528 matches
-
noastră, moartea mit, cum este Dumnezeu în om așa și omul în sine, nu cunoaște pe locuri marcate! traseul pădurea piatra din capul unghiului semn, zăpadă îmbibată de ploaie, nici acum nu se mută macazul de tot, la al doilea smucindu-l cu toată convingerea, linia pe călcătură auto grea, zăpadă în noroi, întinez, inerent limbajului! mi-e frică de moarte, departe-de-mine-ce-se-poate-spune-prin-cuvinte descîntecul de ieșire, sufletul nemuritor formula de ieșire, vremea caldă și locul s-au împărtășit de temeri, cuminecătura "Mioriței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ei, Strada Zlatnei în Alba Iulia, scăpările în imobile fantezist înzestrate sînt manelele. Ora 19,25, în acceleratul Timișoara Iași, după Alba Iulia, Simeria, toți îs în lume, Turnu Severin, eu Hunedoara, acum la Beclean, cerșetoria cu fata de mînă, smucește-o să plece, absentă, INTERVENȚIE ÎN TEXT Notația destramă fraza grafică în ideograme. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Alba Iulia răsfirare urbanizată, oglinda satelor din munte, berea, apă nu era decît de vînzare, țîșnitoarea din gară o făcuseră dispărută, case invadează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-i situația? Ce a spus doctorul, care-i verdictul? Trebuie să mai facă niște analize, încă nu-i nimic clar. Tu nu vorbi prostii! Spune-mi clar, este albă sau neagră? Tati, ai răbdare, nu te agita... Victor se enervează, smucește geanta fetei și scoate hîrtiile date de medic. Citește și iar citește și amuțește un timp. Apoi întreabă din nou fata: Cam cît voi mai umbri pămîntul? Trei luni, spune Ancuța izbucnind în plîns. Un rîs nefiresc, forțat, zguduie pacientul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Răului (Les Fleurs du mal, 1857) Charles Baudelaire elogiază "Vinul" mai ales în poemul intitulat Vinul peticarilor (Le vin des chiffonniers): În mahalaua veche, un labirint de glod, Unde-ncolțesc grăunții răscoalei în norod, Sub roșia lumină a unui felinar Smucit de vânt, răsare, ades, un peticar Mișcând din cap, cu mersul șovăitor și-ncet, Izbindu-se de ziduri mereu, ca un poet, Și fără să-i mai pese de vreun vardist, în gând Își varsă focul, planuri mărețe depănând. Legi
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
persuasivă, dar nu Într-atât Încât Chiriac să nu recurgă la șantaj emoțional: „CHIRIAC: Dar dacă eu oi muri? Se repede și ia spanga de la pușcă.) Vezi dumneata spanga asta? VETA (se repede la el și vrea să i-o smucească): Chiriac! CHIRIAC (luptându-se cu ea): Fugi! lasă- mă!... (Se luptă.)” etc. etc. Agresivitatea reprezintă pentru amantul Chiriac o modalitate de manipulare emoțională. El intuiește că, În relația amoroasă În care este angajat, femeia oferă mai mult decât primește, dar
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
s.n.). O formă derizorie a spectacolului e și scandalul public, fie că e vorba de confruntări stradale („Directoru parând răpide lovitura aplicat agresorului palme și promițând cavalerește duel. Agrisorul plecat Înjurând amenințând guvern...”; „... directoru apărânduse tras două palme, atunci agrisorul smucind voit fugi și directoru prima furie lovindul piciorul spate gios.”; „Acesta apărat bastonu, lovit cap Iordăchel, Costăchel tras revolver spart glob lampa centrul grădinii electrică.”), fie că e vehiculat de presă; totul e o comèdie, a cărei desfășurare o prevede
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă, Fă-te, zăludule, piatră măruntă”. (Radu Gyr) Se însera când am coborât în gara Aiud. Terasamentul, prea jos față de scară, întrecea lungimea lanțului care ne lega unul de altul. Siliți de gardieni, primul îl târa sau smucea pe celălalt, brățara lanțului mușcând gleznele. Încolonați, am pornit sub escortă spre penitenciar. Fiind camuflaj, călcam în gropi sau alunecam pe zăpada înghețată. Prim gardian la Aiud era un fost plutonier de jandarmi, Vucea. Călăul de pe vremea dictaturii carliste era
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
jucând rolul cârmaciului. Iordache Ion, Delu Bălan și eu, pe laterale și în spate, eram frânari, ținând întins frânghiile cu care legasem sania. Fiind pe pantă de gheață sania prindea viteze mari și, pentru a nu-l strivi pe Nicu, smuceam sania blocând-o de-a curmezișul pârâului sau proptind-o în câte o cotitură. Ieșisem de pe pârâu în drumul pădurii și treceam prin Poiana Gălzii unde cele trei-patru case ale pădurarilor sunt singurele locuințe. În dreapta se înălța o detunată golașă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
