501 matches
-
Păcală este un film de comedie românesc din 1974, regizat de Geo Saizescu după un scenariu scris de Dumitru Radu Popescu și Geo Saizescu. Personajul principal al filmului este Păcală, un erou al snoavelor populare românești, cunoscut pentru umorul și istețimea sa. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Sebastian Papaiani, Mariella Petrescu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Vasilica Tastaman, Octavian Cotescu, Mariana Mihuț, Aurel Cioranu, Cosma Brașoveanu, Tanți Cocea, Ion Besoiu, Ovid Teodorescu, Ștefan Bănică, Geo Saizescu
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
în mireasă) anunță că vrea să se căsătorească cu el. Condamnatul este astfel eliberat potrivit obiceiului pământului. Cei doi tineri se căsătoresc și au un copil, continuându-și periplul prin lume. Personajul principal al filmului, Păcală, este un erou al snoavelor populare românești, cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate. Pățaniile lui Păcală au fost reunite într-un ciclu de snoave, care au fost preluate și prelucrate ulterior de Petre Dulfu ("Isprăvile lui Păcală
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
-și periplul prin lume. Personajul principal al filmului, Păcală, este un erou al snoavelor populare românești, cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate. Pățaniile lui Păcală au fost reunite într-un ciclu de snoave, care au fost preluate și prelucrate ulterior de Petre Dulfu ("Isprăvile lui Păcală"), dar și de alți scriitori români ca Ion Creangă ("Păcală") sau Ioan Slavici ("Păcală în satul lui"). Anecdota "Păcală" a lui Ion Creangă a fost tipărită prima
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
revista Cinema, tânărul critic Dan Comșa făcea unele observații, definind plastic natura filmului: „Proiect și vis mai vechi al cineastului, filmul "Păcală" este o mărturie a ambiției lui Geo Saizescu de a contopi, în limitele unei narațiuni cinematografice, balada și snoava, proverbul și gluma, basmul popular și comedia modernă sau tradițională (...). Tonul simplu al povestirii, montajul rapid și eficient, interpretarea neîngroșată dau o idee despre capacitățile regizorale în registru comic ale lui Geo Saizescu”. În voluminoasa lucrare "„Istoria filmului românesc (1897-2000
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
cu personajele și de a le desprinde de „substanța reală a patosului cotidian”. Criticul apreciază că filmul are un haz nebun, o înțelepciune jucăușă și personaje „care merg către niciunde”, "Păcală" fiind „filmul lui Saizescu cel mai încărcat de fastul snoavei”. Universul său postmodernist face ca filmul să nu pară nici astăzi desuet. Odată cu trecerea timpului, aprecierile pozitive la adresa acestui film au început să se mai dilueze. Tânărul critic Andrei Gorzo a afirmat că "Păcală" este „un film de nevăzut”, „cel
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
la București, cu Ion Manu și Aurel Athanasescu) e reluat într-un lungmetraj al cărui subiect „e lăsat, cu bună știință, să curgă liber, fără lovituri de cinema” (cf. G. Saizescu), adică renunțându-se la rigorile dramaturgiei, contopind proverbul și snoava, cu balada și basmul. Ca inovație, Saizescu și scriitorul D. R. Popescu introduc o variantă feminină, Păcălița, amuzându-se, alături de Păcală, pe seama nerozilor. Dar ansamblul e incoerent, umorul „caraghioz” și trivial, campion al schimonoselilor fandosite fiind însuși regizorul, într-o
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
marele proces la care am asistat în timpul din urmă. Din revista „Răzeșul” numărul unu, p. 38, vedem că Societatea Scriitorilor Români, înființată în 1908, s-a făcut mai mult prin străduința sa. Și-a tipărit primul volum de povești și snoave intitulat „La șezătoare” în editura „Minerva” în anul 1907, având în fruntea volumului o prefață semnată Nicolae Iorga. Au urmat apoi volumele: „Movila Roșie”(povestiri, schițe, amintiri); „La gura sobei” (povești și snoave), „Povești de pretutindeni” (traduceri din folclorul lumii
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
a tipărit primul volum de povești și snoave intitulat „La șezătoare” în editura „Minerva” în anul 1907, având în fruntea volumului o prefață semnată Nicolae Iorga. Au urmat apoi volumele: „Movila Roșie”(povestiri, schițe, amintiri); „La gura sobei” (povești și snoave), „Povești de pretutindeni” (traduceri din folclorul lumii); „Basme și legende streine”(traduceri din folclorul lumii); „Domnița Ilina” (povești); „O noapte de mai” - traducere din N.Gogol; Alte volume în bibliotecile de popularizare ca: Povești, snoave, Aliman Voinicul (poveste), Povești franceze
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
