706 matches
-
la guvernare. A. Guterres se implică mult în activitatea de punere în practică a programului. Tactic, el speră să schimbe principiul și praxisul tradiționalismului economic printr-o întîlnire cu ministrul german de finanțe, Lafontaine. Dar există puternice tensiuni între liderul social-democrației germane și cancelarul său, G. Schröder, care susține o viziune destul de ortodoxă. Ca urmare, Lafontaine va demisiona. La asta se mai adaugă declarația Blair-Schröder, care insistă pe importanța rețetelor economice clasice. În această situație, A. Guterres își schimbă abordarea. Strategic
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
concepe soluții de compromis. În ciuda ambițiilor sale politice, PSE este departe de a fi rezolvat problema șomajului. Așadar provocarea rămîne. 10 Concluzii generale În chip de concluzii, vom desprinde principalele implicații ale studiului nostru în raport cu dezbaterile asupra morfologiei și politicilor social-democrației și ale europartidelor. De asemenea, vom continua evidențiind efectele analizei noastre în problematicile legitimității, democrației și reprezentării în UE. În plus, vom prezenta prelungirile analizei în raport cu chestiunea transformării Europei patriilor în Europa partidelor. În fine, vom concepe diferite scenarii. 10
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
măsură, analiaza actelor I și II ale politicii locurilor de muncă a PSE arată și divergențe între actorii partinici și guvernamentali. Acțiunile politice în favoarea locurilor de muncă nu sînt susținute unanim în PSE, anumite partide membre preferînd rețetele tradiționale ale social-democrației. În diferitele studii de caz, rezultă că europartidele sînt importante pentru analizarea integrării europene, căci partidele de guvernămînt recurg la ele pentru ca președinția UE pe care o dețin să fie un succes. Partidele europene devin actori reactivi dacă depind de
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
de Hitler fiindcă nu se putuse uni cu comuniștii, era acum învinuit (dar fusese și înainte de către Lenin) pentru oportunismul său, care ar fi facilitat venirea lui Hitler la putere. Învinuirea aceasta, zicea Petrică, avea să se extindă și asupra social-democrației contemporane, deci și asupra celei românești, așa, din principiu: prin simplul fapt că ești social-democrat ești oportunist. Ce s-ar cere ca această învinuire să fie redusă la neant? Să se unească partidul social-democrat cu cel comunist! Ei, strigă Petrică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și jumătate de la prăbușirea regimului totalitar, vocile care au cerut confruntarea oficială a trecutului comunist au rămas fără ecou în coridoarele puterii politice, populate în mare parte de foști membri ai Partidului Comunist convertiți la o formă sau alte de social-democrație și extremist naționalist. Cele mai sistematice eforturi de recuperare a memoriei traumatice a comunismului au fost depuse de victimele directe ale fostului regim, prin intermediul literaturii memorialistice de detenție. Doar până în anul 2005, pe piața cărții românești erau vehiculate nu mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ideile liberale și cele socialiste, pe când între conservatorism și socialism punctele de legătură sunt, practic, inexistente. În evoluția sa ideologică, începând cu socialismul utopic, continuând cu socialismul marxist, supranumit "științific", trecând prin cel "revizionist" al lui Bernstein și ajungând până la social-democrația contemporană, acest corpus de idei a cunoscut și derapaje condamnabile din punct de vedere moral și politic, fiind suficient să ne gândim la fenomenul concentraționar asociat totalitarismului propriu comunismului de tip sovietic. Din punctul meu de vedere, la apariția acestor
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
a determina, astfel, un rapid și eficient progres social. În plan politic, avem de-a face, mai cu seamă în cazul marxism-leninismului, cu o concepție revoluționară asupra societății, viziune care a fost temperată, însă, în contextul intelectual și ideologic al social-democrației contemporane, începând cu cea de a doua jumătate a secolului trecut. Întregistrarea acestor aspecte negative ale ideologiei socialiste nu anulează, însă, contribuția epistemei corelative la dezvoltarea societății actuale. Cel puțin democratizarea spațiului public, inclusiv în ceea ce privește deciziile politice cu privire la descoperirile științifice
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de comune), anterioare redesenării teritoriale (înființarea de noi comune). Raportul de vot nu a fost calculat și pentru alegerile generale din 2012; PNL, care fusese raportat până atunci în opoziție cu PSD, s-a regăsit în aceeași construcție politică cu social-democrații, Uniunea Social Liberală (USL). Rezultate și discuții Instabilitatea geografiei electorale Rezultatele electorale de la alegerile locale și generale din Dobrogea scot în evidență următorul aspect important: cele două județe din partea sud-estică a țării au o evoluție electorală inconstantă de-a lungul
Alegerile din Dobrogea postcomunistă, 1992-2012. In: Competenţa politică în România by Aurelian Giugăl () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1576]
-
