535 matches
-
da, de Dean auzise, de Dan nu... Fine del primo tempo. Cred că nici într-un an nu am avut chef să mă pun la smoking și papion ca să urmăresc ceremonia decernării premiilor în sala LumiŁre. Dacă nu ești un snob irecuperabil care ține să fie văzut, Debussy (locul în care se strigă, în prima seară a competiției imediat după genericul festivalului cu treptele urcând din mare în azur , Raoul ! ; tot între paranteze : nimeni nu știe cine e Raoul) e sala
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
acopere ochii”. (Lectură viciu, în nr. 50/ 27 mai 1972, p. 5). Alții, leneși mai „pragmatici”, folosesc lectură că somnifer. Se pare ca Olăreanu na avut previziunea vindecării postmoderniste de orice viciu al lecturii! Era încă vremea paradisiacă a viciului snob de a încropi în casa o bibliotecă. O spune, mai tarziu, în eseul din 9 septembrie despre Bibliotecă personală. Și-i ia ca martori pe Louis Sébastien Mercier și pe Jorge Luis Borges. Bibliotecă întâmplătoare și bibliotecă ornamentala sunt exemplele
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu o sete de mondanitate de proastă calitate; cu aptitudini de risipire, cu o sută de popasuri inutile la toate mesele, cu cheltuiri de grații, cu pofta de a deveni centrul tuturor dorințelor. Tot criticând pe Cinci, declarându-l prea snob pentru a face sacrificiul snobismului în folosul unei realizări matrimoniale - ce va fi vrut să spună e lesne de înțeles -, mărturisia că are pentru el, și a avut mereu, o adevărată înclinare: „l’aș fi iubit“. Vorbind de Mihai, spunea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e "cafea"! Este cunoscută povestea cu păstorul de capre din Abisinia (Etiopia de azi), care a observat că patrupedele care mâncau fructele unui arbust începeau să "danseze", erau mai vioaie și mai zglobii. De aici până la licoarea ce făcea deliciul snobilor din bătrâna Europă și din "Lumea nouă" a fost cale de un secol. Cultura cafelei în Brazilia a început prin 1727, când un militar brazilian a adus câteva "semințe" și butași din Guyana franceză. Cultura s-a răspândit pe tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de spiritul timpului, am fost noi Înșine inițiatorii unei autopedagogii, În numele nevoii de depășire a contextului de care, deja, voiam să ne eliberăm. Tu mi-ai propus Într-o zi să vorbim franțuzește pe malul Dâmboviței... ceea ce azi poate părea snob și ridicol, dar atunci era o mică evadare Înspre alte orizonturi. Puțina engleză pe care o știu tot ție ți-o datorez, căci m-ai convins să iau lecții. Și de la Niky Wolcz, de la Ivan Helmer am Învățat enorm... sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a fost auzit Înăuntru și jocul lor capta o vibrație neașteptată. Mai târziu, când ne-a fost dată traducerea În franceză și engleză, odată ce textul a fost Înțeles logic, ni s-a părut, prin comparație, banal și plat. Mulți dintre snobii tipic parizieni care frecventau restaurantul La Coupole se uitau la noi cam suspicios când, deseori noaptea târziu, extenuați după opt-zece ore de exerciții, veneam să ne remontăm cu o cină bună - În cazul meu, un steak tartar sau o choucroute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Sigur că o primisem, dar crezusem că era un banc de-al lui Ivan Helmer, bunul meu prieten din Institut, de la clasa lui Penciulescu. Uneori plecam Împreună după cursuri la Opera Română din București să vedem câte un spectacol. Ca snobi aroganți ce eram, luam În bășcălie jocul prăfuit și naiv de pe scenă, dar În scurt timp ne trezeam admonestați și rugați să părăsim sala. O dată ne-am distrat foarte zgomotos pe seama Traviatei. Cum Helmer se mutase la Londra, unde avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că e cazul, ca director general, să profit de ajutorul directorului artistic al teatrului, noul angajat Constantin Măciucă, și l-am chemat din biroul alăturat. Artista i-a răcnit: „Domnule Măciucă, măcar dumneavoastră sunteți om cu cap. Cum Îi permiteți snobului ăsta, cum bine i-o zic și ziarele, să vină de pe maidanele alea din Niuiorc, unde și-a făcut faima printre hipii și țiganii portoricani, aici la noi, să ne păteze mândria națională? Ne-am vândut țara să punem texte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