La gura sobei” (povești și snoave), „Povești de pretutindeni” (traduceri din folclorul lumii); „Basme și legende streine”(traduceri din folclorul lumii); „Domnița Ilina” (povești); „O noapte de mai” - traducere din N.Gogol; Alte volume în bibliotecile de popularizare ca: Povești, snoave, Aliman Voinicul (poveste), Povești franceze (traduceri), Povești corsicane (traduceri), Bătălia de la Mărășești (povestire eroic-națională). În 1926 scoate revista „Răzeșul”, unică în felul ei, care după un an de existență a trebuit să-și înceteze apariția, cauzând mari pierderi materiale directorului
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
Televiziune. Prima piesă pentru copii, "Cocoșelul neascultător", a fost scrisă în patru nopți la comanda Luciei Sturdza Bulandra, si s-a jucat timp de 17 ani în diferite teatre din România. A mai scris "Muschetarii ...Măgăriei Sale", "Drumul e liber", "Snoave cu măști", "Cenușăreasa", "Nemaipomenitele aventuri ale lui Nils" ș.a. Prozatorul și dramaturgul Alecu Popovici, care i-a succedat la conducerea Teatrului „Ion Creangă” (1974-1983), îl descria astfel: „Ion Lucian! Așa, cu ochi că ai lui, ca niște farfurioare de ceai
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
1972 Director - fondator Teatrul Ion Creangă 1979 Regie “Muschetarii... Magariei-Sale“ de Ion Lucian 1980 Rolul Producătorului din “Cinema“, Teatrul de Comedie 1981 Rolul Tatălui din “Turnul de fildeș“ de Rozov, Teatrul de Comedie; Vandergelder din “Pețitoarea“, Teatrul de Comedie; Regia, “Snoave cu Măști“, Teatrul din Oradea 1982 “Imaginile sunt imagini“ de Eugen Ionescu, rolul tatălui și regia spectacolului; “Strigoiul din Kitahama“ de Kobo Abe, Teatrul de Comedie; Regia “Marry Poppins“, Teatrul Național Timișoara; Rolul principal din “Pepere L’ amoral“ de Brigitte
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
principal din “Leș contes“ de Eugen Ionesco, Theatre L’Ile de France, Paris 1984 Rolul Georges-Onica Vlasca din “patriotică Română“, Teatrul de Comedie; Rolul Moșului din filmul “Rămășagul“ de Ion Popescu-Gopo; Regia “Cenușăreasa“, Teatrul Valah din Giurgiu 1986 “Viciile“ (opt roluri) din “Snoave cu măști“ (în limba japoneză, pentru turneul din Japonia, 170 zile) 1987 Regia și rol în “Cenușăreasa“, pentru turneul din Japonia, 120 de zile 1988 Regia “Trei gemeni venețieni“, Teatrul Valah din Giurgiu; Regia și rolul Generalului din “Scaiul“, Teatrul
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
mod arbitrar, rolul lui Petruț) ia forma unei intrigi de curte dominată de patima aurului și setea de mărire. Cocea și Barbu ezită în filmele lor haiducești între formula de capă și spadă și cea a comediei populare doldora de snoave și vorbe de duh. În cazul de față se preferă un pitoresc tablou de moravuri, pretext pentru procesiuni religioase și panorame de păpușari, străvechi obiceiuri de nuntă și ritualuri de trecere la mahomedanism, vizite în palatele lui Hangerli și pașei
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
plastici ca Anatol Vulpe, Elena Popeea și Ion Diaconescu. Ziarul "Curentul" din 27 noiembrie 1998 îl citează pe sculptorul Constantin Popovici, fiul lui Ion Grigore Popovici, care povestește că în seara de 2 august 1946 tatăl său îi citea din "Snoavele" lui Petre Ispirescu: Asupra taxiului cu care sculptorul a fost transportat la Spitalul Brâncovenesc au fost trase alte focuri de armă automată. După o odisee care îl poartă la Spitalul de Urgență și la Spitalul Colțea, marele artist moare. Întorcându
Ion Grigore Popovici () [Corola-website/Science/308873_a_310202]
-
br> Mihai Eminescu a pus, în poezia „Epigonii”, acea inscripție nemuritoare pe mormântul literar al lui Anton Pann: „S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb”, ca și cum acesta l-ar fi avut naș pe însuși Pepelea, personajul snoavelor și povestirilor populare românești, înrudit cu Păcală și întruchipând istețimea, umorul și perspicacitatea. Alți cercetători l-au asemănat cu Ion Creangă sau cu Ion Luca Caragiale:
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
condusă de Iosif Vulcan. În anul 1894 a debutat editorial cu "Isprăvile lui Păcală". Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediții aducându-i o popularitate deosebită. Au urmat alte creații care, de asemenea, i-au adus recunoaștere unanimă: "Snoave", "Odinioară", "Ion Săracul", "Zâna florilor", "Cei doi feți-logofeți cu părul de aur". Alături de "Isprăvile lui Păcală" alte două lucrări "Gruia lui Novac" și "Povestea lui Făt-Frumos" s-au impus ca opere de referință în literatura română. Activitatea didactică desfășurată de-
Petre Dulfu () [Corola-website/Science/298274_a_299603]
-
