750 matches
-
nu revendică și nu se răzvrătește.” în fața autorității reziști nu cu spada, ci cu rugă ciunea, „cerând ajutor de la Dumnezeu...”. Doar el face posibilă „revo luția de sus”, adică cea care „Îi doboară pe tIrani și Îi înalță pe cei smeriți”. Müntzer, cel cu care a polemizat Luther, a fost „un apo caliptic...”. Era convins că „judecata lui Dumnezeu este iminentă, iar țăranii o pun în aplicare”; Luther a avut o temeinică polemică cu Erasmus. Acesta susținea că „omul are voință
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
să dobândim puterea de a deosebi virtutea și păcatul. 2. Apoi, dobândind prin luptă și durere virtutea, să o avem sigură și nestrămutată. 3. A treia, ca înaintând în virtute, să nu ne îngâmfăm, ci să ne învățăm a ne smeri. 4. Pentru ca, după ce am fost ispitiți de păcat, să-l urâm cu ură desăvârșită. 5. Iar a cincea, care-i mai presus de toate, ca, devenind nepătimași, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat<footnote
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
kenosis). „Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moartea pe cruce” (Filipeni 2, 6-8). Sau, într-un alt fragment paulin, Hristos apare drept Cel care, „bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a dat prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin IisusHristos” (Ioan 1, 17). De aceea și slava Cuvântului Vieții (Ioan 1, 4)este mult mai mare decât cea a atotputerniciei. După sminteala călcării Cuvântului, Adam nu mai era smerit, altfel nu se înfricoșa de„atotputernicia” lui Dumnezeu cu ignorarea totală a „Cuvântuluiatotțiitor” în viața lui simțită până atunci. Dacă pe parcursul Sfintei Liturghii, rugăciunea de pregătire pen-tru credință și îndreptare este hotărâtoare pentru catehumeni, astfelaceștia nu pot participa la Liturghia
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
adoratoare a celui aflat încă pe drum, buna vestire a întoarcerii: "cu bucurie mare,/ Vestim întoarcerea", "extaz în nevăzut"68. Orbită, ființa nu este, căci expropriată din câmpul vizibilului suferă bucuria de nespus a golirii, evacuarea care o lasă pustiită, smerită în "umila neființă". Ce se poate vedea, ce se arată pe pragul cel mai de jos al drumului care apleacă vederea, al unui peisaj care pleacă din vedere? Nimic decât bucuria aspră care inundă ochiul smerit 69, nimicul ascezei care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vedea, recunoscând, așadar, în vizibilul pictat anterioritatea și alteritatea reală a unei alte priviri decât ea" (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 133). 29 Experiență și cultură, în IP I, p. 271. 30 " Nu vei izbândi nimic câtă vreme nu se va smeri firea ta în copilăria zidirilor" ( Cum se scrie un imn, în IP I, p. 273). 31 Tehnica poetică, în IP I, p. 275. 32 Experiență și cultură, în IP I, p. 269. 33 Poezia ca slujire a Logosului, în IP
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
iubirii, p. 216. 62 Întoarcerea poetului, p. 111. 63 Imnul testament, p. 254. 64 Așteptare, p. 191. 65 Origine, p. 207. 66 Hagia Sophia, p. 129. 67 Trisagion, p. 148. 68 Imnul Carpaților, p. 123; Hagia Sophia, p. 130. 69 "Smerește-ți ochiul ca-n țara lui să intre/ Numai acele stoluri ce-aduc pe zborul lor/ Darul și aurul comoară" (Imnul Carpaților, p. 125). 70 Bucurie, vol. Vămile pustiei, în ed. cit., p. 94; Trisagion, p. 147; Ochiul, p. 170
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se întorcea la sufletul poporului numit religie. Și dacă "naționalismul integral" promovat de Iorga, Charles Maurras sau Charles Benoist voia ca spiritualul să fie subordonat etnicului și politicului, tradiționalismul Gândirii urmărea "o integrală subordonare spiritului, după principiul Evangheliei: cine se smerește se va înălța". Un tradiționalism care voia, așadar, o alianță între vremelnicia ființei umane și eternitate. Nu doar Eliade, așadar, era interesat de chestiunea unei noi spiritualități, opțiunea lui, exprimată în serialul din 1927, fiind mai degrabă un reflex al
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pot”, spune purtătorul de brâu roșu. Finul mimează smerenia, zicând zdrobit „dacă mă iubiți, lăsați-mă la rând”, apoi se îndreaptă în pas alert, împreună cu familia, spre sasul auxiliar de lângă raclă. Mai apuc să-i văd cum sărută cu toții racla, smeriți, cel mic este ridicat cu grijă de tatăl său pentru a atinge mâna Sfântului Dimitrie cu o batistă albă. Rândul din imediata apropiere a raclei. De remarcat felul în care pelerinii se pregătesc pentru intrarea sub baldachin: ținută, flori, ofrande
