629 matches
-
o viat] de succes în care acțiunea corect], bazat] pe judecat], este ingredientul principal (sau singurul?). („Nimeni nu face r]u în mod intenționat” - sau, dup] cum au tradus grecii, „nimeni nu face r]u voit”, aceasta reprezint] faimosul refuz socratic al existenței conceptului de akrasia sau de „sl]biciune a voinței”. Comentariul caracteristic f]cut de Aristotel la aceast] afirmație, în Etică nicomahic] VII, este acela c] refuzul lui ar fi „în dezacord cu faptele observate”, deși el conținu] - la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pl]cere într-un om f]r] voinț] nu este atat cunoașterea în sensul s]u primar, adic] a cunoaște principiile generale relevante, cât este conștiința faptului c], de acum, aceasta i se subordoneaz].) O strategie asem]n]toare celei Socratice este adoptat] de majoritatea succesorilor s]i, desi doar cei din curentul stoic au fost tentați s] asocieze strict viața bun] cu procesele raționale. Pentru Platon și Aristotel, utilizarea rațiunii este necesar], dar nu suficient], pentru a tr]i viața
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] diferitele comportamente umane pot și trebuie s] fie justificate prin mijloace raționale. În al doilea rând, au acceptat c] aceast] justificare trebuie s] fie f]cut] în interesul personal al individului. De asemenea, este acceptat] ideea c] virtuțile (aretai) socratice sunt indispensabile pentru a duce o viat] bun]. Cu exceptia momentului când el se îndreapt], în mod surprinz]tor, spre a aduce un elogiu vieții intelectuale pure, aceasta p]rând a fi poziția lui Aristotel; și hedoniștii, ca și Epicur, insist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deoarece Socrate, cel al primelor dialoguri - care, dup] cum am spus, pare a fi menit s] r]mân] aproape de Socrate cel istoric - este bucuros s] discute subiectul cu toat] lumea. În dialogurile urm]toare, pe de alt] parte, unde ideile socratice autentice par s] se dizolve în fundal, Platon începe s] considere aceast] cunoaștere ca fiind accesibil] doar unui num]r restrâns de persoane. Teoria să general] a cunoașterii („teoria formelor”) are multe aspecte comune cu teoriile ideilor înn]scute. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
riposteaz] nici împotriva poziției subordonate a femeilor în societatea greac] (cu exceptia, în cazul lui Platon, a existenței unor baze pragmatice: unele femei sunt într-adev]r excepționale, așa c] ar fi p]cât s] nu fructifici talentele lor). „Omul” din întrebarea socratic] - „Cum ar trebui s] tr]iasc] un om?” - este considerat], în mod automat, ca reprezentând exclusiv masculul (adult, liber) speciei, iar la întrebarea paralel] legat] de femeie se presupune, în mod straniu, c] ar trebui s] se r]spund] prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Press, 1987). Lucretius: On the Nature of Things; trans. Lakham (aș The Nature of the Universe) (Harmondsworth: Penguin Books, 1951). Platoș Euthyphro; trans. Tredennick, în The Last Days of Socrates (Harmondsworth: Penguin Books, 1969). : Laches; trans. Lane, în Plato: Early Socratic Dialogues (Harmondsworth: Penguin Books, 1987). :Gorgias; trans. Irwin, în the Claredon Plato Series (Oxford: Oxford University Press, 1979). Includes commentaries. : Republic; trans. Grube (Indianapolis: Hackett, 1974 and London: Pan Books, 1981). Alte referințe Nussbaum, M., C.: The fragility of Goodness
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Commentary (London: Macmillan; New York: St Martin’s Press,1964). Geach, P.,Ț.: „Plato’s Euthyphro. An analysis and commentary”. Monist, 51, (1966). Hardie, W. F. R.: Aristotle Ethical Theory, 2nd edn (Oxford: Oxford University Press, 1980). Stokes, M. C.: Plato’s Socratic Conversations: Dramă and Dialectic în Three Dialogues (including the Laches) (London: Athlone Press, 1986). Urmson, J., O.: Aristotle’s Ethics (London: Blackwell, 1988). Woods, M.: Arisotle’s Eudemina Ethics Books I, ÎI and VIII (Oxford: Oxford University Press, 1982). Alte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
R]zboaiele persane, Cartea a III-a, 38). Dar, în timp ce mulți au fost convinși de astfel de exemple s] adopte relativismul moral, argumentul legat de diversitate nu susține în nici un fel, simplu sau direct, relativismul). Așa cum au ar]țâț dialogurile socratice ale lui Platon, suntem motivați s]-i ascult]m doar pe cei înțelepți din mijlocul nostru (Crițo, 44CD). Simplă diversitate în credințe nu este o respingere a posibilit]ții c] putem avea niște credințe mai bune ca altele, pentru c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din urmă este, de fapt, cel care organizează situațiile de instruire, astfel încât să se obțină rezultatele dorite cu economie de timp și efort. Jarvis (1995) trece în revistă trei abordări ale predării în educația adulților, și anume: abordarea didacticistă, abordarea socratică/euristică și abordarea facilitatoare. Aceste abordări derivă din percepția profesorului privind rolul său de instructor, din presupozițiile legate de motivația adulților de a învăța, respectiv din concepția sa privind situațiile de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată în continuu
