sau Într-un sloi de gheață sau În nori sau În grindină. Așa cum clopotele bisericilor sau ale mânăstirilor se deosebeau doar prin sunet și ritm, semnificația lor fiind aceeași. Le Împărtășea aceste gânduri fetelor, dintre care două le acceptau, iar a treia Îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de primăvară de pe dealurile din jurul satului. După Întortocheli complicate prin care părea că se Întoarce de mai multe ori din drum ca să traverseze grădini și chiar curți, se vărsa În cele din urmă În Valea Măriei. În acel martie, auzeai sloiurile lovindu-se din cînd În cînd de picioarele podului. Tot În fața primăriei, dar puțin spre dreapta, mai precis, În dreptul casei lui Müller, se găsea o stație de autobuz acope rită, un fel de adăpost cu o săliță de așteptare, o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apele se umflaseră și se vărsau vijelios unele Într-altele, rîuri din ce În ce mai late pînă cînd s-au topit toate Într-o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul cu prizonieri străini și cu deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și l-au Înlănțuit de alți doi deportați. Au schimbat și corabia, Îngrămădindu-i pe una mai mică. Unor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
colțul ogrăzii și până la moară era o cale de cinci minute. Odată ajuns aici, și-a dezbrăcat flaneaua și s-a strecurat în marea roată pentru a o debloca, chipurile, din chingile gheții. Și a bătut meșterul cu securea în sloiul de gheață până către dimineață, și de sus, de la lătoc, apa îngheța la loc și îl țintuia pe nesimțite ca într-o celulă sub formă de om, asemănătoare unei sculpturi abia croite a unui lucrător-pietrar în plin efort: un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mică și îngustă la marginea apei care, cu timpul, devenise neregulată, din pricina ploii și a rădăcinilor copacilor. M-am împiedicat, într-un rînd, dar sprijinindu-mă în iarba udă m-am ridicat din nou. Pietrele de pavaj se suprapun precum sloiurile de gheață. Se clătinau, sau eu mă clătinam și ele se mișcau cu mine. Apa de lîngă mine nu făcea nici un zgomot. Casele înalte de pe cealaltă parte priveau în jos, spre mine, cu milă. Îmi imaginam cutiile lor de scrisori
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
policioară, cu găletușă Într-o mână și măturica În cealaltă, având tot spatele acoperit de ventuze. N-o sufocau nici fumul Înecăcios de vreascuri ce ieșea printre pietrele Încinse din cuptor, nici aburul fierbinte, n-o speria nici apa Înghețată sloi; corpul ei imun la orice stimul din afară răspundea unei nevoi interioare de-a repeta o parte dintre experiențele trecute și de-a se bucura Încă un timp de lucrurile care o bucuraseră de-a lungul Întregii sale vieți. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]