meu răspuns să fie consemnat. Citește-i, tovarășe grefier, răspunsul pe care l-a dat!, strigă enervat. Pot să văd și eu consemnarea?, și m-am apropiat de biroul său. Președintele și grefierul s-au privit încurcați, milițianul m-a smucit de braț, trăgându-mă înapoi. Nu mai declar nimic! Vă rog dați-mi voie să iscălesc depoziția făcută până acum. Lasă-l să iscălească!, ceru președintele. Nu era nimic scris. Am tras atunci o linie în zig-zag și-am iscălit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
meschină și lipsită de demnitate, dar acum nu mai puteam să-i pun capăt. — Charles, n-am putea intra în casa ta bizară ca să luăm o băutură? — Nu. — Bine, sper că n-ai nimic împotrivă dacă mă așez. Gilbert își smuci ușor pantalonii și se așeză cu grijă pe o stâncă. Își lăsă pălăria în iarbă și își examină pantofii bine lustruiți, dar cu o dâră de noroi pe margini. Charles, dragule, urmă el, haide să discutăm cu calm. Îți aduci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
serie de întrebări. Aceasta însă rămăsese fără de răspuns, și era ultima. Oare, până la urmă, îl iubea? Dar era un lucru imposibil. Și totuși, trebuia să aflu. Trebuia să aflu înainte de a putea merge mai departe cu planurile și proiectele care smuceau și tot smuceau de atenția și de voința mea. Era necesar să aștept, totul trebuia să mai aștepte, până când aveam să descopăr răspunsul la această întrebare. Dar cum să-l aflu? Nu îndrăzneam să-i scriu și s-o întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Aceasta însă rămăsese fără de răspuns, și era ultima. Oare, până la urmă, îl iubea? Dar era un lucru imposibil. Și totuși, trebuia să aflu. Trebuia să aflu înainte de a putea merge mai departe cu planurile și proiectele care smuceau și tot smuceau de atenția și de voința mea. Era necesar să aștept, totul trebuia să mai aștepte, până când aveam să descopăr răspunsul la această întrebare. Dar cum să-l aflu? Nu îndrăzneam să-i scriu și s-o întreb, prea erau multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
biciuiți de crengi, agățându-ne în mărăcini și poticnindu-ne mereu de puieții care creșteau la întâmplare, în mijlocul drumului. Stupida stângăcie a înaintării noastre mă făcea să-mi vină să țip. Trupul lui Hartley, mișcându-se pe lângă al meu, se smucea, greoi, de parc-aș fi tras după mine o stivă de lemne. Am ieșit pe drumul de pe țărm, mânjiți și răsuflând gâfâit. Gilbert își parcase Volkswagenul chiar la marginea ierbii. Când ne-a văzut apărând, a pornit motorul și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
modalizatori, "credeam că negrii plâng cerneală". Descrierea se realizează ca-n tablourile moderne, tabloul se răsucește, e distorsionat, imaginația refuză liniile drepte ale realității, "atunci boala somnului se întindea pe ecuator cu ondulări de omidă/ și calea ferată neisprăvită își smucea brusc șinele către cer." Eul poetic se pune pe sine însuși sub semnul acvaticului, unul mucezit, pierdut în universul morții, al subconștientului ("eu dormitam ca apa în țevile subterane de plumb"), incertitudinea asupra propriilor senzații, asupra lumii în care se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Aceștia au plecat repede În ajutorul lui Pintea. Acolo s-au tras focuri de armă și un jandarm, Hanțl, a fost Împușcat În umăr, avea și un cuțit Înfipt prin gât Înspre inimă. Mai ținea În mână o cârpă vânătă, smucită de pe fața celui ce-1 Înjunghiase. Biciul era al lui Lică, Pintea Îl cunoștea bine, dar jandarmul era mort si nu mai putea să spună cine era vinovatul de crimă. La Buză-Ruptă acasă, Pintea a găsit o parte din argintăria
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
apleacă, holbându-se concentrat în timp ce îi bag și îi scot limba din anus, timp în care își freacă ștoiul. — Dumnezeule, ești fleașcă, scâncesc eu. Ești fleașcă rău de tot. Încep să-i vâr un deget în vagin și Jamie se smucește din șolduri în timp ce merg mai sus și îi sug o labie întreagă și apoi îi ling iar clitorisul, făcând-o pe Jamie să dea drumul unui alt orgasm... Continuare din pagina 7 În fața mea, Jamie îl ia în brațe pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
