976 matches
-
pune în temă cititorii și își prelucrează subiectul, M.-S. se mulțumește să formuleze întrebări concise, seci, dar în același timp stimulatoare, și să consemneze stenografic răspunsurile, în toată naturalețea lor adeseori naivă și stângace, altfel decât în scrierile timpului. Sobrietatea, reținerea, neutralitatea și aparentul dezinteres pentru literar al publicistului aflat în căutarea adevărului declanșează imboldul confesiv al oamenilor simpli, care se acomodează treptat cu postura de „actori”. Firescul ascunde însă o artă literară rafinată: interviurile își depășesc interesul sociologic sau
MONCIU-SUDINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
din călătoria pe care G. Călinescu a întreprins-o în Uniunea Sovietică în 1946, împreună cu Cezar Petrescu, George Macovescu, Tudor Teodorescu-Braniște ș.a. În afară de paginile cu problematică social-politică și economică, periodicul are și o pagină literară, care contrastează prin calitatea și sobrietatea unor materiale. Se dau versuri, proză, cronici literare, dramatice și cinematografice, recenzii și informații din viața culturală. Al. Piru prezintă Anul literar 1946 și colaborează la rubricile „Cronicile literare”, „Cartea românească” și „Recenzii”. Adrian Marino este o prezență constantă, susținând
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
trei Crișuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Porunca vremii”, „Păcală” ș.a. A folosit și pseudonimele Iper, Narcis, Don Priego și Don Salust. În scrierile sale P. „merge pe drumul poeziei tradiționale firesc și cu îndrăzneală” (Perpessicius), având ca note distincte imaginea clară, sobrietatea și rafinamentul formei. Este un maestru al sonetului, pe care îl cultivă cu consecvență, fie că celebrează iubirea, cântă marea și miraculoasa forfotă acvatică sau descrie exuberante ori melancolice peisaje meridionale, invocând pretutindeni umbre și întâmplări de odinioară. O culegere
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
temei. Fără a avea pretenția de exhaustivitate, O. propune o serie de abordări inedite și reevaluări incitante, cum sunt cele ale pieselor Molima de Ion Marin Sadoveanu, Sam de G. M. Zamfirescu, Constantin Brâncoveanu de N. Iorga ș.a. Rigoarea analizelor, sobrietatea stilului și cunoașterea deplină a subiectului fac din acest studiu un instrument de lucru indispensabil. SCRIERI: Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției, Sibiu, 1999. Repere bibliografice: Dumitru Chirilă, „Aceste anotimpuri și cărări”, F, 1976, 11; Mihai Nadin, Debutanți și
ONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
este redactor la revista „Argeș”. În 1970, în suplimentul revistei „Argeș”, coordonat de Gheorghe Tomozei, îi apare ciclul Lunecând în alb și tot atunci se produce debutul editorial, cu volumul Lumea care nu moare. Voce lirică individualizată dintru început prin sobrietate, N. nu se lasă sedusă de retorica efuziunilor și nici de metaforismul pletoric propriu, de regulă, debutanților. Este o senzorială, care transcende însă materialitatea și efemeritatea senzațiilor, trăgându-le în trăiri spiritualizate, e și o sentimentală cenzurată prin luciditate și
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
literare din București: „Tudor Vianu”, Comentar, Faur ș.a. Primul volum de versuri al lui P., Cuib și zbor (1938), va fi urmat de Luceferi de rouă (1939) și Fuga în azur (1940). Poeziile sunt predominant religioase, singurul merit constând în sobrietate, ceea ce îl ferește pe autor de căderea în clișeu. Stabilirea unei relații cu divinitatea îi creează ocazia exprimării credinței absolute, transgresată deloc banal în plan poetic: „Azi parastasul toamnei ți-l dăruiesc, cuminte/ Și vreri - potire sacre - spre Tine le-
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
Galerie cu autoportret (1968), Hingher și demiurg (1973), Grădinar (1980), Coroană de sonete (1992), predomină problematica general umană, temele metafizice. De aceea, ideologii literari ai regimului totalitar l-au considerat un poet „apocaliptic”. E o lirică meditativ-intelectuală, marcată atât de sobrietatea și muzicalitatea versului tradițional, cât și de polivalențele și ambiguitățile versului modernist. Familiarizat cu lirica modernă europeană (îndeosebi cu cea franceză și cea germană), M. a impus un foarte personal repertoriu de metafore și simboluri, mai toate gravitând în jurul „grădinarului
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
crucilor, a mătăniilor sau a baticurilor regulamentare din biserică) reprezintă semnul sigur al acestei derive. O religiozitate adogmatică, emoțională și sentimentalistă (cu hramul Veronica Micle și loc de pelerinaj la mormântul acesteia de la Văratec) pune în paranteză spiritualitatea liturgică și sobrietatea teologică a Părinților neptici. Numai lectura străvechii Scrisori către Diognet despre condiția creștinului în lume ne-ar putea elibera de puternica senzație de claustrofobie indusă într-un asemenea context. Cu tot respectul și neștirbita dragoste pentru toți cei care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