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
culturale de învățat și de transmitere a lor, prin intermediul unor metode și tehnici expozitive/argumentative. Profesorul controlează continuu finalitățile, vehiculând conținuturile în manieră structurată și sistematică, iar cursanții iau notițe, apoi reproduc corect și cât mai exact respectivele informații. Abordarea socratică/euristică, mult încurajată, se bazează pe punerea unor întrebări. Ea constă în adresarea de către profesor a unei secvențe de întrebări studenților, astfel încât, prin răspunsurile pe care le dau, să-și exprime cunoștințele, să revină și să reflecteze asupra lor, să
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care oferă informații utile profesorului. Insatisfacția nu doar interferează cu procesul de învățare, ci poate determina renunțarea studentului în ce privește participarea la concursuri (Seaman și Fellenz, 1989). 2. Evaluarea profesorului cuprinde, de asemenea, mai multe aspecte: - identificarea stilului de predare (didacticist/socratic facilitator); - autoevaluarea sistematică și planificată a profesorilor este destul de rară. Câteva modalități de aplicare a ei pentru profesori ar fi: introspecția neorganizată, dar ajunsă la rang de obișnuință, stabilirea unei liste personale de întrebări care să le ghideze autoevaluarea etc.
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
din urmă este, de fapt, cel care organizează situațiile de instruire, astfel încât să se obțină rezultatele dorite cu economie de timp și efort. Jarvis (1995) trece în revistă trei abordări ale predării în educația adulților, și anume: abordarea didacticistă, abordarea socratică/euristică și abordarea facilitatoare. Aceste abordări derivă din percepția profesorului privind rolul său de instructor, din presupozițiile legate de motivația adulților de a învăța, respectiv din concepția sa privind situațiile de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată în continuu
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
culturale de învățat și de transmitere a lor, prin intermediul unor metode și tehnici expozitive/argumentative. Profesorul controlează continuu finalitățile, vehiculând conținuturile în manieră structurată și sistematică, iar cursanții iau notițe, apoi reproduc corect și cât mai exact respectivele informații. Abordarea socratică/euristică, mult încurajată, se bazează pe punerea unor întrebări. Ea constă în adresarea de către profesor a unei secvențe de întrebări studenților, astfel încât, prin răspunsurile pe care le dau, să-și exprime cunoștințele, să revină și să reflecteze asupra lor, să
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care oferă informații utile profesorului. Insatisfacția nu doar interferează cu procesul de învățare, ci poate determina renunțarea studentului în ce privește participarea la concursuri (Seaman și Fellenz, 1989). 2. Evaluarea profesorului cuprinde, de asemenea, mai multe aspecte: - identificarea stilului de predare (didacticist/socratic facilitator); - autoevaluarea sistematică și planificată a profesorilor este destul de rară. Câteva modalități de aplicare a ei pentru profesori ar fi: introspecția neorganizată, dar ajunsă la rang de obișnuință, stabilirea unei liste personale de întrebări care să le ghideze autoevaluarea etc.
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
nivel, care să îi asigure o reevaluare de către o nouă comisie. Foarte repede observă că nu are unde să depună o altă contestație, regulamentul desfășurării examenului stipulând faptul că a doua decizie a aceleiași comisii rămâne definitivă. Din perspectiva iluziei socratice totul este întemeiat, pentru că membrii comisei nu puteau greși decât neintenționat. Contestația le arăta însă că au greșit, iar ei știind acum că ceea ce făcuseră nu a fost bine, vor săvârși fără zăbavă binele. Din perspectiva unei abordări realiste a
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
vii, care angajau, personalizau. Pentru domnu’ Fetescu întrebările noastre nu erau strict evaluate, dihotomic, ca bune ori rele. Important era să întrebăm, să ne întrebăm. De fiece dată ochii lui, mari, arătau uimire, lărgime de cer, primitoare. În spiritul maieuticii socratice provoca lecțiile noastre de zbor, la care rațiunea, experiența, imaginația, afectivitatea își corespundeau. În privirea vulturească și cald colocvială totodată, atingeai starea când scurtimea - cuantificabilul, exactitatea, precizia, formula - devenea prelungire, articulare și șlefuire de diamant viu, de lumină (corpuscul și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
care apropie de adevăr. Metoda dialectică a cercetării impune "descompunerea" acesteia prin întrebări ale căror răspunsuri sunt distilate gradual, eliminându-se neesențialul și contradicțiile. Ea este similară metodei actuale din cercetare, aceea de stabilire prealabilă a ipotezei de lucru. Maieutica socratică consideră că dascălul poate fi "o moașă" cu darul de a-l face pe elev să nască înțelepciune. De altfel, Socrate spunea: "Moașa ajută femeia să nască copii doar până la o anumită vârstă; după aceea este recomandată retragerea". De o
