4,201 matches
-
Brândușă le umple din nou. Se mai golesc o dată, Brândușă dă să apuce din nou sticla, dar Petru se opune demn. E de ajuns. Trec la șnițele și la vin. Șnițele sunt specialitatea Zorelei. Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba de fontă duduie un arzător de opt sute. Pe pereții proaspăt vopsiți, umbrele lor se dilată de căldură. Serviți, dom' profesor, că e de unde. Hai noroc! Brândușă bea vinul dintr-o suflare. Își șterge mustățile stufoase cu dosul mâinii. Când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sine În acest viraj În care se angaja, ci și un soi de teamă În mod neașteptat iscată de propria sa ticăloșie când Îl văzu pe Brândușă apucând sticla de „Borsec” ca pe o grenadă și, ochind soclul Înalt al sobei, Îi făcu vânt. O mișcare simplă, total relaxată, fără umbră de resentiment, o despărțire dureroasă ai fi zis, dar calmă pentru că necesară. Gâtul scurt al sticlei verzui nimeri În muchea de ciment și căzu retezat. Un jet argintiu de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
O mișcare simplă, total relaxată, fără umbră de resentiment, o despărțire dureroasă ai fi zis, dar calmă pentru că necesară. Gâtul scurt al sticlei verzui nimeri În muchea de ciment și căzu retezat. Un jet argintiu de apă Împroșcă peretele și soba care Începu să sfârâie. Profesorul Încercă să se ridice socotind că o apropiere prudentă de ușă se impunea și că pretextul orei târzii era o scuză suficientă pentru a menaja suspiciunea exacerbată a domnului Brândușă. Spre disperarea sa Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
laudă pentru Mântuitor, deși bradul, colindele și sarmalele n-au lipsit de la nici un Crăciun. Mai bine mai târziu decât niciodată, Își spuse ea, ștergându-și pe furiș câteva lacrimi. Terminase de tăiat cozonacul cu stafide dar rămase În picioare lângă soba Înaltă de teracotă, mai aproape astfel de nufărul stacojiu al arzătorului de „o mie”, zgribulită de frig sau speriată pur și simplu de mărturisirea lui neașteptată. Domnul Moduna Își privea mulțumit soția din scaunul său de stejar cu spătar Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o țigară pe care nu se hotărâse Încă să o aprindă. Se auzi și glasul Mariei: Ioana, Remus, la culcare. Paturile sunt făcute. Copiii părăseau cu părere de rău bucătăria. Cu rufele colorate Întinse la uscat pe o frânghie deasupra sobei din fontă semăna cu un vapor pavoazat de ziua Marinei. Nu mai fumezi pipă? Rar, când reușesc să-mi cumpăr un tutun mai bun sau când primesc... Ai anumite surse? Mda... Foști colegi de liceu. Emigranți din diverse motive. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trestie legănată de vânt?” (Matei, 11:7) Ochii săi arși nu mai vedeau, iar vântul arsese și el de tot odată cu trestia. 13. Mai privi o dată În jur: machete de vitrine, desene, afișe, colecția veche de Domus Împrăștiată peste tot, soba albă de teracotă, desenele lui Szántó Înnobilând pereții scorojiți din loc În loc, apoi trase ușa după ea fără părere de rău. Pocnetul yalei, liniște, coborî o treaptă, se Întoarse ca să verifice ușa, apoi coborî scara de lemn, Încet, fără grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
merg lucrurile, ar putea să Înghețe de tot cum au Înghețat și exploratorii polari. Ar scăpa cu viață doar dacă Erzsébet ar accepta să se Întindă deasupra lui ca pe vremuri, grea ca o focă albă și caldă ca o sobă de teracotă. Ceea ce cu siguranță nu se va Întâmpla, căci Erzsébet nu mai dormea demult fără pijama. Și nici În același pat cu el. Fiecare cu patul său, cu somnul său și cu visele sale. Cândva, visau la fel. Făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și alții Plevna, Grivița ori Smârdanul. Eu mă am bine cu turcii. Proprietarul bodegii nu avea nici el nimic de obiectat: tot la două luni mergea și el la Istanbul pentru aprovizionare. 