obținută prin apartenența la o tradiție spirituală vie și bimilenară este infinit mai bogată decât tirania modelor din muzica rock sau pop de duzină? Ce altă terapie ar putea oferi Biserica patologiilor psihice contemporane dacă nu viața comunitar-agapică, organizată cu sobrietate, bucurie și seninătate în jurul Sfintei Liturghii? Mărturisirea în „vremuri sărace”tc "Mărturisirea în „vremuri sărace”" „Stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire” (Coloseni 4, 2). Desigur, pentru a redescoperi deopotrivă echilibrul și radicalitatea ortodoxiei Părinților, ar fi fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
când ochiul admiră fără să dea neapărat explicații, iar mâna modelează forme fără să știe neapărat cum. Ieșită din timp și din istorie, o „fizică ortodoxă” n-ar ști cum să formuleze legea gravitației, deși interpreții săi se impun prin sobrietate. Specializată în subtilitățile dubitației logice și ale suspiciunii hermeneutice, conștiința omului modern va înțelege foarte puțin din această experiență holistă a revelației. Dumnezeu se ivește nu ca sens ori semnificație, ci ca viață teologică în biologia trupului nostru - „singura viață
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reprezentării Patimii nu poate rămâne aleatorie. Acest lucru îl demonstrează limbajul liturgic folosit de Biserica răsăriteană în zugrăvirea Răstignirii Domnului. Toate registrele - muzical, iconografic, imnografic și coregrafic - implicate în slujbele din Joia, Vinerea și Sâmbăta Mare ne impresionează prin extraordinara lor sobrietate estetică. Chiar și îndolierea totală din cântarea Prohodului se face după ritmul transfigurat al unei bune-cuviințe cerești. Corul adunării se reculege în rostirea lamentațiilor care, deși păstrând un pregnant aer folcloric, emană o imaculată frumusețe. De la cântările Deniei mari până la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
științific este opus celui artistic, expresie a utilizării limbii cu scopul cunoașterii artistice a lumii. Stilul științific urmărește informarea obiectivă și exactă a cititorului. De aici decurg și alte trăsături care-i sunt specifice: logică, obiectivitate, precizie, unitate, concizie, claritate, sobrietate, forță, concizie, accesibilitate. Să le luăm pe rând. 3.1. Logica Presupune ordonarea corectă a ideilor, pasajelor etc. Trecerea de la o idee la alta, de la un pasaj la altul se face prin numerotarea corespunzătoare a acestor diviziuni ale textului științific
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Pe când era directoare la Liceul Fénelon, Gentzbittel (1991) a identificat un tip de elev care incarnează acest profil al adolescentului. Cel pe care ea îl numește „călugărul” este un băiat înalt și slab, auster, a cărui îmbrăcăminte este de o sobrietate tristă și care pare că vrea să le comunice tuturor profesiunea sa de credință: „Sunt un ascet”. Ce se ascunde sub această aparență severă? Având în vedere faptul că liceul avea doar elevi externi, Gentzbittel nu-și poate da seama
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Morții nu mint niciodată (1975), Cu moartea între patru ochi (1977) -, fie în reportaje de pe șantiere hidroenergetice (Someșul cald, 1974), dar mai ales în volume de proză scurtă, în care se cultivă satira acidă, caragialiană, grefată pe un model de sobrietate analitică specific tradiției ardelenești. Astfel, incizii necruțătoare apar în Singurătatea unei femei frumoase (1980), dar mai cu seamă în Aprobare pentru un tango (1982), comentat pe larg în emisiunile postului de radio Europa Liberă de Monica Lovinescu, ceea ce trezește în
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
cursul desfășurării luptei sociale», cum spunea odată Fadeev (...). Dumitru Mircea știe să ne introducă de la bun început în psihologia eroului său (...). Am început intenționat cronica cu prezentarea lui Toma, pentru că - după părerea noastră - cele mai multe din calitățile romanului lui Dumitru Mircea (sobrietate, unitatea compozițională, suflul de viață adevărată ce-l străbate), se explică tocmai prin reușita autorului în crearea acestei figuri de erou pozitiv. Din Toma și acțiunile lui, autorul a făcut axul principal al romanului, în jurul căruia se grupează toate episoadele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Nu-n slujbe divine petrec monseniorii, Act de acuzare și Un om și un frate sovietic de Eugen Frunză, Lidice, Fântâna din Coreea de Eugen Jebeleanu, An-Son-Mi și Baladă de Veronica Porumbacu etc. (...). Dacă stilul maestrului este de o clasică sobrietate, ponderat și dârz, el stârnește tot atâta de mult avânt ca și exprimarea patetică din poemele lui Dan Deșliu, în care elanul se îmbină cu justa alegere a expresiilor puternice și combative: sau ca și pasiunea ce străbate versurile învecinate
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
