8,807 matches
-
el". Poliția scrisului, exercitată prin verificarea mașinilor de scris, e acoperită de multiple văluri. Cenzura înlătură unele interpretări ale naratorului legate de procedura controlului tastaturii. E ascunsă răsplata pecuniară amețitoare a regimului comunist din perioada stalinistă acordată artiștilor care îl slujeau cu pseudo-creațiile lor (467-468). Fostul lider al URSS, I. V. Stalin (46), pare, în roman, pus - după ce fusese sacralizat - la index. Nici despre statuia lui Stalin (177) nu se mai pomenește. Cenzura a respins chiar și referirea la "normalizarea" din
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
politice de atunci, expunîn-du-se la persecuții din lista cărora nu lipsea închisoarea. Nu puteau avea nici pe departe avantaje de carieră sau de natură materială. Sinceritatea și idealismul lor erau mize subînțelese. În schimb, sub comunism, in-te-lectualitatea dispusă a-l sluji, suprimate fiind normele democratice, nu mai avea libertatea de opțiune, ci doar interese. Nu conta conștiința, ci doar efectul înregimentării, răsplata compromisului. După toate probabilitățile, Noica purta masca unui dramatic simulant. Să nu subapreciem sagacitatea acestui spirit speculativ de mari
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
ei nu înseamnă mare lucru, în schimb spiritul și performanțele lui înseamnă aproape totul, acesta era crezul lui Noica". Nu intenționăm a contesta că acesta a fost cu adevărat "crezul" lui Noica. Ar fi doar de precizat că, înduplecîndu-se a sluji "adevărul care poartă numele de socialism", o făcea cu mijloace inadecvate, totuși tolerate de organele ideologice. Și anume beatifica "valorile spirituale de rang suprem", vituperînd nu numai Occidentul decăzut în opulență, "Germania untului", ceea ce suna bine în auzul cenzorilor, dar
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
o strecoară periculos printre durere și lege, sub amenințarea terorii. Urzeala pildei, adică a înțelesului ascuns, e întortocheată, pentru a nu-l întărâta pe stăpân și, totodată, să-i potolească robului durerea: "Pildă, fabulă, zicală, snoavă, haz și ghicitoare/ Au slujit să-l mai mângâie omului de tot ce-l doare/ (...)/ Și cu toate că nu schimbă lesne răul arătat,/ Povestind, deocamdată cugetul îi e-mpăcat". Limbajul subversiv e "născocirea unui rob (...)/ Grec neștiutor de carte, zdrențăros, urât și șchiop", cunoscutul și temutul Esop
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
și un fructuos și necesar exercițiu pentru spirit. Or, așa cum le-a înfăptuit Sebastian Crăciun, deopotrivă icoana și exercițiul semnalizează ceva din neastâmpărul muzicienilor români trăitori pe alte meleaguri. Mărturisirile lor demonstrează că sunt egali în felul cum trebuie să slujească muzica și nu după cum se aseamănă unii cu alții. La mulți dintre ei se simte cum, părăsindu-și matca, reclamă un fior existențial, dar și straniul sentiment că au lăsat pe loc o comoară ascunsă în pământ. La și mai
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
crime decît adversarii lor, memoria selectivă a posterității a reținut faptul că numai legionarii au fost criminali și, lucru mult mai grav, că tot ei au introdus violența pe scena politică interbelică". Demonizarea unei singure tabere nu are cum să slujească adevărul istoric și, desigur, nu echivalează cu o totală justificare a celeilalte tabere. Să stăm strîmb și să judecăm drept. Pentru fărădelegile lor, unele abominabile, legionarii au primit o triplă pedeapsă, din partea lui Carol al II-lea, a lui Antonescu
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
exterioare care o declanșează sunt altele. Rugăciunea e înlocuită cu citatul celebru, iar tainele bisericești lasă locul paradoxurilor pe care filozofii le cultivă ca scop în sine, după un protocol ce amintește de sobrietatea hieratică a preotului din altar. Filozoful slujește la propriu, atîta doar că n-o recunoaște. Jean-Luc Marion este un preot nehirotonisit care se achită de oficiul divin sub forma incantării unor aporii speculative. Urmarea este că francezul creează un univers de sine stătător în care sunetul de
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