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cunoscută numai lui Ivan Denisovici; scriitorul scoate în evidență și atitudinea altor personaje: estonienii, baptistul Alioșa, Ermolai și Senka Klevșin. Alioșa baptistul trimite, și prin numele său, la un sfânt din tradiția creștină Alexie, omul lui Dumnezeu, care s-a smerit într-atât, încât a renunțat la familia înstărită în care s-a născut și a ales să trăiască neștiut de nimeni, în post, rugăciune și milostenie. Personajul lui Soljenițîn are o biografie tipică de martir creștin, deoarece el suferă o
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor" (Matei, 5, 3). Umilința lui Ivan Denisovici nu înseamnă manifestări degradante ale lipsei de personalitate, ci are ințelesul adevărat, în sens existențial, de smerenie. Fetiukov, "șacalul", se umilește, nu se smerește, iar spectacolul umilinței lui este dezgustător. Ivan Denisovici, care îl compătimește pe Fetiukov pentru incapacitatea lui de a-și păstra demnitatea umană și de a se ridica deasupra lipsurilor, este umil în înțeles ontologic, ceea ce înseamnă iluminat. Astfel se câștigă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
public, ci în particular; și în timp ce îi spunea poporului, pe de o parte: "Nu îți voi îngădui niciodată să te revolți împotriva suveranului tău, chiar dacă acesta este un tiran, ci, dacă tu ești poporul lui Cristos, tu trebuie să fii smerit, supus și să te sacrifici", pe de altă parte, le spunea monahilor: Știți că și voi tot oameni sînteți, iar oamenii sînt toți egali înaintea celui Veșnic; voi veți fi judecați de Cristos precum ultimul și cel mai umil dintre
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a-I venera măreția; și trebuie să meditezi și la sine pentru a răzbate nehotărîrea și nimicnicia. 3. Creștinul trebuie să aibă înscrise în minte motivațiile nimicniciei sale, mai întîi acelea care fac dovada nimicniciei tuturor lucrurilor; apoi cele care smeresc în mod deosebit omul și în al treilea rînd, cele ce îi smeresc persoana. 4. După cum el este un atom în comparație cu universul, tot așa este nimic în comparație cu Dumnezeu, singurul de la care provin toate lucrurile sale bune. Vinovăția în care a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
răzbate nehotărîrea și nimicnicia. 3. Creștinul trebuie să aibă înscrise în minte motivațiile nimicniciei sale, mai întîi acelea care fac dovada nimicniciei tuturor lucrurilor; apoi cele care smeresc în mod deosebit omul și în al treilea rînd, cele ce îi smeresc persoana. 4. După cum el este un atom în comparație cu universul, tot așa este nimic în comparație cu Dumnezeu, singurul de la care provin toate lucrurile sale bune. Vinovăția în care a fost făcut, aplecarea către rău pe care o poartă în sine și păcatele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mare zel pentru slăvirea lui Dumnezeu și pentru binele aproapelui său, împreună cu un simțămînt care îi spune că nu poate să facă nimic bun, că nu are puterea să îndrepte nimic din răul din lume. 7. Creștinul trebuie să se smerească asemenea lui Moise care cu toate că era încredințat că el este cel ales pentru eliberarea poporului lui Dumnezeu, lui Dumnezeu Însuși cu simțire neprihănită și încredere I-a spus să-l ierte de acea însărcinare, căci el avea o vorbire împiedicată
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mari de timp, mișcări puternice, sughițuri și mari revărsări de lacrimi, atrăgându-mă cu totul spreiubirea Preasfintei Treimi, făcând multe dialoguri și văzându-mă dispus de a mă bucura din ce în ce mai mult de aceste vizite copleșitoare dacă doream să șleț aștept, smerindu-mă; mi-am dat seama că nu trebuie să pun capăt acestora, ci să aștept să mi se dezvăluie și să fiu vizitat și astfel mă predispuneam cu totul să termin și să mă bucur acolo unde îl voi afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îmbrăcarea veșmintelor, noi mișcări, devenind până la sfârșit din ce în ce mai mari, și cu belșug de lacrimi, arătându-mi-se o smerenie foarte mare, ca să nu mai privesc la cer și, cu cât voiam să privesc mai puțin spre înalt și să mă smeresc și să mă cobor, simțeam cu atât mai multă savoare și vizitare spirituală. O dată începută liturghia și pe toată durata ei, multă evlavie lăuntrică și căldură spirituală, nu fără lacrimi și cu o evlavie necontenită pornit fiind spre lacrimi. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