unor directive primite de la Komintern, fie prin călătoriile făcute de aceștia la Moscova sau în alte orașe , unde s-au desfășurat conferințe și congrese socialiste. Epilog În studiul de față, am încercat să sintetizez cele mai semnificative momente din activitatea social-democrației și mișcării socialiste din România. sunt destul de vechi. Încă de la jumătatea sec. al - XIX -lea, spațiul românesc va fi penetrat de idei socialiste. Utopiile socialiste au avut un teren favorabil în spațiul românesc. Tocmai datorită faptului că aici, exploatarea socială
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
o interpretare diferită în anumite aspecte față de cea a liberalilor, și conservatorii sunt, ca și liberalii, adepții ideii că demnitatea este cea mai importantă valoare în cadrul unei societăți libere. Nu insistă oare conservatorii nord-americani, la fel ca și liberalii (i.e., social-democrații, în limbajul european), că nu poate exista o societate liberă fără garantarea libertății indivizilor de a-și alege valorile de urmat în viață și fără garantarea acestei libertăți - în mod egal - tuturor indivizilor (pentru că toți indivizii au o valoare umană
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Trădători și trădări. Războaiele, imaginar social și construcții politice [Seli Arslan, 2007]) și Listes noires du Parti communiste (Listele negre ale Partidului Comunist [Calmann Lîvy, 2007]) • Adeziune; Anarhism; Arhive; Conspirație; Contrarevoluție; Stângism; Kronstadt; Mai 1968; Organizare; Organizații de masă; Ortodoxie; Social-democrație; Sindicalism; Troțki; Tvoțkiști. PHILIPPE BUTON, doctor în științe istorice, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Reims. Este autorul volumului Les Lendemains qui dîchantent. Le PCF à la Libîration (Zori întunecate. Partidul Comunist Francez în momentul Eliberării) (Presses de Sciences-Po
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1917, Lenin* procedează la fel, propunând renunțarea la numele de Partid muncitoresc social-democrat din Rusia și înlocuirea lui cu cel de Partid Comunist Bolșevic, aceasta pentru a rupe cu „revizioniștii” și cu „oportuniștii” ostili violenței revoluționare - menșevicii, socialiștii revoluționari, social-democrația*. Sub diverse etichete - luxemburgism, troțkism*, stalinism, bordighism, gramscism, castrism, guevarism, maoism*, ciuce nord-coreean - „comunismul a trasat astfel o frontieră între reformist și revoluționar care, pentru Lenin, „extinde recunoașterea luptei de clasă până la recunoașterea dictaturii proletariatului”. Dar nici o acțiune politică, fie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a participa la o idee, la o acțiune și la o organizație, de a aparține unui partid* care se proclamă comunist. încă din 1902, în Ce-i de făcut?, Lenin* precizează că decizia de a adera, necesară în cazul unei social-democrații*, nu-i suficientă și în cazul organizației de revoluționari de profesie în care solicitantul trebuie selecționat înainte de a fi acceptat. A adera la organizația leninistă înseamnă a pătrunde într-un grup care se consideră a fi o elită morală și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
masele, s-ar începe prin a le aservi”. Dacă neîncrederea între cele două curente durează și la începutul secolului XX, ele au în comun anticapitalismul, ura față de societatea „burgheză” și voința de a o distruge din temelii prin violență. Spre deosebire de social-democrație*, favorabilă democrației* parlamentare, anarhiștii recuză parlamentarismul. Totuși, unii - anarhosindicaliștii și cooperatorii - doresc să deschidă, prin greva generală, calea către o societate a libertății - libertară, anarhistă deci - în care producția ar fi autogestionată de către muncitori. Ceilalți vor să provoace, prin „acțiune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
instrumente ale expansiuni economice. Lenin și imperialismul în 1902, J.A. Hobson studiază în lucrarea sa Imperialismul emergența unui capitalism monopolist. Această analiză este dezvoltată în 1910 de către socialistul german Rudolf Hilferding în Capitalul financiar, care deschide o controversă în social-democrație*. Kautsky avansează teora „ultraimperialismului” fondat pe acorduri între firmele germane și franceze. Jean Jaurès consideră că orice coaliție de acest tip ar putea pune capăt conflictelor de interese dintre ele pentru a-și fixa ca obiectiv distrugerea statului socialist sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluția „proletară” promovată de Lenin, ba chiar o combat cu înverșunare. în 1905, sociologul german Werner Sombart se întreba într-o lucrare faimoasă: De ce nu există socialism în Statele Unite? Iar unele PC-britanic, vest-german, scandinave - n-au reușit să știrbească influența social-democrației* asupra clasei muncitoare din țara lor. Dimensiunea mesianică a proletariatului trimite atât la acțiunea angajată în 1917 de către bolșevici pentru a-și legitima puterea, cât și la crearea de partide afiliate la Internaționala comunistă*. în acest context ideologic, proletariatul s-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei delegații sovietice, chestiunile cenzurii și a închisorilor din URSS*. Intelectualii care participă la CPLC vin din orizonturi diferite. Alături de ex-comuniști* ca A. Koestler, I. Silone, S. Spender, F. Borkenau sau C. Plisnier, găsim și liberali (R. Aron), membri ai social-democrației* (E. Reuter, A. Philip) și ai exilului* rus (B. Nikolaevski, S. Schwartz) și polonez (E. Giedroyc, J. Czapski), federaliști europeni (D. De Rougemont, H. Frenay), membri ai stângii antitotalitare și anarhiști. în Franța CPLC este susținut de A. Gide, A