Codrescu a tălmăcit un mare număr de piese, cu deosebire vodeviluri, care au fost jucate mai bine de un deceniu. Ca scriitor, Codrescu a început cu prelucrări și a continuat, în linia „Daciei literare", cu destul de izbutite povestiri despre Pepelea - snoave extrase din folclor. În 1844, îi apare volumul O călătorie la Constantinopoli. În 1846 oferă Teatrului Național din Iași vodevilul propriu Soldatul prujitor. Bazată pe quiproquo, intriga este derulată cu îndemânare, fără însă a fi susținută și de un limbaj
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
Familia" din Oradea îi publică poezia "Aș vrea să fiu", semnată tot "C. Boșcu", purtând indicația „după Petöfi”. Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista "Tribuna" din Sibiu îi publică sub pseudonimul "C. Boșcu" (anagrama numelui Coșbuc), snoava versificată "Filosofii și plugarii". Prezentată sub formă de foileton, această snoavă (are peste 350 de rânduri) apare în trei numere consecutive ale revistei (nr. 183-190 din 5/17 decembrie - 8/28 decembrie 1884). G. Coșbuc transmisese vasta compoziție din Cluj
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
tot "C. Boșcu", purtând indicația „după Petöfi”. Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista "Tribuna" din Sibiu îi publică sub pseudonimul "C. Boșcu" (anagrama numelui Coșbuc), snoava versificată "Filosofii și plugarii". Prezentată sub formă de foileton, această snoavă (are peste 350 de rânduri) apare în trei numere consecutive ale revistei (nr. 183-190 din 5/17 decembrie - 8/28 decembrie 1884). G. Coșbuc transmisese vasta compoziție din Cluj, unde se înscrisese la Facultatea de Litere și Filosofie. I. Slavici
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut
Banc () [Corola-website/Science/317166_a_318495]
-
De mai multe ori, posturile de televiziune au transmis emisiuni de la Hanul Drăgușeni. Postul de televiziune TVR a transmis de acolo cu prilejul sărbătorilor pascale din anul 2010 un spectacol de o oră și jumătate în care s-au depănat snoave și povestiri, s-a cântat muzică populară și s-au dansat dansuri populare. Printre interpreți s-au numărat Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa, Mioara Velicu ș.a., dar și Ansamblul de dansuri populare de la Todirești (jud. Vaslui). În prezent, Hanul Drăgușeni este
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
cineastului când a intrat în această destructivă operație, e greu de ghicit. Dorea, probabil, un spectacol poporan cu specific oltenesc, ca cel scris, cu exact 40 de ani înainte, de D.R. Popescu. Drept urmare a înjghebat un bazar de vorbe vesele, snoave, ghicitori, zicale disparate, care cum i s-au nimerit în lecturi, în ceva care plutește între serbare școlară și șezătoare sătească. În comèdie nu există personaje ci doar voci, nici efort de gag ci intervenții triviale, ca un „vânt” scăpat
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
Deva, unde a devenit primul coregraf al acestuia. S-a pregătit permanent în domeniul artei actoricești, interpretând zeci de cuplete, monologuri sau scenete cu caracter satiric și comic. A creat trei personaje celebre: “VASALIE”, “Văru’ SINIEDRU” și “SOFRONICA”, nelipsite din snoavele sau povestirile presărate cu umorul popular ardelenesc, cunoscute și îndrăgite în toată țara.Este atestat ca artist liber profesoinist în specialitatea actor, prezentator gradul I. Începând din anul 1959, a participat individual, sau împreună cu elevii săi, la toate concursurile artistice
Liviu Oros () [Corola-website/Science/322193_a_323522]
-
Italia, poezia Școlii siciliene, precum și curentul literar "Dolce stil novo" au avut ca exponent important pe Dante Alighieri (1265 - 1321), cel mai mare poet al Italiei. Dante a lăsat posterității: Apar noi modalități dramatice: Apare genul "fabliau" (un fel de snoavă ce se încheie cu o morală) și se dezvoltă fabula de mari dimensiuni ("Romanul lui Renart" și "Romanul trandafirului"). Acest curent literar apare în Franța și are la bază ideile cuprinse în "Poetica" lui Aristotel, idei sintetizate de Nicolas Boileau-Despréaux
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
pește, vin și ulei. Tradiții pentru spor și sănătate În tradiția românească, sărbătoarea Sfinților Apostoli este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară; aceasta marchează miezul verii agrare și începutul secerișului. Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile și în snoavele populare. În vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioși, Sânpetru de vară mergea pe pamant fie singur, fie însoțit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie țărănești, fiind preocupat că orice gospodar de creșterea vitelor și, mai ales de pescuit. Sânpetru
Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. De ce este bine să vezi răsăritul în fiecare dimineață by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101998_a_103290]