printre altele, era atât de brezgliv, În sensul rusesc intraductibil, Încât se spăla pe mâini ori de câte ori atingea bancnote sau balustrade de scări). Se plângea mamei că Serghei și cu mine eram niște mici străini, niște derbedei și niște măscărici, niște snobi „de o nepăsare patologică“, după cum se exprima el, față de Goncearov, Grigorovici, Korolenko, Staniukovici, Mamin-Sibiriak și alți indivizi Îngrozitor de politicoși (comparabili cu „scriitorii regionali“ americani) ale căror opere - susținea el - „Îi pasionau pe băieții normali“. Spre obscura mea disperare, i-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
față de presiunile estetice ca burghezul rus mediocru de tipul flaubertian épicier (genul care Îl admira pe Pușkin pentru oribilele librete ale lui Ceaikovski, plângea la opera italiană și era fermecat de orice tablou care spune o poveste); dar Nesbit și snobii intelectuali care-i erau prieteni vedeau În el un fel de patron și promotor sensibil, cu suflet de poet, al celor mai noi curente din artă și arborau un zâmbet superior când Încercam să le explic că legătura Între o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar probabil că din lipsă de timp nu prea era la curent cu literatura românească a vremii și nu-l socotea și pe Mateiu Caragiale ca pe unul din aceeași tagmă. Mai probabil este că îl socotea un tip neserios, snob și poseur, nu în ultim resort poate și „pește” (asupra acestui ultim punct problema îmi pare absolut injust pusă, deși aparențele sunt împotriva lui, iar publicarea recentă a scrisorilor către Boicescu dă apă la moară versiunii incriminatorii). În acel timp
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și creierii bieților oameni. Editorul mi-a prezentat-o pe soția lui, Christine, și pe cei doi fii, Yves și Alain, care au plecat imediat, lăsându-ne singuri. Editorul René Coeckelberghs mi s-a părut din prima clipă extrem de antipatic, snob, cu idei pline de provocare. La sfârșit mi-a dăruit o agendă frumoasă, pe care era imprimată emblema lui: un cocoș de lupte cu gheara ridicată; sub imagine erau niște versuri care mi-au fost traduse din suedeză: Ești un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mea este prima. Textul există deja în toate culturile mari și a constituit sursa de inspirație a marilor scriitori, de exemplu Balzac, Blake, Emerson. Mă întreb dacă există un public în România pentru o asemenea carte, definitiv nu, pentru criticii snobi și „increduli”, dar sigur printre cei simpli și subtili, inteligențe vii ale culturii universale. În Iugoslavia continuă războiul civil, îngrozindu-i pe oameni. O rană deschisă, sângerând în corpul deja plin de cicatricele a două războaie mondiale. August Dunărea s-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu pentru a-l schingiui. Așadar, "bere și mici", maxima răsplată la care poți aspira într-o zi de vară, ca astăzi. "Beri și mici", distracția națională, trivială, vulgară, odioasă, dar naturală, fără fițe, fără mofturi, un adevărat "flit" pentru snobi și pedanți, o regăsire a naturalului primitiv. * Descoperim în drum spre hotel o terasă improvizată, câteva dale de beton, câteva mese și bănci cioplite rudimentar din trunchiuri de brazi centenari. Numai o masă este ocupată de un grup de pădurari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
oraș buimac. Totul este răvășit în București, casele vechi și frumoase au devenit antichități irecuperabile, iar construcțiile noi sar în ochi prin opulență de țață parvenită, încărcată de bijuterii excesive. I-am suspectat pe bucureșteni că ar fi unii prea snobi, alții prea "mitică". Între ei, un strat de oameni cultivați, politicoși, ilustrativi; dar stratul se subțiază. Bucureștenii se plâng de sărăcie, și este, într-adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
avea dreptate, dar nu conta, el avea totdeauna dreptate. Cultul lașului se menține, dincolo de mizeria orașului. Din Ciric, din Galata, Tătărași, Sărărie și Țicău, din toate străzile prăvălite ale vechiului Iași, de peste tot, răsare acest cult. Până și bucureștenii, mai snobi, mai cârcotași, mai subțiri, mai intelectuali, cum or fi, mai șmecheri, mai Mitică (cei mai mulți mitici din lume sunt concentrați la București), deci până și bucureștenii au acest cult al lașului. E un fel de obligație națională, nu merge altfel... "Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
strânsă legătură cu artele plastice. În ceea ce mă privește, deși îmi dau seama de calitatea de "kitsch" a celor mai multe produse din Place du Tertre (aflată în inima lui Montmartre), mă simt mai atras de lumea artiștilor diletanți decât de ifosele snobului cu gusturi artistice confirmate de modă. * In Place du Tertre se simțea toamna. Odată cu rărirea frunzelor, se răriseră și oamenii. Era cald, de departe se auzea, uriașă, respirația orașului, pictorii își vedeau de treabă, mă simțeam, cum se spune, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