mă îmbrățișezi, simți cadavrul ce voi fi cândva, ori vom fi amândoi." Pictor de război este capodopera lui Arturo Pérez-Reverte: un roman sumbru despre iubire și moarte, despre infernul lăuntric și bolgiile din jur, despre forța răului căreia arta îi slujește uneori de mijlocitor, despre ororile cărora nimeni și nimic nu le pune capăt, despre om ca ființă înzestrată cu inteligență pe măsura cruzimii sale. Virtuozitatea narativă și construcția romanului sunt fără cusur și fără strop de gratuitate. Nicio plăcere a
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
în acest caz exploatează cu talent relația clasică stăpân-servitor, transformând-o într-un conflict psihologic foarte subtil din care decurg toate marile interogații ale cărții - despre autoritate, simț al datoriei, onoarea de a conduce cu demnitate și demnitatea de a sluji cu credință, dar și despre dragoste și respect reciproc -, și care întreține, totodată, suspansul pe tot parcursul acțiunii, până la deznodământul neașteptat și tragic. Tensiunea dintre personajele care se înfruntă - baronul de l'Aubépine și paznicul său de vânătoare, Lambert - este
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Franța (Gaston) și filosof într-o Românie interbelică (Toma Novac). Titlurile capitolelor poartă numele femeii din fiecare existență: Navamalika, logodnica regelui Arjuna, Isit cea iubită de faraonul Dadefra, Hamma pierdută de îndată ce a fost găsită, Servilia - sclava crescută spre a o sluji pe soția lui Axius, Fecioara Maria adorată într-o icoană, Xvonne decapitată în ziua întâlnirii, Ileana venită dintr-o Rusie a războiului și a Revoluției bolșevice, soția unui fost aghiotant al țarului, amândoi siliți să ia calea pribegiei. În fiecare
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
mergi la doctor, să folosești neapărat medicamente, uite cum folosesc și eu (și în acel moment am văzut cum scoate din buzunarul adînc al reverendei un pumn de pastile de diferite culori) și poate, poate, Dumnezeu va face o minune". Slujind, în literă și duh evanghelic, nevoile omului de rînd, N.Steinhardt nu șovăia a se ridica totodată,dîrz, împotriva convențiilor ce trădează lipsa de substanță a lașității, defetismului, indiferenței. Adevăratul păstor al turmei de credincioși, socotea el, nu e recognoscibil
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
Zeitung" care a publicat în serial primele 120 de pagini ale romanului, crede că Eumenidele, fără a fi comparabil cu Război și pace, este totuși o "carte mare". Iris Radisch în schimb, cronicara săptămînalului "Die Zeit" se întreabă la ce slujește lectura acestui roman monstruos. Sunt doar două din puzderia de opinii contradictorii, polemice chiar. Ecoul mediatic asurzitor al unei cărți care, narînd la persoana întîi istoria unui făptaș fictiv, pătrunde în traducere și în țara foștilor făptași istorici, era previzibil
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
ilustrul violonist și pedagog, plecat la cele veșnice în 2010, care ar fi împlinit în 23 martie 2013 vârsta de 87 de ani. Al doilea, a fost reluarea unui fragment din mișcarea lentă a Trio -ului Dumki de Dvorak. A sluji, a iubi a se devota muzicii , acestea au fost comandamentele care i-au călăuzit viața și activitatea maestrului Valentin Gheorghiu. A făcut-o cu har, cu dăruire și generozitate, ilustrând în mod strălucit dictonul lui Hegel, după care omul nu
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
Brahms, Beethoven, Grieg, Paganini, Bach, etc, de mare dificultate tehnică și artistică, executate nu de puține ori impecabil, ei, tinerii, elevi și studenți, au demonstrat odată în plus, dacă mai era nevoie, și cred că era, ca Muzica poate fi slujită oriunde, cu condiția să o simți și să o poți transmite semenilor. Mulți dintre ei au putut. Sigur, că după elevi și studenți, în fiecare seară urmau ori filme documentare despre George Enescu sau ediții precedente ale festivalului, ori, de
Frumuse?ea ?nceputului by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84002_a_85327]
-
aristocrație. * Bătrânii, cum mănâncă ei, rar, cu ochii în gol, miș-când încet din fălci, - privindu-i, îți dai seama, poate prea târziu pentru ei, de rostul în ansamblul scheletului, de a zdrobi "victima" și care acum, la bă-trânețe, nu mai slujește la nimic. Prada este iluzorie; a rămas din ea numai ideea.
Caractere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8403_a_9728]
-
că aș zice „gata cu joaca”..., însă știu că pentru Aron Cavassi muzica nu a fost o joacă niciodată, că el știe/simte de copil că MUZICII trebuie să i te închini în fiece clipă, căci altfel nu o poți sluji cum se cuvine!