5. Camera Eleonorei era luminoasă și caldă. Lângă soba de teracotă, lada de lemne era plină. Așa era În toată casa. Doamna Ster ura frigul și Întunericul. Domnul Húsvágó așeză cu grijă femeia pe pat, pe un țol vechi cu miros de lavandă, Îi scoase ghetele bărbătești, cojocul secuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la a nu mai ști dacă a fost vreodată animal viu ("L'animal que donc je suis"), în loc să tot aud nebunește liniile vitraliului, scîrțîind, scrîșnind, o să mă duc la Dorobanț. Ar trebui să fie simplu să ne așezăm la gura sobei și să vorbim. O să-l întreb de ce bate război cu toate chipurile, cu toate gesturile, cu toate vîrstele mele. Sau îmi spui că sînt aceeași, Russ? Că mă iubești ca la 20 după 20, ca la 30 după 30, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în cartoane ondulate. Sau o oglindă? Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală! "E pentru tine. Sper să.ți placă". Punctul, în loc de liniuță, îl deconspiră pe Rusalin Titlul: Lumină în noiembrie. Nu de, ci în. Întîi o să aprind focul în soba din dormitor. Nu-s pregătită să dau cu ochii iarăși de mine. Tano s-a strecurat în casă. Vezi? Eu nu te pot convinge să nu sari în pat. Pe Animal Planet, cîinele însoțitor știe tot. Cînd stăpîna intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lunga polemică Minimum Mistrie-Nulă Carp. (Așa le spunea, într-o vreme, Magda U.). A debutat cu o scenă de pomină. Filiala și ARLUS aveau sedii vecine, perete-n perete. Un administrator a găsit cu cale să instaleze, pentru scriitori, o sobă cu lemne. Și atunci a comis "blasfemia". A spart zidul dinspre ARLUS, ca să scoată pe-acolo un burlan. Lui Mistrie, burlanul i s-a năzărit a fi marea provocare. A demarat scandalul, sărind de cîțiva coți în sus: "Măi dușmănoiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spătar pentru copii, landouri din placaj, împreună cu pleiada de babe, moși, gospodine, în capoate de muselină, diftină sau mătase, imprimate cu trandafiri de-un roșu crâncen pe un fond verde-brotac, burlane, gaziere, lămpi de masă, numărul cinci sau unsprezece, sobe-cizmă, sobe de rumeguș, de motorină, cornize de toate mărimile, glastre cu mușcatele copilăriei, pantofi cu șiret, cu perie și cremă la cutie, marca Eg-gii Timișoara, cutii cu placheuri și ținte de lemn sau de fier, sifoane din sticlă verde protejate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți din baracă dulăul care dormea lângă sobă. Străinii s-au oprit privind bestia. Un soldat trase un glonț. Glonțul trecu prin câine și ricoșă în pământ. Ăștia-s tot din viitor! gândi paznicul și-i chestionă în limba română. Ciudații se uitară la paznic, îl pipăiră ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viață la demolări, a spart tot ce i-a ieșit în cale cu barosul ăla de cinci kilograme pe care îl învîrtea deasupra capului ca pe un fulg. În două ore tot ce mai rămăsese în picioare era doar hornul sobei căruia din cauza nostalgiei nu se putea hotărî nicicum să-i aplice lovitura de grație, asta-i treaba voastră ne-a zis, eu n-o pot face, lichidați-l voi, și s-a așezat la o parte pe o grămăjoară de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prin iarba verde, grasă și curată, Ochenoaia nu lăsa păsările să pască prin curte și a dorit să viziteze „casa mare”. A mers În fiecare din cele patru odăi, a stat pe un pat, a verificat ușa de fier de la sobă, a privit cu interes perdelele și draperiile și când Dorița l-a ridicat către o ramă cu fotografii și l-a Întrebat cu precauție și frică de efectul ce va fi produs: Cine-i acolo, știi? Iar copilul, care cunoștea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu un păr țepos, nepieptănat și transpirat, cu sprincene parcă prea mari pentru cei aproape șapte anișori ai săi și cu o urmă de roz În obrăjorii săi dolofănei. Tot din treacăt, soarele mai observă că anemicul foc din vatra sobei nu reușise să dezmorțească aerul din bordeu, că era Încă frig și Victor lucra cu mânecile suflecate și mâinile pline de fleci și, mai ales, că era ora la care de obicei Valerică se trezea. În conformitate cu legătura care se stabilise
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bine i-a cuprins Întreaga ființă, se afla În fața unui necunoscut miracol și aștepta așa cum aștepta ca Ionel să „Încalțe pe motanul Sinan-Pașa În coji de nuci, jumătăți din coaja nucilor prin care executa găuri cu un cui Înroșit În sobă și apoi prin găuri trecea ață de tort obținând În final niște opinci cu care Încălța motanul florean, Îl urca În pod, acolo unde motanul oripilat tropăia, se Împiedica, mai cădea, mai mergea până când, cum-necum ajungea la scara din gura