el, disprețuitor, dar Beigbeder știe că textele lui nu pot deveni cult decît dacă Își conțin proria comdamnare la moarte. Beigbeder scrie de fapt parodii la adresa stilului clasic, brevilocvent, eliptic, prețios și elegant. Prețioasele secolului al XVII-lea sînt astăzi snobii, iar libertinii lui, chefliii de astăzi. Morala stoică a devenit morală cinică. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Literatura franceză de astăzi este asiduu studiată În universități. Lipsa unui critic de autoritate este compensată, dacă despre așa ceva e vorba
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atunci când se dezvoltă următoarele competențe (Chang și Campo-Flores, 1980, pp. 602-604): 1. Conducerea tehnologică. O abordare inovativă, un produs sau un proces nou asigură firmei o poziție monopolistă pe termen scurt. 2. Imaginea de marcă. Dacă un produs renumit pare snob, costurile inițiale de intrare pot fi compensate printr-o marjă mai substanțială de profit (strategia de ecranare). 3. Economiile de scară. O corporație de dimensiuni mari operează la costuri unitare reduse și dispune de o bază financiară suficient de solidă
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
nu vine când trebuie, ai unul care vine când nu trebuie sunt la fel. Lucrezi cu aceleași tipuri de oameni și de artiști, ca piticii din "Albă ca zăpada". Asta am remarcat în privința publicului: există oameni foarte exigenți, oameni foarte snobi, oameni foarte inimoși, și asta se întâmplă peste tot. Eu cred că acum, cu avioanele, cu internetul, cu frontierele astea care, cât de cât sunt deschise (în afara problemelor economice, bineînțeles, pe care nu numai românii le întâmpină), totuși, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
timpul stagiului de doctoranzi în Germania a lui Ion Barbu și Tudor Vianu, care au circulat ca un fel de folclor până în vremea noastră. Un alt portret ce merită să fie remarcat este acela al lui Dinu Nicodin, tip de snob, pe numele lui adevărat Nicolae Ioanid. E destul de asemănător cu acela din abia citatele Memorii ale lui E. Lovinescu: "Bine zidit, cu un obraz mare, totdeauna ras proaspăt, cu o privire calmă de om care a văzut multe și știe
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
numele unor localuri, sugerează nedorita situație. Dar nu rezultă cumva farmecul dintotdeauna al Bucureștilor - inclusiv cel al restaurantelor prin care a trecut Sanda Nițescu - din suma uluitoare de contraste pe fiecare metru pătrat, culminând la nivel gastronomic cu cel dintre snobul steak de ton roșu și neaoșa fasole bătută, pe care îl oferă vizitatorului său, Capitala, mai ales când acesta vine dintr-un placid Occident?
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
prima revelație. L-am văzut repetînd și apoi jucînd în Bunbury. Ce înseamnă să fi onest a lui Oscar Wilde. Pe stradă umbla zgribulit în pantalonii lui de doc albastru, dar la teatru era tînărul englez sofisticat, manierat (și manierist), snob, stilizat, cu o impunătoare arhitectură a comportamentului. M-am întrebat (și l-am întrebat) de unde știe toate astea, că, doar, ca experiență de viață, eram amîndoi niște obișnuiți supraviețuitori. A dat din umeri: "din text". Atunci am înțeles că stilul
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
un frumos Preludiu la actul I, în care a dat muzicii o liniște și o cursivitate promițătoare, el a pierdut treptat din tensiune, ajungând la un final plat, nesemnificativ. Ceea ce i-au atras celebrele ,buu-uri" din partea publicului neîndurător. Căci în afara snobilor și a frumoaselor de la parada modei (nu foarte mulți la număr),majoritatea este un public de cunoscători până în amănunt, care știu tot și nu iartă nimic. Revenind la Tristan, în montarea lui Cristoph Marthaler, în decorul foarte rece (o sală
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
întâmplă cu mine și cu Mișka. Doamne milostive, ce te faci cu așa un monstru mic? La urma urmelor, n-are decât treisprezece ani. E un copil, simte nevoia să fie ocrotită. Dar ce hram poartă pictorul ăsta al nostru? Snobul ăsta plictisit! Sacou din piele de antilopă! Eșarfă la gât! Mâini îngrijite! Manichiurista vine acasă. Chiar el i-a spus parcă Jeniei că, pentru ce face, mâinile lui trebuie să fie într-o stare perfectă, ca la pianiști... Luat așa
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]