1,056 matches
-
primejdie; puțini și-au părăsit locul datoriei. Toți însă, prin felul lor de a se purta, au dovedit că sunt cu totul străini de acuzația de instigatori ce li s'a adus. Dimpotrivă, s'au arătat ca singurul element dintre slujbașii mici ai țării, cari și-au dat socoteală de primejdie și au căutat s-o înlăture, fiecare cum s'a priceput. Aici ca și'n alte părți. Adunând informațiile acestea, am căutat să văd și cam ce părere au învățătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și la urmă cum a rămânea? Oare nu tot cel sărman a rămânea și cu bătaie și cu pedeapsă?... Hm! Îndată ce oratorul își dădu astfel părerea, mai multe glasuri de neîncredere și nemulțămire își făcură loc. Căutau să se amestece slujbașii satului, zădarnic. Preotul se apropiase de mine și-mi lămurea dreptatea oamenilor. Apoi gospodarii își strânseră cojoacele la piept și-și mângâiară pletele. Într-o mișcare domoală se întoarseră spre ușă. Oratorul și încă câțiva, așteptară să-mi întâlnească privirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru lucrările personale. Ca să procedezi așa, îți trebuie însă o mentalitate de sinecurist, iar eu n-o am. *Sîntem puțini, așa că pot să le observ comportamentele. Pînă mai ieri egali cu G., unii au deja în fața lui o psihologie de slujbași care așteaptă o apreciere de la cel ce-i chinuie. Iar el, ca să-i impresioneze, „joacă teatru”. La începutul ședințelor privește în hîrtii, subliniază ceva o dată, de două ori, taie un cuvînt, mai pune un punct, întărește o virgulă. Își face
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a podvezilor, din care nu mai puteau ieși de multe secole. Extragem din aceste sfinte file câteva însemnări referitoare la acest hotărâtor eveniment pentru viața Cârțâroșenilor noștri, așa cum le-am găsit, ele nefiind ordonate într-o succesiune cronologică ci așa cum slujbașului stranei i a fost la îndemână să consemneze, după sărbătoarea la care se afla atunci; Pe o Psaltire căreia îi lipsesc foile de început și de sfârșit, la «Tablele crugurilor lunii» găsim notat «anulu 1764/7202» și în continuare un
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
totală În cazul recrutării contingentului necesar corpurilor de călărași și dorobanți. Tonul adoptat de șeful județului În asemenea cazuri nu mai era unul protocolar ci unul ultimativ, de executare imediată fără crâcnire. Se poate spune că, pe timpul Războiului de Independență, slujbașii statului Însărcinați cu ordinea publică n-au avut timp de momente de respiro fiind foarte des implicați În fel de fel de acțiuni, precum aceasta, de pildă: „Comandantul Diviziei Galați prin telegrama poștală No.5212 solicită (din Ordinul Domnului Ministru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Costache: „Intervenții la emisiunile locale dela centrul de radioficare BÎrlad”. Fiind, probabil, fără cusururi prea mari, emisiunile numitului centru nu necesitaseră decât „...două intervenții la materialele prezentate”. Prima, o făcuse la emisiunea din 1 noiembrie 1963 când, pur și simplu, slujbașul partidului nu a aprobat „...a se transmite două lucrări din Cenaclul Alexandru Vlahuță din BÎrlad, a tovarășilor I.C. Negru și C. Clisu”. Cei doi „suspecți”, greșiseră astfel: „Prima (poezie, compl.ns.) intitulată <<Lumini peste o amintire veche>> de I.C. Negru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Vremea nouă” numărul 1161/18 noiembrie 1971 o chestie care, brusc, Îl determinase ca „Nota” sa „de sesizări” nr.36 să ia caracter „confidențial”. Maestrul În istorie contemporană (dar cu trecere discretă peste perioada comunistă În care domnia sa a fost slujbaș de Încredere) a constatat că „La pagina III, la rubrica <<Publicitate>>, a fost inserat un anunț al Întreprinderii de valorificare a cerealelor Vaslui În care se menționau, printre altele, bazele de recepție Vaslui, BÎrlad, Epureni, Fălciu și Roșiești”. Prin urmare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în varianta propagandei românești, sau „homo sovieticusxe "„homosovieticus"”, în varianta mai generală, așa cum spune Sheila Fitzpatrickxe "„Fitzpatrick,Sheila" în finalul cărții sale dedicate stalinismxe "„stalinism"ului de zi cu zi, acest om era „un trăgător de sfori, un manipulator, un slujbaș al vremii sale, un gurist de lozinci și chiar mai mult decât atât. Dar mai presus de toate, el a fost un supraviețuitor.” (Fitzpatrickxe "„Fitzpatrick,Sheila", 1999, p. 227). Dincolo de „omul nouxe "„omulnou"” în variantă esențialistă, existau și mai există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