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unor armate cotropitoare, excelent organizate și când doar bărbații puternici și tineri mai ieșeau din case pentru a se Îngriji de vite și pentru a aproviziona locuințele cu cele trebuitoare traiului de zi cu zi. Copiii stăteau În casă, pe lângă sobe, În cotruțe sau după cuptor, acolo unde adesea Încăpeau să se joace și uneori să și doarmă, chiar și trei-patru frați, verișori sau vecini. Va, nu avea cu cine să se joace și ar fi trebuit să fie trist uneori
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și fluturii inundaseră pământul din apropierea lui Va, iar el alerga cu picioarele goale, Începuse să participe la Întregul proces de olărit și se implica acolo unde avea voie de la olari, Într-o seară În care focul de „găterjî” ardea În soba cu plită instalată În apropierea bordeului și lumina puzderia de gâzulițe, fluturi și țânțari ce se adunau la lumină, pe când Valerică urmărea cu frică și cu uimire zborul unei caradaște mari, „elicopterul verii” așa cum Îi spunea Victor, Vergina aduse o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de peste zi. Iarna, abia instalată, era una deosebit de geroasă, nămeții erau mari și la școală se ajungea cu greu. Acolo era cald, directorul se aprovizionase cu lemne, iar femeia de serviciu venea de la orele cinci ca să facă focul În fiecare sobă. Într-o seară, bate-n poartă tânăra doamnă profesoară Ildiko Bartha. Soții Bartha sosiseră În acel an de Învățământ la Bogdana, venind tocmai de la Sighet. Micuți de statură, delicați și respectuoși, civilizați și cu o vorbire altfel accentuată, ceva de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
asculți! Cum să nu! Ajunse cam fără tragere de inimă la casa profesorilor, profesoara l-a rugat pe un ton sever să-i taie mai multe lemne, să le aranjeze În săliță și să ducă și În casă, acolo unde soba de teracotă ardea duduind. Apoi i-a indicat să se așeze pe o laviță improvizată În săliță, i-a aprins o lampă mică și Întinzându-i câteva ziare și o revistă, i-a spus: Stai și citește aici! Să ai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Stai și citește aici! Să ai grijă de foc! Da, doamna profesoară! Pentru a respecta Întocmai ordinele lui Victor și ca să nu-l facă de râs pe acesta, Va a Înțeles că sarcina sa de căpătâi era să asigure funcționarea sobei și la intervale regulate mergea În odaia doamnei și Întărea focul cu cleștele, ori mai punea două trei lemne pe focul din sobă. Minionă și blondă, cu un cap de păpușă zâmbitoare, profesoara de numai nouăsprezece ani, aflată În primul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
facă de râs pe acesta, Va a Înțeles că sarcina sa de căpătâi era să asigure funcționarea sobei și la intervale regulate mergea În odaia doamnei și Întărea focul cu cleștele, ori mai punea două trei lemne pe focul din sobă. Minionă și blondă, cu un cap de păpușă zâmbitoare, profesoara de numai nouăsprezece ani, aflată În primul ei an de profesorat, absolventă numai de liceu, era Îmbrăcată Într-un capot grosgros, purta ciorapi groși și pâslari. Pe cap avea o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trase cu ochiul la Ildiko cea Înfrigurată, care tocmai rămăsese numai În combinizonul roz-bombon ce reușea să-i acopere numai ceea ce nu trebuia văzut și, totuși, băiatul „experimentat” putea ușor intui forme și dimensiuni, ajutat fiind de flăcările focului din sobă. Femeia a avut timp să-i privească picioarele, Înălțimea, brațele și cum noaptea toate pisicile-s negre, ajutată din plin de mărgeluțele celor „câteva sute” de pălincă, spuse: Fratele meu, te superi dacă eu rog pe tine sî vin acolo
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să tremure instantaneu: Fa, stai cuminte că nu-i de tine, nu știe nimica! Și-a amintit de „boala” lui care se trage de la bătaie, de străpezeala care-i stopa orice acțiune... Ildiko făcu lampa și mai mică, Închise portița sobei și, simțind că este observată, se urcă În pat lângă Va, dar nu Înainte de a-și ridică ideea de combinezon până peste ... mai sus! A stat mai departe de Va, aștepta un semn care pe baza băiatului nu avea nici o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]