merg în iad etc.; de asemenea, șlaț ceea ce fac Persoanele dumnezeiești, și anume, purced la sfânta întrupare etc.; de asemenea, șlaț ce fac îngerul și Stăpâna noastră, și anume, pe înger, îndeplinindu-și îndatorirea de sol, și pe Stăpâna noastră, smerindu-se și aducând mulțumire Maiestății dumnezeiești; iar apoi să reflectez ca să trag vreun folos din fiecare dintre aceste lucruri. 109. Dialog. În sfârșit, este de purtat un dialog, gândindu-mă la ce trebuie să spun celor trei Persoane dumnezeiești, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
transmise în direct îți inundă profana odaie matinală; ori dacă nu, o cuvioasă crainică îți aduce la cunoștință că azi e ziua sfântului cutare. Deschizi un ziar și răsufli ușurat: rubrica de comentarii biblice e la locul ei! S-a smerit firește și Televiziunea, ca și întreaga noastră viață publică: cine mai îndrăznește astăzi să-și ia un „angajament” fără a încheia cu „Așa să-mi (sau să ne) ajute Dumnezeu”? Dar Dumnezeu nu-i ajută pe ipocriți. Parlamentul a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
veți intra în Împărăția cerurilor”. (Mt 18,1 ș.u.). Ei întreabă cine e mai mare și Isus le răspunde arătându-le mai întâi cine poate intra; și numai apoi le spuse cine poate fi mai mare... Cine se va smeri ca pruncul acesta, acela va fi mai mare. Când Isus spuse lui Nicodim (In 3,3 ș.u.) că nimeni nu va putea vedea Împărăția lui Dumnezeu de nu se va naște de sus, acesta îl întrebă mirat: „Cum poate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
războaie tot cu noroc. Ți-e greu să înduri înfrângerea... Înălțarea, ascunde în ea și căderea; izbânda, ascunde și înfrângerea. E neomenesc gândul fudul că ești de neînvins. Omenească este și bucuria îzbânzii, omenești sunt și lacrimile înfrângerii. Să te smerești și să rabzi cu gândul la izbânzile viitoare. Să crezi și să aștepți. Rabdă, Ștefan al Moldovei! Așa ne e soarta; de parcă am fost blăstămați... Am răbdat și n-am crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și să aștepți. Rabdă, Ștefan al Moldovei! Așa ne e soarta; de parcă am fost blăstămați... Am răbdat și n-am crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost vrerea Domnului. Poate m-a pedepsit pentru păcatele mele, se smerește Ștefan. Cum poate să vrea Domnul izbânda păgânului?! protestează el apoi. Și... și pentru ce să răbdăm?! Până când să răbdăm?! Și răbdarea are o margine! Împotriva acestei sorți m-am ridicat! Era nedreaptă! se înfierbântă el, dar, după ce face câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
primar Lavric Archip și cu primarul Popescu Pamfil nu-și puteau ascunde râsul. Se mirau în sinea lor, cum poate fi domnul Pascari atât de serios când pune la cale o asemenea gafă. Nevestele, vreo cinci la număr s-au smerit cum se cuvine, și-au luat lumânări de la biserică și s au îndreptat spre casa mortului Miron. Când au intrat în curte și au văzut ușa casei larg deschisă, au înțeles că mai este lume, venită la priveghi. Dar... nemaipomenit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Iluzia din romanul lui Kazantzakis devine realitate pretins istorică la Dan Brown. Între nefondata tradiție a „desfrânatei convertite” și noul mit feminist, al „soției lui Isus Cristos”, avatarurile Mariei Magdalena par incalculabile. Ridicând-o Însă pe această ucenică fidelă și smerită la rang de pereche a lui Dumnezeu, gnoza modernă comite, În realitate, un act de lez-divinitate, la adresa lui Isus. Nu ridicarea Magdalenei contează, ci coborârea Mântuitorului. Sau, dacă Într-adevăr se respectă scenariul gnostic până la capăt, atunci Încă nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ce-am reușit eu să Înțeleg, studiind mărturiile biblice prin lentila tradiției liturgice și dogmatice ortodoxe, aș putea Încerca un răspuns În felul următor. Kenoza Fiului, elaborată În Fil. 2,7, se referă la Întruparea Sa; faptul că „s-a smerit pe Sine” (etapeinosen heauton) se referă la Patimi și la moarte. Această Întreagă mișcare, de la unirea cu Tatăl, prin Încarnare, prin „moartea pe cruce” până la Înălțare, este esențială pentru ca toți cei Încorporați În viața Lui prin botez și credință să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]