încântătoare. Se studia Biblia și nu lipseau concursurile cu premii. Nu pot trece mai departe fără să amintesc un eveniment foarte trist din viața bisericii Filadelfia petrecut în următorul an după inaugurare. Atunci, comunitatea a pierdut pe cel mai bun slujbaș pe care l-a avut, primul diacon, și anume fratele Gheorghe Marcel. A fost una dintre cele mai sincere persoane pe care le-am întâlnit în Biserica Adventistă. Oricând era gata să te însoțească în orice acțiune. Comunitatea nu ducea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mult. Au rămas de la ea în manuscris fragmente traduse din Rusalka, Ruslan și Ludmila, Boris Godunov, Scene din vremuri cavalerești de Pușkin, versuri de Lermontov, din care a tălmăcit și Cântecul pentru negustorul Kalașnikov, nuvelele Nume cabalin și Moartea unui slujbaș de Cehov, fragmente din scrisorile acestuia, reunite sub titlul Cehov despre artă, precum și ciclul Serile de la Dicanca din Groaznica răzbunare de Gogol. În 1945, Emilia Wanda Levițchi tradusese în versuri toate cele șapte basme ale lui Pușkin și, la îndemnul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
anii 1812 și 1834 din Basarabia au dispărut 34 de sate iar multe altele au rămas depopulate. Atunci când exodul locuitorilor din mediul rural a atins cote alarmante, autoritățile țariste interveneau cu unele măsuri, micșorând nivelul unor impozite sau prin schimbarea slujbașilor corupți. Un observator al vieții sociale din Basarabia, trimis de guvernul rus în scopul sondării situației din provincie, scria: “întreaga viață din Basarabia era dominată de duhul unei negustorii josnice.” Dar cum a evoluat activitatea de instruire și de educație
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
mult. Au rămas de la ea în manuscris fragmente traduse din Rusalka, Ruslan și Ludmila, Boris Godunov, Scene din vremuri cavalerești de Pușkin, versuri din Lermontov, din care a tălmăcit și Cântecul pentru negustorul Kalașnikov, nuvelele Nume cabalin și Moartea unui slujbaș de Cehov, fragmente din scrisorile acestuia, reunite sub titlul Cehov despre artă, precum și ciclul Serile de la Dicanca din Groaznica răzbunare de Gogol. În 1945, Emilia Wanda Levițchi tradusese în versuri toate cele șapte basme ale lui Pușkin, și la îndemnul
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
noapte deasupra mesei contabilicești între blana lemnului și postavul paltonului. Scăpasem de navetă. Fusesem adoptat de masa de contabilitate așa cum Lupoaica îi înfiase pe Remus și Romulus. Copil al întâmplării, în una din seri, împreună cu un alt foarte tânăr domn slujbaș intru la cârciuma lui Irimia. Mă vede un bătrân frumos, cu mustața ușor răsucită și începe să mă certe că am luat-o prea repede cu ucenicia băuturii. Află că nu-i așa, ba, colac peste pupăză, că nici prost
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
părea la locul lui, mai puțin mișcarea din vagon în vagon a impiegatului de Ianca. și mișcarea și-a găsit rostul: pe o banchetă, chincit ca să adune căldura propriilor mădulare, un om. - Păreți a fi preot, domnule. - Cu voia Domnului slujbaș dăruit, da. - și de ce n-ați plecat? Vă găseați găzduire undeva, la vreo familie. E frig și-i greu singur. - Nu, domnule, nu suntem singuri niciodată. Dumnezeu ne este mereu alături. - Așa-i, părinte dar nu vă supărați dacă vă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
al 2-lea la clasificație din 100 de elevi, și eu eram al 24-lea. Pe lângă că era foarte deștept era și foarte bun la inimă și nu era fudul nici de feli. Vorba lui Celibe Moisă: "Cine-i fudul ? Slujbașul mic și prostu mare ! ". În 1903 în luna august, a fost o nuntă foarte frumoasă la casa de pe moșia Antoceni. Și am fost poftit și eu. Grigore Lateș ficiorul popei din comuna Râșca, mărita pe fiica sa Maria, cu seminaristul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
GRIGORIU, Petru V. (1.V.1855, Iași - 29.XI. 1903, Iași), poet și traducător. Fiu al lui Vasile Grigoriu, slujbaș la Curtea domnească din Iași, G. se înrudea, prin mamă, cu Gh. Asachi. A fost trimis la Paris, unde a urmat Liceul „Louis-le-Grand”, bucurându-se de protecția lui Edgar Quinet, ginere al lui Gh. Asachi. După terminarea liceului, a urmat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287361_a_288690]
-