În Salonul de muzică al Muzeului Național ”George Enescu” by Ecaterina Stan () [Corola-journal/Journalistic/84104_a_85429]
-
ultim festival ne amintește de cele 18 decenii de când ființează în istoria românilor muzicile militare, pe lângă care nu putem trece nepăsători atâta vreme cât această „instituție” a fost prezentă la toate evenimentele istorice din epoca modernă și contemporană a țării, fiind slujită de muzicieni precum E. Hübsch, I. Ivanovici, M. Mărgăritescu, I. Vlăduță, I. Purcărea, E. Massini, S. Horceag, D. Eremia, S. Dinu, E. Ursu și mulți alții. În cele 18 decenii de existență, Muzicile Militare au trecut de la „însoțirea” regimentelor din
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
Delavrancea, iar calul năzdrăvan era pianul. Acum e rândul meu să scriu despre o copilă minunată care a îmblânzit un cal năzdrăvan și a parcurs cu el un drum greu, care o va duce la glorie... Muzica care să fie slujită cu smerenie. Să încerci să te ridici până la sufletul marilor creatori, să asculți de poruncile lor, să le cânți cântecul pentru ca să încânți pe cei ce vor aplauda prin tine, armoniile nepieritoare care ne apropie de Dumnezeu” (27 august 1955
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
tinerii de 20 de ani laureați în secolul 21 cum s-ar fi înfruntat cu “tinerii” de 60 de ani premiați la vremea respectivă? Domnule Voicu, pentru a recurge la un exemplu mai apropiat de genul muzical pe care-l slujiți, cum puteți compara câștigătorul unui concurs de măiestrie artistică (instrumentală, vocală, dirijat) din urmă cu câteva decenii, care între timp a devenit probabil un star mondial, cu unul foarte tânăr? Îți stă mintea-n loc și mai multe nu de ce
Moartea unui festival by Silvia Leontenaș () [Corola-journal/Journalistic/84227_a_85552]
-
și averea, care, în 1978, era de aproape două milioane de lei, cam trei milioane de dolari la nivelul anului 2005. Averea lui Pacepa consta în tablouri, mobilă veche și bijuterii, nu moștenite, ci strânse cu sudoare frunții pe vremea când slujea cu zel Securitatea. Așadar, ce reabilitare mai vrea Baconschi? Ce trebuie noi să facem? Să îngenunchem și să-i prestăm securistului bătrân o felație? Știu că astea sunt cutumele în Mișcarea Populară, dar să rămână la ei acolo. Giugiulitul prin
P. A. de Hillerin: "Baconschi e din cale-afară de prost" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77569_a_78894]
-
Traian și-l convinge pe proprietar să-i dea un rînd de așternuturi la spălat. Cel mai repede s-a înțeles cu imamul și cu preoții bisericii ortodoxe cărora le-a garantat că le face ca noi veșmintele cu care slujeau. Au prins gust și ceilalți din oraș cînd au văzut că uniformele ofițerilor sclipeau și cînd primăreasa le-a spus prietenelor ei că acestui Cezărel îi dădeai o rochie veche și ți-o dădea înapoi ca nouă. Dar cînd s-
Cumetria tocmai cînd by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7777_a_9102]
-
recoltate vor îmbogăți, la întoarcere, colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din București. Dar leii, unde sînt leii? Vînarea unui exemplar are loc la marginea unui sat, după o pîndă nocturnă într-un adăpost ad hoc, amenajat de către localnici. Drept momeală slujește leșul unui cal, legat strîns de trunchiul unor copaci; "leul, mirîndu-se că trupul calului i-oferă o rezistență atît de neașteptată, se scoală în picioare ca să apuce calul de spinare. în acest moment mi se prezintă ca o masă mare
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
să urcăm. Apoi începea să filozofeze despre lume, despre prostia popoarelor și despre mânia inevitabilă a Domnului. După asta, mi-a spus o poveste despre un om curajos, care a disprețuit bucuriile trupului și a ales în schimb să-l slujească pe Domnul... Apoi a urmat povestea "coșarului convertit", un degenerat la fel de negru pe dinăuntru ca și pe dinafară, dedat patimii beției și viciului, care îl descoperise într-o zi pe neașteptate pe Domnul în timp ce curăța interiorul unui coș. Acesta rămăsese
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
psihologia. Suntem obișnuiți să gîndim viața în perspectiva unui proiect cu orientare finalistă. Altfel spus, omul nu poate vedea lumea decît prin ochelari teleologici. Tot ce există trebuie să aibă o rațiune de a fi, un scop căruia să-i slujească și, implicit, un proiectant care a adus pe lume scopul. De aceea, ni se pare aiuritor ca fenomenul acesta de o complexitate și un rafinament frizînd miraculosul - e vorba de viață - să nu aibă un proiectant inițial și un scop
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
de curînd cu mare interes o carte semnată de Vladimir Tismăneanu și Cristian Vasile, care încearcă a-i reconstitui figura și traiectul biografic, în temeiul unei bogate documentații și a unei interpretări lipsite de complezență. Vom încerca la rîndul nostru, slujindu-ne de datele oferite de către cei doi autori, a schița imaginea acestui personaj demonic, care a prigonit ca nimeni altul viața culturală a României, nefăcînd decît să alterneze "măștile răului" în funcție de circumstanțe. Stalinist pînă în vîrful unghiilor, deci exponent al
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]