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și ca o formă a vorbirii devenind un concept social istoric aflat în opoziție cu explicația conceptuală. Jocul arbitrarului, din cadrul creației, este redat de raportul dintre mythos și lógos și este gândit de Platon în trei etape apofantice în jurul lumii socratice. În prima etapă apofantică, mitul este la exterior încercând să cuprindă lumea dominată de lógos, o acțiune de forța imagistică ce duce la diverse aporii. Apoi, mitul este condus prin intermediul rațiunii spre eidos, o acțiune a forței imagistice ce duce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
moral și de o adeziune sau o apartenență la o colectivitate bazată nu doar pe sentimente și idei, ci și pe o reciprocitate similară Între drepturi și Îndatoriri. ν Valorizând schimbul și tradiția, o astfel de concepție presupunea la filosofii socratici căutarea binelui, existența unor norme și participarea cetățenilor liberi și egali. În Evul Mediu, o dată cu etichetarea drept impure a modurilor terestre de socializare, primatul a fost acordat puterii ecleziastice, a cărei natură spirituală, universală și eternă se credea că favorizează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Ian (coordonatori), The Social Philosophy of Ernest Gellner, Poznan Studies in the Philosophy of the Sciences and Humanities, nr. 48, Atlanta (Statele Unite), Rodopi, pp. 137-166. Φ APARTENENȚĂ (sentiment de Î), MONDIALIZARE, NAȚIONALISM, NAȚIUNE, Putere, Suveranitate/suveranism Prejudecatătc "Prejudecată" Reluând preceptul socratic Înscris pe frontispiciul Academiei, Montesquieu enunța elegant o parte din miza problemei care ne preocupă, acum mai bine de două secole și jumătate, În Spiritul legilor: „M-aș considera cel mai fericit dintre muritori dacă aș putea face În așa
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prin alte mijloace (în vorbire prin intonație sau prin mimică, iar în scris prin puncte de suspensie ori redare în italice). Cuvîntul grecesc de la baza termenului ironie semnifica "întrebare", căci faptul de a întreba, simulînd ignoranța, face parte din maieutica socratică. Această perspectivă a întrebării rămîne însă actuală, deoarece destinatarul enunțului ironic trebuie să se întrebe asupra sensului real al lui. Pornind de la sugestiile retoricii, există abordări ale retoricii prin considerarea ei ca o figură bazată pe discordanța dintre diferitele niveluri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
drept pentru care am putea-o numi prânzoarma, ceea ce nu sună deloc senzual, ba chiar e puțin înfricoșător. O astfel de midinetă i-a luat mințile catastroficului filosof Jean-Baptiste Botul, într-o noapte a anului 1937, când, făcând pe taximetristul socratic prin Paris, a luat o domnișoară drept pasageră și n-a mai dus-o acasă decât a doua zi dimineață. Botul, în pledoaria sa ținută în fața tribunalului profesionist al taximetriștilor, a apelat la exemplul unui alt filosof, căzut pradă unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cel al poetului - În cazul său, al filozofului! -, care e posedat de geniul „analogiei”, spre deosebire de cercetătorul științific ce „Înaintează” prin cuceriri progresive, aglutinante. Cartea, deși puțin cunoscută, a făcut o adevărată revoluție În studierea istoriei filozofiei, mutând accentul major de la socratici și platonicieni către presocratici, care, din punct de vedere nietzschenian au reprezentat cu adevărat nucleul important al gândirii antice, prin școlile lor numeroase și cu adevărat originale (eleații, heraclitienii, stoicii, cinicii, pitagoreicii etc.Ă, În timp ce, spune Nietzsche, prin Socrate și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
decât de o „refracție” a unei alte minți cercetătoare și Însetate, neliniștite de misterul „realului” și al „ființei”! Și astfel, ei, cei „vechi”, cei de-dinainte-de-Socrate, despre care Nietzsche afirma că erau singurii și adevărații filozofi, după ei urmând decadența (școlii socratice și platoniciene!Ă, ce Îmbinau intuiția cu concluzia, cu „cercetarea”, ei, În care, În spiritul cărora, cum spuneam, pentru prima oară ceea ce ne cade sub simțuri și ceea ce suntem se reflecta În Întregime, au creat „o epocă” sau, mai bine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
perspectivă pluridimensională, ceea ce cunoaștem noi ca indivizi mărginiți exprimă nu adevărul, ci un punct de vedere asupra adevărului, numit de Eminescu și cu metafora "cercului strâmt", doar că acest reper, al omului de bună credință, dispus, în final, să declare socratic "știu că nu știu nimic", e repudiat constant-faustic de cei pentru care singura melodie acceptată e cuprinsă în formula "statul (adevărul) sunt eu!" Th. Codreanu nu emite judecăți fără acoperire, iar logica demonstrației are mereu la bază argumentul ce ține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]