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mare parte a partidelor admise în coalițiile Frontului Național sunt curățate de „elementele lor reacționare” înlocuite cu elemente progresiste” sau cu tovarăși de drum, și menținute în sânul coalițiilor numai de dragul formei - Partidul Țărănesc din Polonia, Partidul Popular Ceh etc. - social-democrații fiind obligați să fuzioneze cu comuniștii ca în Cehoslovacia sau în RDG. Iar dacă constituțiile democrațiilor populare, ca și Constituția sovietică din 1936, garantează formal libertățile fundamentale, funcția lor este pur declarativă și de propagandă*. Alegerile devin mari manifestații plebiscitare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fără susținerea financiară a partidului. îi succede Alexandra Kollontai, de origine nobilă, care a divorțat de soțul ei inginer pentru a trăi cu unul din puținii lideri bolșevici muncitori, Alexandr șliapnikov. Devenită marxistă, ea se străduiește să atragă muncitoarele la social-democrația rusă. Analizele ei se ocupă de familie, considerată ca o instituție burgheză, și de cucerirea de către femei a independenței, atât economice, cât și afective - articolul ei din 1923, „Loc lui Eros înaripat”, face aluzie la utopiile* feministe ale lui Aristofan
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mobilizeze. Diferitele sale denumiri trimit la niște strategii clar identificate. Frontul unic urmărește să federeze, pe plan național și internațional, eforturile clasei muncitoare*, eventual unită cu „țăranii”. Prin existența și a altor partide care se reclamă de la aceeași bază sociologică - social-democrația* -, IC distinge două situații. Frontul unic „la bază” comandă unitatea de acțiune numai cu militanții socialiști sau sindicaliști și implică denunțarea trădării de către conducătorii lor a idealurilor muncitorești; Frontul unic „la vârf” se caracterizează prin existența unor acorduri încheiate în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1921-1922, să adapteze la realitățile naționale politica de repliere inaugurată de Lenin* odată cu NEP* și confirmată prin eșecul revoluției germane din octombrie 1923. Abia depășit momentul despărțirii de socialiști, secțiile IC cârtesc împotriva Frontului unic, îndeosebi în Germania unde social-democrația a fost asociată cu represiunea contra insurecției spartakiste din 1919 de la Berlin. Partidul Comunist Francez, emisarii IC îi impun această linie, pe care secretarul partidului, Albert Treint, o definește astfel: PCF trebuie să se aproprie de PS „așa cum mâna se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a țărănimii din URSS, el agită spectrul unei imaginare coaliții internaționale antisovietice, decretează sfârșitul „stabilizării” capitaliste și precipită IC în politica „clasă contra clasă”, caracterizată prin iminența revoluției, printr-o solidaritate întărită cu URSS și printr-un riguros atac contra social-democrației. șansele Frontului unic se reduc astfel la formula unificării pornite „de jos”. Politica Frontului Popular Odată cu accederea la putere a lui Hitler, Stalin hotărăște să se apropie de țările democratice și treacă dintr-odată de la un Front unit „la bază
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cărui Comitet Executiv (CEIC) ar conduce activitățile fiecărei secții naționale și ar menține coeziunea ansamblului expulzând partidele, grupurile sau indivizii care ar contraveni directivelor sale. IC formulează 21 de condiții de admitere, destinate să provoace ruptura ideologică și politică cu social-democrația*, să provoace sciziuni în interiorul acesteia care să ducă la formarea unor fracțiuni comuniste, embrioni ai viitoarelor partide comuniste care să accepte modelul de organizare* bolșevic - disciplina de fier, centralism democratic, structuri clandestine, infiltrare masivă a organizațiilor adverse. IC consideră într-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după eșecul insurecției comuniste din octombrie 1923, în Germania, la cel de-al V-lea Congres din iulie 1924, Zinoviev este îndepărtat (ca și Troțki) și înlocuit cu Buharin, care inaugurează o politică de alianțe. în Europa, aceasta se adresează social-democrației, cu propuneri de Front unic, la bază sau la vârf - de exemplu, cu sindicatele* britanice -, dar este însoțită întotdeauna de o ură profundă față de reformiști, precum și de practici de infiltrare. Cealaltă axă este alianța cu mișcările de eliberare națională, susceptibilă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grupuri conducătoare* susceptibile de a aplica în mod eficient politica IC. Ceea ce nu este chiar simplu, în măsura în care luptele interne din PCUS - dintre Stalin, Troțki, Zinoviev și alții - se repercutează în sânul IC și până și în secțiile naționale. Totuși, eșecul social-democrației din Austria, reprimarea PC chinez de către Gomindan, în 1927, ruperea relațiilor cu Marea Britanie îl determină pe Stalin să-l îndepărteze pe Buharin de la conducerea IC - pentru „oportunism de dreapta” - și să-l înlocuiască cu mâna sa dreaptă, Molotov. La cel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]