păstrezi în amintire/ Tot ce tainic ne-a legat/ Tot ce adânc și cu uimire/ Am visat, și-am cutezat.../ Fi-vor poate ceasuri grele,/ Poate vânturi ne pândesc/ Însă țelul vieții mele/ Știu că n-am să-l pângăresc.... Sobrietatea și gravitatea cuvintelor adecvate situației poetice destăinuie profunda convingere a eroului liric că dragostea adevărată învinge depărtările și trecerea vremii, exprimă devotamentul său necondiționat față de cauza fericirii colective, tăria sufletească cu care știe să-și stăpânească bărbătește durerea (...)”. *** Dan COSTA
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
rolul de diriguitor al societății, observă cum, pe nesimțite, din dinamism creator, omenirea se înnoiește. Aș spune - extinzând afirmația lui Huizinga - că, atât în cazul lui Erasmus, cât și în cel al lui Olahus fantezia este însoțită aproape întotdeauna de sobrietate, ceea ce ne trimite la însăși esența gândirii renascentiste. Și dacă perfecțiunea estetică a operei lui Erasmus se situează alături de aceea a lui Rabelais, nu este mai puțin adevărat că prin creația sa, prin lucrările istorice (traducerile din clasicii elini și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
încărcată a unei proze virtuale, care zace potențial în orice modalitate de exprimare [...] Cu timpul, poezia devine natură închisă. Nu mai este atribut, ci substanță. Obiectivitatea jurnalistică este un mit, așa cum este și imparțialitatea unui ziar. Adeseori, se confundă cu sobrietatea sau cu sărăcia stilistică. Este o mare naivitate. Obiectivitatea jurnalistică rezidă în respectul față de fapte și, mai ales, în ton. Nu întâmplător, unii autori propun un termen mult mai potrivit realității jurnalistice: onestitatea. Reporterii sunt martori direcți ai unor situații
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
impusă de realitatea textului. Prima frază (mai ales într-un reportaj sau într-un alt articol amplu) este poarta prin care pătrunzi în realitatea subiectului. Ea impune tonul, călcătura pașilor următori, regimul stilistic și expresiv, dinamismul sau lentoarea, ironia sau sobrietatea etc. Se întâmplă să stai ore în șir până când, printr-un complicat și obositor proces de căutare, ajungi la fraza potrivită. Câte vor fi fiind, sfaturile nu sunt de mare ajutor tânărului jurnalist pentru a depăși această cumplită dificultate. Fiecare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
bucolicele Antichității și în folclor, dezvoltat în aceeași ambianță a frivolităților galante, ce se trăgea din mica poezie franceză a secolului al XVIII-lea. Piesa de rezistență a ciclului este San-Marina, poezie a transhumanței păstorilor macedoneni, care evocă, cu o sobrietate rar întâlnită la B., gesturi rituale, într-o mișcare lină, desfășurată în ritmurile eternității, cu fiorul spațiului nemărginit și a timpului derulat în cicluri prestabilite. În Conrad, poetul dă, pe motivul, cu adânci rezonanțe interioare, al exilului, unele din cele
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
montat peste șaizeci de piese), era atras de dramaturgi ca H. Ibsen, B. Shaw, Luigi Pirandello. A pus în scenă Meșterul Manole și Cruciada copiilor de Lucian Blaga, dar și alte texte românești. Ca actor a jucat, cu finețe și sobrietate, mai mult de trei sute de roluri, între care Pepelea din Sânziana și Pepelea de V. Alecsandri, Ștefăniță din Viforul și Ștefan cel Mare din Apus de soare de B. Delavrancea, Rică Venturiano din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale. Critica
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Nici pedant, nici amator de frivolități impresioniste, B. trezește încredere prin moralitatea gestului său critic, dar, nu mai puțin, prin calma, discreta lui comprehensiune. Clar și sistematic, cu un bun-simț ce asigură moderația evaluărilor, criticul nu e o natură divagantă. Sobrietatea, care divulgă poate la el un minus al fanteziei, dictează fidelitatea lecturii. Ceea ce urmărește, operând cu instrumente de precizie, este să reconstituie „îndărătul operei” fizionomia autorului și atitudinea lui în fața vieții. Îl interesează mai degrabă să lămurească (și să se
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
stele (1965), tonalități aspre, cotrușiene: „Frații mei sunt totdeauna pe stânci/ Între fulgere și prăpăstii - cumpănă dreaptă./ Pân-acolo s-au urcat pe brânci,/ Munte cu munte,/ Veac de veac,/ Treaptă cu treaptă.” În alt plan, evoluției de la retorism la sobrietate îi corespunde drumul de la descriptivismul pastelist la interiorizare. Orga de mesteceni (1970) aduce o decantare a lirismului, descripția (și așa sumară) se contrage în imagini lapidare și sobre, stil caracteristic de acum înainte. Zăpezile de acasă (1972) și Noapte cu
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
și opinii literare (1972) și Recitind clasicii (1975), demonstrează o profundă cunoaștere nu doar a valorilor literare unanim recunoscute, impuse de-a lungul timpului, ci și a celor contemporane. Comentariul, totdeauna la obiect și pertinent, se remarcă prin acuratețea și sobrietatea stilului. Eseul Camil Petrescu în oglinzi paralele (1976) nu s-a vrut o exegeză a operei, ci, mai degrabă, o schiță de portret. Oricum, restituirea lui Camil Petrescu s-a simțit în scriitura romanului Frica de duminică (1982), unde C.
CALIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286036_a_287365]