să continui preludiul. Simțeam că am în gură niște falange murdare, pe care le sugeam inconștient, ca un vițel. Mi se făcu brusc greață gândindu-mă că probabil nu se mai spălase pe mâini de când plecase de acasă. Mi-am smucit capul dintr-odată și am deschis buimăcit portiera. Nu mai vomitasem de multă vreme și aproape uitasem care e senzația“. Iubita cu pricina este virgină, o stare psihosomatică de care existențialistul personaj, pătruns de tot felul de grețuri, se îndoiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
înalt din nuiele de răchită. Îndată ce se văzu în ulița goală, porni aiurea, nehotărât. Când stăpânul venea în grabă, strigând în fel și chip, o luă la goană. Țăranul alerga neîncetat, dar aproape să-l prindă de grumaz, calul se smucea și gonea mai departe atras de cine știe ce... În drum, țăranul rugă oamenii pe care îi întâlnea să-l ajute să prindă mârțoaga și unii încercară zadarnic. De cum ieșiră din sat și intrară în câmpia nesfârșită, viscolul se înteți, îi șfichiuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din mijloc Lăsându-se, tăcută, prinsă-n macabrul joc... Frumoasa mea! Voi a sorbi nectarul gurii tale! Dă-mi un sărut! Și ars de febra cruntă-a bolii lui fatale Soldatul, dintr-o dată, cu mâna lui slăbită O prinse și, smucind-o, pe pleoapa-i ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mirare pe chipul dumitale ? M-au trimis să te caut și am înnebunit alergând și întrebând exact unde stai. Apoi de aproape un ceas te tot aștept. Hai să mergem ! Și Pribeagu îl trage de-o mână, dar Cristi se smucește imediat înapoi. Nu vin... — Domnișorule Cristian, te-ai lovit la cap ? ! — Nu vin și cu asta basta ! Nu vreau să aud de niciun cântat ! Liniște. Pribeagu se uită uluit la Cristi și nu înțelege nimic, mai are puțin și se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din urmă, serata își atinge punctul maxim, lumea își dă frâu liber pasiunii. Mai ales fetele din stafful german: Jessica Falzoi, înaltă și plină de fantezie în mișcări, și Nelly Möller, mlădioasă ca o felină, fac furori: trupurile lor se smucesc spasmodic și provocator, reușind să lungească rău de tot privirile colegilor căzuți în plasa licorilor euforizante. Sosește, pe neașteptate, Andrei Bodiu. A întârziat la autocar și a venit cu metroul. Apariția lui în atmosfera amestecată cu sonuri magrebiene și vapori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau înaintează cu brațele legănându-se pe lângă corp în loc să se oprească. Atunci vocea metalică devine urlet, vinovatul înmărmurește pietrificat, iar zăvozii de la picioarele stăpânilor lor, aflați de o parte și de alta a gheretei, se ridică în picioare și latră smucindu-se în lesă. Percheziția corporală era minuțiosă, dar parcă nu așa de high-tech ultima dată când am trecut pe aici, cu părintele Jean-Baptiste Humbert, care venea la lucru pe șantierul lui arheologic, un tumulus care a fost cândva capitala Palestinei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Împietrit locului Bucuța cu ochii la fotografiile de pe noptieră ale amanților, În conflict și ei, desigur, cu unele rân duieli ale acestei lumi, dar nu cu cele ale propriei noastre firi și nici chiar cu rânduielile lui Dumnezeu. M-a smucit cu vio lență de braț, m-a privit cu privirile lui duse Încă de pe atunci, spunându-mi la obraz: „Tu, Beldie, tu singurul ai Înțeles!“ [...] Gluma lui Bucuța, emancipată, ingenioasă și licențioasă, dar gratuită, inofensivă În intențiile ei nedeslușite; de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gura cu lapte dar eu n-am voit să înghit, mi-au făcut injecție în mână dar nu știu cu ce, pentru ca să mă întărească; eu n-am vrut să îmi întind mâna și atunci, un găligan de securist mi-a smucit mâna, mi-a răsucit-o; îmi închipuiam că vrea s-o rupă. Repet: îmi făcuse injecție nu ca să mă hrănească, ci ca să mă întărească și astfel să pot face declarații. Îmi puneau în celulă pe o farfurie mâncare plăcut mirositoare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
oiștea din mâini și vreau să-mi dau vreascurile jos din cârcă, dar o creangă se agață în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare, mă smucesc, mă scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt că explodez de nervi și uit de plâns. Înjur în aia mă-tii de creangă de viață de rahat și dau cu piciorul în roata căruciorului, mai să mi-l rup. Din
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]