regele Bela... a așezat dintru început fiecare seminție cu corturile sale, să se așeze și să sălășluiască acolo..., regele le dăruiește și pământurile ocupate de ei și le mai dă acolo și pământurile cetăților udvornicilor reginei și alte pământuri ale slujbașilor sau ale oamenilor nobili morți fără urmași, oricare din ele, împreună cu folosințele lor și cele ce țin de ele, anume: păduri, fânețe, heleștee, pe care le-au cuprins în așezarea lor, și... așa pustii cum au rămas de pe vremea năvălirii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-se printre legi și bugete, acele instituții „mediocre”. Cer subvenții mereu și pensie de la tinerețe. Dar numai verbal, pentru că scrierea unei cereri, pentru a nu mai vorbi de anexarea documentelor, este o preocupare trivială care ar trebui lăsată pe seama unor slujbași mediocri. Măcar Eminescu, înainte de a stârni oroarea doamnei Slavici, a predat și a fost inspector școlar. Urmașii lui (și ai Romei) când au predat câte o oră, au lăsat o amintire teribilă, consemnată pe-alolcuri cu sarcasm de elevi sau studenți
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
stradă și le-au repezit de la depărtare; numai astfel au izbutit.* După plecarea bandei, un public numeros s-a adunat în fața redacției și comenta întâmplarea. Precât îmi mai aduc aminte, în fruntea acestor manifestanți se aflau următorii: Ghiță Vornicu, fost slujbaș inferior la poștă, Nae Ulmeanu, fost cârciumar și revizor călare la accizele comunale, Manolescu-Lungu, comerciant, Toboc, Tănase Bărbieru, Niță Berechet și alții. După prânz, pe la orele 3, banda s-a reîntors. Atât de ciudate erau vremurile, încât autoritățile nici măcar de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
orașelor s-a oglindit pe deplin în structura socială a noii provincii, fiind consemnate un număr de 14.992 familii de țărani, față de 22 familii de boieri, 175 de mazili, 149 de șleahtnici (sau răzeși), 501 de preoți, 285 de slujbași administrativ-judecătorești (58 de umblători, 26 de arnăuți, 104 de barani, 97 de călărași), 45 de negustori, 58 de armeni, 526 de evrei și 294 de familii de țigani nomazi 70. În urma stabilirii definitive a graniței Bucovinei, în 1776, prin Convenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
plus la salariu, ci, din contră, pierdea indemnizația de cazare de 120 de florini 101. În plus, probabil considera că pregătirea, cunoștințele și experiența acumulată îl recomandau cel mai bine spre a conduce destinele provinciei natale, decât să devină un slujbaș oarecare, pierdut în marea provincie galițiană. De aici și insistențele sale în această direcție. La rândul lor, atât Watteroth, cât și asociatul secret din Lemberg, secretarul gubernial Rupprecht, l-au recomandat călduros pe Balș împăratului, pentru a fi numit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și case parohiale. În cadrul școlilor de grămătici, care funcționau în toate provinciile istorice românești, conținutul învățământului era direcționat spre cunoașterea scrierii, mai ales în latină și slavonă, limbi oficiale la acea dată în cancelariile domnești și imperiale. Ucenicii laolaltă cu slujbașii din vămi, dar și negustorii, trebuiau să-și însușească cele patru operații aritmetice. Odată cu trecerea timpului sunt create școli de rang mai înalt, în care conținutul învățării este mai bogat și mai diversificat. În astfel de școli, ca, de pildă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
descreștere, ca și Adjud sau Hârlău. Catagrafia din 1838, binecunoscută și de D. Ciurea, și de Gh. Platon, înscrie pentru Huși numai 2127, datorată fluctuației în rândul „oamenilor fără căpătâi”. Acum sunt înregistrați 352 birnici (din care se scad 34 slujbași volnici). Alte categorii supuse dărilor erau: 29 bejenari hrisovoliți, apoi urmează treptele "privileghete" cu dare: 17 mazili, 18 ruptași, 58 rupte de Vistierie, 254 negustori creștini și 26 evrei, 322 meșteri creștini și 20 evrei, 364 calfe la creștini și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
proprietari, acordând mănăstirii, cu acest prilej, și unele scutiri de dări. Conform ideologiei medievale, Episcopia Hușilor beneficia de numeroase danii domnești și boierești, de numeroase scutiri de impozite, de aceea conflictul dintre conducerea orașului și noua instituție devine inevitabil. Poslușnicii (slujbașii) Episcopiei s-au bucurat de privilegii domnești de la Ieremia Movilă până la Unirea Principatelor. De pildă, în timpul domniei lui Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633), ei au fost scutiți de dări (seu, ceară, de podvoade, de cai de olac și de miere și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși, apoi de bunăvoie s-a considerat rob al mănăstirii Brădicești. În acea perioadă, țiganii fugari, fără stăpâni, erau lipsiți de orice protecție și expuși la cele mai brutale dispoziții ale autorităților statului. Domnul Moldovei a intervenit pe lângă juzii și slujbașii Hătmăniei, și le-a poruncit: „Să aveți a-i da bună pace acestui țigan, întru nimic să nu vă amestecți la dânsul a-l învălui sau a-l trage la ceva”. În Evul Mediu, Episcopia a primit în dar robi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]